Odată a mers un pescar la Cuviosul Părinte Mina, de la Schitul Sfânta Ana, şi i-a dus peşte proaspăt pentru hramul chiliei lui. Stareţul s-a mirat întrebându-se când i-a prins, căci era duminică. Şi îl întrebă pe pescar:
- Când i-ai prins?
- Azi dimineaţă, a răspuns acela. Sunt foarte proaspeţi.
Atunci Părintele Mina îi spune:
- Fiule, nu îi pot cumpăra, căci sunt afurisiţi deoarece i-ai prins duminica.
Pescarul nu pricepea aceasta. Atunci Stareţul îi spune:
- Vrei să te încredinţezi de asta? Dă un peşte la pisică şi vei vedea de îl va mânca.
Într-adevăr, pisica n-a mâncat peştele, ci s-a scârbit de el. Asta, fireşte, 1-a zguduit pe pescar şi de atunci înainte cinstea duminicile şi sărbătorile.
Părintele Mina era foarte călugăros şi se distingea prin evlavie şi nevoinţă. Mânca o dată pe zi, după ceasul al noulea (ora trei după amiaza) mâncare fără undelemn. Firesc era aşadar să se sălăşluiască în el harul dumnezeiesc, mai ales că era foarte smerit.
"