Cezar STRATON

Mile High.”Mile Hight Club” este un club, sau cel puțin ideea unui club, ai cărui membri susțin că ar fi făcut sex cu altă persoană într-un avion aflat la o altitudine de minimum 1.600 de metri. Asta înseamnă o milă deasupra solului - și de aici și numele („Mile High” - „o milă înălțime”)! Piloții veterani susțin că pentru a fi membru al clubului trebuie să fi fost la conducerea avionului în momentul respectiv, dar de-a lungul anilor „clubul” și-a extins criteriile, incluzându-i pe indivizii care au făcut sex în toaletele de la bordul avioanelor aflate în zbor. Nu există o organizație sau un club oficial Mile High, iar regulile enumerate pe site au doar scop de amuzament, cu alte cuvinte, sunt niște născoceli absolute. Totuși, clubul pare real, fie și numai pentru că atât de multe persoane intră pe site și postează mesaje detaliate despre aventurile lor în timp ce zburau la altitudine. Se poate spune, așadar, că Mile High este o legendă urbană vie. Richard Branson, proprietarul companiei aeriene Virgin Atlantic Airways, susține că a intrat în clubul Mile High la vârsta de 19 ani, în 1969, când a făcut sex în toaleta unui avion cu o femeie măritată. În anul 2007, Lisa Roberts, stewardesă a companiei Qantas, a afirmat că făcuse sex cu actorul Ralph Fiennes în toaleta de la clasa business. BBC a întreprins o investigație pentru a determina dacă sexul la bordul unui avion este sau nu ilegal. Reportajul a concluzionat că legalitatea constă mai degrabă în faptul dacă ați fost sau nu văzut făcând sex, întrucât sexul în public și expunerea indecentă sunt ilegale. Pentru a satisface dorința publicul de a se alătura legendarului club Mile High, unele companii aeriene private au înființat curse charter speciale care să îndeplinească scopul respectiv și vând certificate suvenir și alte obiecte asociate sexului în văzduh.” (Eve Marx, 101 lucruri inedite despre sex)

Memorie.„Memoria femeilor este ceva foarte curios: la cel dintâi amant ele se gândesc şi după treizeci de ani, iar pe cel din urmă îl uită în trei zile.” (Saphir)

Gheare.„Dă un sărut şi-n urmă gheara scoate. / Aşa sunt toate!” (Anonim)

Cheie.„Femeilor le place elocvenţa mută: aurul şi darurile strălucitoare.” (W. Shakespeare)

Handicap(etern). „E un fapt cunoscut: tocmai femeile cele mai frumoase capătă, găsesc mai greu un bărbat. În antichitate era la fel, căci, după cum se ştie, cele trei graţii au rămas… nemăritate.” (H. Heine)

Don Juan.(II). “Corpul unui bărbat are atuurile sale, o femeie expert în priviri tandre şi atente trebuie să ştie să le vadă pe toate şi să profite de ele pe deplin. Cred de multe ori că Don Juan este judecat pe nedrept atunci când este acuzat că le consideră pe femei nişte obiecte sau că nu trăieşte decât pentru plăcere. Mi se pare că el vede diferite tipuri de frumuseţe în fiecare corp de femeie şi că este atât de capabil să le pună în evidenţă, încât, de fapt, el este un binefăcător al umanităţii. Don Juan consideră că toate femeile sunt irezistibile. Cel puţin, aşa spune aria lui Leporello din opera lui Mozart: înalte sau scunde, grase sau slabe, vesele sau grave, fiecare dintre ele are un farmec al ei pentru cel capabil să-l vadă. Don Juan este o viclenie a naturii sau a culturii, pusă în slujba femeii. Nu pentru a le face fericite, ci pentru a le reda frumuseţea unică, pe care cel care are mai multă experienţă e în stare să o observe cel mai bine. Nu le poate oferi decât o noapte şi o face pentru că nu e în stare de o asemenea punere în valoare decât o singură dată, dar şi pentru că, toate fiind frumoase, îi e greu să petreacă prea mult timp doar cu una dintre ele. Nu i se poate reproşa că nu-i acordă suficient timp fiecăreia, pentru că el se consacră frumuseţii feminine în general. Forţa însăşi a privirii sale îl face nestatornic. Femeia ar trebui, mai degrabă, să profite de ea, în loc să o condamne.” (Florence Ehnuel)

Sărut mâinile doamnă! La revedere, domnule! ”O clipă mâinile ni s-au atins involuntar / - aglomeraţia de seară, maşinile-s etuve / puţin suspect şi reciproc ne cerem scuze / doar spre unde mersul / ne dă afară ca pe nişte rufe. / - Infern! (spuneţi dumneavoastră) / - iar eu (care nu cunosc tandreţea publică) / abia pot schiţa un zâmbet dificil / deşi v-aş spune: sunteţi frumoasă ca Franţa / la prima ei republică. / Oftaţi intraductibil - din nou ne privim / din nou prindeţi bara cu mâna aceea orange / eu ţin în spate aglomeraţia, să respiraţi / şi mă uit la tine ca la Franţa adolescentă: / - Excusez-moi si je vous derange...” (Ioanid Romanescu (n.1937, Voineşti, jud. Iaşi)

Fantezie. ”Poate că nu credeți, dar actul sexual cu un bărbat necunoscut este cea mai răspândită fantezie feminină. Deși este o fantezie foarte comună, pentru a o transpune în realitate este însă nevoie de o femeie curajoasă și îndrăzneață! O asemenea persoană își asumă mereu riscuri însemnate, pentru că, haideți s-o recunoaștem, sexul cu un bărbat complet necunoscut este prin definiție riscant din multe puncte de vedere! În trecut, pe vremea regilor francezi și englezi, când erau la modă balurile mascate, o doamnă putea cocheta cu un necunoscut la adăpostul măștii. Deoarece în ziua de azi balurile mascate sunt rare, transpunerea în realitate a unui act sexual cu un necunoscut necesită nu atât ingeniozitate, cât curaj. În esență, înseamnă a intra într-un bar și a agăța primul tip arătos care vă place. Puneți mâna pe el și duceți-l afară pentru un act scurt într-un gang sau în toaletă etc. Sexul cu un necunoscut poate fi foarte excitant - sau foarte straniu. Nu aveți niciun indiciu despre ce anume îi place partenerului, iar asta în sine face parte din joc!” (Eve Marx, 101 lucruri inedite despre sex)

Creion.”Să stăm cândva de vorbă, / iubita mea, în doi, / Să cheltuim o noapte / pe tot ce suntem noi, / Să ne apuce ziua, / ca un frison târziu, / Tu să detești cafeaua, / eu un bătrân rachiu. / Să tremurăm pe-aproape, / la geam, eventual, / Sub ploaia de miresme / a unui blând caval, / Tu să-mi aduci aminte, / iar eu..., eu să mă mir / Ca de un vin bezmetic, / uitat într-un potir. / Să ardă, pe-ndelete, / în soba pentru gaz / Cărbunii, economic, / din tot ce-a mai rămas. / Să fie cald în casă / și rânduială-n lucruri, / Să fim, întâia dată, / noi, singuri, să te bucuri. / De noaptea care trece, / de ziua care vine, / Atât cât se mai poate, / cât ni se mai cuvine, / Să stăm, ca unul singur, / de vorbă amândoi / Și să săpăm în urmă, / până vom da de noi.” (Ion Brad)

Bucovina culinară.Voi consemna părerea unui autor polivalent și foarte priceput la gătit, Dan Silviu Boerescu, despre bucătăria (de fapt resursele alimentare diverse) ale Bucovinei: „Dintre toți românii, de departe cei mai gurmanzi sunt bucovinenii. Ne-o spun și cronicarii moldoveni încă de pe timpurile lui Ștefan, ne-o spun și supraviețuitorii armatei lui Napoleon, în retragere prin Bucovina (ce ne-au adus aici cremșnitul), iar mai recent Păstorel Teodoreanu, când vorbește de păstrăvul afumat în hârzob (cobză) de brad. De vină trebuie să fie neasemuita bogăție în resurse de hrană a Bucovinei: vaci și viței grași ca la Sadova, pe pășuni verzi opt luni pe an; oi cornute și miei ca pe la Frasin; capre ca la Dorna; găini cu pene strălucitoare ca pe la Siret; vânat în toate pădurile regiunii, tot anul, pești, de la lostriță (interzis acum a se pescui) la păstrăv, clean și mreană; fructe în livezi, legume pe câmp, cartofi albi și roz sub pământ. E așa o bogăție de animale domestice și sălbatice, de legume și fructe, de ierburi aromate și rădăcini, încât regiunea a fost jinduită, pe rând, de polonezi, de ruși, de turci, de nemți, de austrieci, ca să nu mai vorbim de cei care nu au cucerit-o niciodată: huni, tătari, cumani. Cum din lapte ia naștere smântâna, Bucovina e patria smântânii. Cu smântână se mănâncă toate borșurile, dintre care cel mai tare rămâne borșul cu cartofi și sfeclă roșie; cu smântână se mănâncă toate cărnurile tocate, de la sarmale la chiftele marinate, cu smântână se înfulecă și tocineii (chiftele de cartofi prăjite în ulei). Până într-acolo merge nebunia smântânii, încât oamenii locului mănâncă dimineața mămăligă rece unsă cu smântână, dar o smântână grasă ca untul și tare că abia o tai cu cuțitul. Dintre legume, rege e leușteanul, pus în borș, dar și în murături. Patrie a mănăstirilor, Bucovina are cele mai minunate mâncăruri mănăstirești și de post: cârnat de legume la Putna, sărmăluțe cu urdă la Sucevița, plăcintă cu ciuperci la Dragomirna – toate savuroase și gustoase. Dar dintre mâncărurile de post, una le bate pe toate de-a lungul întregului an: zacusca de legume și ciuperci, mâncată rece cu mămăligă fierbinte și stropită cu vin. Mămăligă rece cu povidlă (magiun de prune), mămăligă cu fragi și smântână, păstrăv fiert în smântână, iată deliciile Bucovinei regăsite alături de delicatesele vânatului: pulpă de căprioară cu afine (așa mânca armata austriacă, prin ofițerii săi), cocoș de munte pe jar, iepure cu smântână și ceapă”.