Cezar STRATON

Cunoaștere. "În viaţă trebuie să înveţi să citeşti printre rânduri şi în oameni. Să citești printre vorbele lor şi chiar dincolo de ele. Uneori, un oftat povestește mai mult decât un roman-fluviu, o privire - mai mult decât o bibliotecă.” (Ileana Vulpescu).

Epitaful unei muieri (de către bărbatul ei). ”Aici zace nevasta mea,/Din bună norocire,/Zace atât pentru a mea/Cât și a ei liniștire”. (Anton Pann, 1796-1854). Uneia. ”De voiești să te iubească,/Pune-ți pe obraz o mască.” (Al. Hrisoverghi, 1811-1837).

Putere. ”Nimic nu e mai tare ca slăbiciunea femeii.” (Stahl).

Căință. ”Prin căinţă femeile înţeleg dulcea amintire a greşelilor lor, cu durerosul regret de a nu le putea reîncepe.” (De Bernard).  

Eficiență. ”Chiar pentru o femeie dezinteresată, dragostea este o meserie lucrativă.” (E. Rey).

Ardeal. Două ardelence...- Tu, am auzît că ai divorțat  de Ion ? - Am divorțat ! - Păi  di ce , tu..? - Pă' ție ț-ar plăcea să stai cu cineva care be tătă zîua,  numa ' pipă, înjură șî-ț mai dă și bătaie? – Nuuu ! - No...vezi? Nici lui.

Dovadă. Dacă prietena ta nu se mai epilează, spală, nu se mai dă cu parfum cum o făcea înainte, înseamnă că nu are alt amant în afară de tine.

Degeaba. „În ciuda unei vieţi întregi de luptă ”pro eliberare sexuală”, eu, ca femeie, nu am contractat niciodată o boala venerică, ceea ce mă face să mă simt inutilă, cumva...cam ca un explorator la Polul Nord care nu a avut nicio degerătură.” (Germaine Greer).

Exces. „Dacă într-o vorbă îndeşi mai mult decât încape, ea va deveni, culmea…vorbă goală.” (T. Muşatescu).

Posteritate. ”Marchizul de Sade e o figură interesantă a istoriei culturale. Are talent literar? Sunt fragmente din cărțile sale care sugerează că da. Dar obsesia lui pentru perversitate, lipsa absolută de respect pentru corpul uman, ba chiar pentru viață și disprețul pentru moralitate, precum și pentru ipocrizia aferentă falsei moralități au făcut din el o emblemă atemporală a libertinajului. Nimeni nu va include o carte a lui De Sade în ”Top 10 cărți fără de care viața ta e degeaba”; dar pe de altă parte, puțini scriitori se pot lăuda cu un cuvânt născut din reputația lor: „sadism”. În mod paradoxal, viața și opera lui au fost folosite pentru a transmite mesaje radical opuse: fie pentru a ilustra cum puterea absolută corupe absolut, în opera lui Pier Paolo Pasolini, Salò, sau Cele 120 de zile ale Sodomei, fie pentru a ilustra rezistența libertății de expresie artistică în fața tiraniei, în filmul Quills, în regia lui Philip Kaufman, după un scenariu de Doug Wright, dramaturgul care a scris și piesa pe care se baza respectivul scenariu”. (lorenalupu.com).

Alergătură (uneori e... ucigașă!). Sultanul are chef să-şi iubească favoritele din  harem. Se îmbăiază, se dă cu uleiuri aromatice şi strigă: – Eunuc! Adu-mi prima nevastă! Fuge eunucul şi o aduce. – Eunuc! Nu-mi place! Adu-mi a doua nevastă! Apoi, se răzgândește: – Eunuc! A treia nevastă! Iar aleargă eunucul, îi aduce sultanului nevasta cerută şi tot aşa. Pe la a 20-a nevastă cerută, îl strigă sultanul pe eunuc. Tăcere. Îl strigă iarăși. Nimic. Se ridică sultanul furios și plecă să-l caute. Îl găseşte în iatacul nevestelor, mort. Morala: Nu sexul te omoară, ci alergatul după femei.

Dependenţă. Stau și eu, pe internet, ca omul... de puţină vreme (părerea mea).... şi totuşi simt un miros de cartofi prăjiţi! Deşi eu îi pusesem, de fapt, la fiert…

Educație (trist și resemnat) paternă:  Diferenţa dintre criză şi prosperitate, fiule, este: Prosperitate = şampanie + Mercedes + amantă. Criză  = sifon + tramvai + mă-ta!

Coarne. Ion și Maria în vizită la grădina zoologică, trec pe lângă cușca leului și o văd goală. Îl văd pe îngrijitor și îl întreabă: – Unde-i leul? – La leoaică! Maria, curioasă din fire, întreabă: – Și cât stă? – Cam o oră! – I-auzi Ioane, stă o oră! Merg ei ce mai merg și văd cușca tigrului goală. Maria întreabă: – Tigrul unde e? – La tigroaică. – Și cât stă acolo ? – Două ore. – I-auzi Ioane, două oooooore! În fine, văd cerbul și Ion întreabă: – Dar cerbul de ce nu e la ciută? – A fost, l-am adus înapoi. – Păi cam cât stă cerbul la ciută? – Cam cinci minute! – Auzi Mărie, stă cinci minute! – Da, măi Ioane, dar ai văzut ce coarne are?!

Gură. 49 dintre cei 60 de judecători taiwanezi reuniţi într-un „consiliu al jurisprudenţei” au decis: sexul oral – „care nu este un act sexual complet şi nici nu are consecinţe în domeniul reproducerii umane şi al dreptului familiei” – nu va fi considerat, juridic, o dovadă a adulterului! Altfel spus, lipsa penetrării scoate „oralul” din rândul faptelor sancţionabile. Ceilalți 11 juraţi „dizidenţi” (şi „perdanţi”; mă întreb, ei, chiar, nu practică aceste „delicii”?) ar fi dorit ca legea să situeze felaţia şi cunnilingusul în categoria actelor intime ce pot proba adulterul. Iată o nouă interpretare posibilă a unei celebre butade:  „Gura păcătosului…adevăr (plăcut) grăieşte”.

Libidinos. Intrată într-un magazin, o femeie este întrebată de vânzător, pe un ton libidinos: „Ce doreşte, oare, domniţa?”. Răspuns: – Domniţa ar dori un Martini şi un bărbat adevărat, cu care să facă un sex sălbatic. Dar tu, băiete, de prost ce ești... dă-mi o pâine feliată, de pe raftul din dreapta!

Epigramă. ”Doamne, născoceşte-mi rostul./Am umblat destul ca prostul/După coapse de femeie/Ce se-ncleie şi descleie/Fără nici un fel de cheie./Şi mi-am străduit dorinţa/Prăbuşit lin sub catrinţa/Lelei ce-şi rânjea fiinţa./Şi ne-am dus ,Doamne, ne-am dus,/Călători precum Isus,/Tot pe apele din sus :/ Eu poet cu raniţa/  Tristeţii în spate,/ Ea cu sâni cât baniţa/ Sub buzele late !” (Emil Brumaru).

Sifilis. ”Numele bolii vine din franceză, ”syphilis”. Mai rar este ”verolă”, o variantă a variolei, cu sensul de sifilis. Italianul Girolamo Francastoro din Verona a fost unul din primii medici care a studiat această boală, pe care a numit-o ”boala galică”, pentru că o considera de origine franceză. (Fiecare popor a acuzat un vecin de a-i fi transmis boala: it. ”il mal francese”, germ. ”Die Franzosen”, engl. ”french pox”, fr. ”mal napolitain” sau ”anglais”. În olandeză și portugheză sifilisul este ”boala spaniolă”, la popoarele orientale se numește ”boala creștină”, la iranieni este ”boala turcească”, la polonezi este ”boala nemțească”, la ruși ”boala leșească”, adică poloneză. Și în română avem urme ale unor denumiri de felul acesta: frențe sau sfrinție sunt din maghiară (franc), iar ”malfranță” din neo-greacă (malafranța), în italiană ”mal francese”.  (Dr. Alexei Palii, ”Dicționar de dificultăți și surprize ale limbii române”).

EU – birocrație ”fără cuvinte”.  – Teorema lui Pitagora”: 12 cuvinte. –  rugăciunea „Tatăl Nostru”: 66 cuvinte. – Principiul lui Arhimede: 31 cuvinte. – Cele 10 porunci: 179 cuvinte. – Declaraţia de Independenţă a SUA: 1.300 cuvinte. – Constituţia SUA cu toate cele 27 amendamente: 7.818 cuvinte. – Regulile UE cu privire la vânzarea verzei: 26.911 cuvinte! Ei, care sunt cei mai tari?

Mă voi însura. ”Mă voi însura cu o ardeleancă faină şi blândă,/Cu fesele ca dealurile subcarpatice,/Cu umerii albi, ca pieliţele mieilor/Şi sânii ca două lubeniţe lunatice./Să duduie când calcă uşor pe pământ/Şi să-şi înfoaie grozav fusta de stambă,/Să tacă, să nu-mi iasă nicicând din cuvânt/Şi să aibă treizeci de centimetri la gambă./Să nu folosească şampoane sofisticate,/Nici rimel, nici fond de ten, nici ruj,/Să-mi gătească ciorbă de gulii cu smântână/Şi din când în când varză à la Cluj./Să poarte gumari şi şosete-nflorate,/Iar pe cap pălării uriaşe de pai,/Să-i deteste pe clasici, mai ales pe Mozart/Şi să-l ignore pe Norbert Detaeye./Să spele, să calce, să mă îmbrace,/Să nu fi aflat nimic de design/Şi să răspundă invariabil la întrebările mele:/E bine, I am O.K., I am fine./Nu va şti că te iubesc nebuneşte/Şi că te văd în clipele mele extatice,/Mă voi însura cu o ardeleancă grasă şi blândă,/Cu fesele ca dealurile subcarpatice.” (Mircea Florin Şandru).

Sonetul CXVI. (Let me not to the marriage of true minds). ”În niciun caz, când inimi se unesc/Eu nu admit obstacol. Nu-i iubire/Iubirea schimbătoare, nici firesc/Să te retragi la prima rătăcire./O nu, iubirea e de neclintit,/Sub aprige furtuni înfruntă largul;/E-o stea pentru barcazul rătăcit,/Prețul nu-i știi, chiar de-i măsori catargul./N-o-nșeală timpul, deși ochi și buze/Ajung și ele la cheremul sorții,/Iubirea nu se schimbă-n timp și nu se/Lasă învinsă până-n clipa morții./Dacă greșesc cumva și-s dovedit,/Nicicând n-am scris, și nimeni n-a iubit.” (Traducere Adrian Vasiliu).