Cezar STRATON

Remember.Adrian Pintea (născut în 9 octombrie 1954 la Beiuș, Bihor, și stins la București pe 8 iunie 2007). Nu toată lume știe că scria și niște poezii foarte frumoase... La oraș. ”Mamă, la oraş e foarte bine!/Geme cartierul de poeţi!/Toţi sunt trişti şi palizi ca şi mine/și se-ncoronează când sunt beţi./La oraş, cea mai grozavă-i noaptea!/Mergi întruna, străzile-s pustii,/uite-aşa ajungi să nu mai ştii/dacă scrii? Sau ea te scrie, cartea./Dacă ai noroc, faci rost precis/de o altă magică splendoare!/O iubită cu trecut decis/și cu viitor la întâmplare./Mamă, la oraş e foarte bine!/În văzduh sunt suflete şi bat,/nu vorbesc când nu sunt întrebate/și-ntre toate, mă gândesc la tine./Sunt atât de talentat pe zi/că am raţie de sentimente!/toate sunt curate şi ardente/ca şi cum prin nori ar bântui./Mamă, la oraş e foarte bine!/Toţi suntem de-o seamă cu necazul,/învățăm la şcoli de plânset, hazul/și murim întruna de ruşine./Iar iubirile sunt, cum să zic,/doar mirese-ntoarse din pădure,/doar mirese cu mirosul mic,/întâmplate numai între mure./Mamă, la oraş este sublim./Bine c-am fugit la timp de-acasă!/Bine că m-am rătăcit! Amin!/Să-mi cântaţi când am să stau pe masă,/Şi-am să dorm de toate câte sunt,/și-oi visa că-s vesel în pământ,/rădăcină la o stea frumoasă!”.

Întâlniri cu poeții.„Întâlnirile poeților seamănă întrucâtva cu campionatele de tenis. Te duci pentru o săptămână, ți se face un program, vezi ce ți se arată, citești când ești programat, mai vezi un magazin de artizanat și abia dacă mai ai timp să mâzgălești prietenilor, vineți de invidie, cartea ta poștală cu salutări din lume. N-apuci să vezi mare lucru, iar dacă vezi, n-apuci să meditezi, să vezi și alte lucruri și mai cu moț, alte întâmplări mai bălțate, unele peste altele - până se face un talmeș-balmeș și impresii”. (Marin Sorescu, Jurnal).

”Biblia sexualității”.”Pe numele ei adevărat Kama Sutra, cartea aceasta sacră provine din India antică. De exemplu, enumeră și detaliază opt forme distincte de mușcături de amor, al căror efect poate varia de la o ușoară înroșire a pielii, până la o rană reală. Sunt descrise zeci de poziții, inclusiv „unirile înalte”, care au scopul de a lărgi vaginul unei femei mai puțin experimentate. Fiecare poziție are o denumire; de pildă, „Soția lui Indra” descrie o femeie întinsă pe spate, cu genunchii aduși la piept. Poziția strânsă, poziția semi-presată sau poziția iepei pot fi alese deoarece fac ca un vagin mai vârstnic (ori mai lărgit) să pară mai strâmt și mai mic. Pozițiile sexuale sunt denumite după animale, de pildă poziția pisicii, poziția păianjenului, poziția elefantului sau săritura iepurelui sau izbitura mistrețului.(...). Chiar dacă nu ați răsfoit niciodată această carte uimitoare și dinamică, să știți că există zeci, și zeci, de moduri de a face dragoste. Ați putea avea nevoie de o viață întreagă pentru a le încerca pe toate!” (Eve Marx, 101 lucruri inedite despre sex)

Extraconjugale. - Nu mai e deloc pasiune în relația cu soția mea, se plânge un tip unui prieten. – De ce nu încerci să aduci puțin mister și intrigă în viața ta printr-o relație extraconjugală? – Dar dacă află soția mea? – Fii serios, trăim in vremuri moderne! Du-te și spune-i și ei asta! Întors acasă la nevastă, își ia inima în dinți și îi spune: – Draga mea, m-am gândit că o relație extraconjugală ne-ar putea apropia. – Las-o baltă, spuse soția. Am încercat și eu – de vreo trei ori - și n-a mers!

Explicaţie.Bărbaţii ar minţi cu siguranţă mai puţin dacă femeile i-ar bombarda cu mai puţine întrebări.

Fizică.Ce-mi poate spune fizica? Răceala dintre oameni e o urmare a frecuşurilor dintre ei!

Educaţie.„Educaţia este ceea ce îi face pe doi nudişti să se privească numai în ochi.” (Ovidiu Pecican)

Viol.Violul – uneori consensual între prădător și ”victimă” – era, în Evul Mediu, un mijloc de a te însura cu o fată care-ți era superioară ca neam, ca blazon. ” ( Din Istoria cuceririi amoroase, de J. C. Bologne): ”Să nu ne mire că tema violului este frecventă în literatura secolului al XVI-lea. Violul era o alternativă evidentă, salvatoare, pentru cel care nu poate seduce. De pildă, în fața judecătorului, un bărbat acuzat de viol răspundea cu o dezarmantă sinceritate: ”Eu sânt atât de urât, încât nu aș fi putut să o cuceresc, fără a o forța” ( tot din J. C. Bologne)

Wow.”La cele câteva interjecții care exprimă uimire și admirație, de tipul o, oho, etc. românii l-au adăugat și pe ”wow”, pronunțat ca în engleză ”uau”, de unde a și fost preluat. Acum, intelectualii noștri exclamă satisfăcuți în stânga și în dreapta: uau! Rămâne ca timpul să accepte ori să respingă nou-sosita interjecție.” (Dr. Alexei Palii, ”Dicționar de dificultăți și surprize ale limbii române”)

Inventivitatea feminină.Asediul cetății Weinsberg din 1140 a fost un moment-cheie în conflictul dintre Welfi și Hohenstaufens, două facțiuni rivale din Sfântul Imperiu Roman. Orașul și castelul său erau sub controlul ducelui Welf al VI-lea, dar regele Conrad al III-lea al Germaniei, un Hohenstaufen, a asediat orașul. După lupte intense, forțele lui Conrad au cucerit cetatea, forțând apărătorii să se predea. Cu toate acestea, Conrad, pentru a evita vărsarea de sânge inutilă, a oferit o soluție surprinzătoare: femeile din cetate puteau pleca libere, dar doar cu tot ce puteau transporta pe spate. Femeile, dând dovadă de o inventivitate remarcabilă, au decis că cele mai valoroase „bunuri” pe care le puteau salva, erau bărbații lor. Și-au ridicat soții în spate și au ieșit din castel, sub privire uimite ale asediatorilor. Impresionat de inteligența lor și simțindu-se legat de cuvântul dat, Conrad le-a permis plecarea din cetate. Acest act de loialitate și ingeniozitate a devenit legendar, iar termenul „Weibertreue” (Loialitatea femeilor) a rămas de atunci în istorie.

Căsnicie ideală.”Cu ochii el n-o urmărește,/ Cu vorba ea nu-l plictisește /Și cupa dragostei o sorb…/E mută ea și el e orb.” (Ion Ionescu-Quintus, 1875-1933)

Replică.George Gordon Byron (1788-1824) a fost un celebru poet romantic englez. Într-o bună zi, Byron, călătorind cu doctorul Polidori, care-și dădea aere de mare literat în fața lui, îl întrebă cum de-și permite să-l trateze de la egal la egal. Polidori, înfumurat, îi spuse: - Ce ne diferențiază, de fapt? Tot ce ești dumneata în stare să faci, pot face și eu! Plictisit, Byron îi răspunse: - Cel puțin trei lucruri nu ești în stare să le faci: eu sunt în stare să trec un râu înotând, să sting o lumânare la o distanță de douăzeci de pași dintr-un foc de pistol și să scriu un poem din care să se vândă într-o singură zi 14.000 de exemplare!

Peter O’Toole.Actorul a fost nominalizat la premiul Oscar la categoria Cel mai bun actor de 8 ori, dar, în ciuda numeroaselor sale nominalizări, nu a reușit niciodată să ia acasă râvnitul premiu. Cu toate acestea, în 2003, i s-a acordat un premiu onorific pentru întreaga sa carieră. Discursul său emoționant din acea seară a fost unul dintre cele mai memorabile momente din istoria ceremoniilor Oscar. Nominalizările sale se întind din 1962 până în 2006 și includ rolurile sale în Lawrence of Arabia, Becket, The Lion in Winter, Goodbye, Mr. Chips, The Ruling Class, The Stunt Man și My Favorite Year. Indiferent de personaj, O’Toole a adus mereu o pasiune și o intensitate care l-au transformat într-unul dintre cei mai iubiți actori ai generației sale. Peter O’Toole a fost adesea lăudat pentru modestia, auto-ironia și umorul său. În 1987, lui Peter O’Toole i s-a oferit titlul de cavaler, dar a refuzat această onoare din motive politice. Aceasta a fost o mișcare îndrăzneață din partea actorului, care atinsese deja o imensă faimă. Peter O’Toole este cunoscut pentru natura sa superstițioasă, iar unul dintre obiceiurile sale cele mai ciudate era că purta zilnic șosete verzi. El credea că îi aduc noroc. Acest obicei, care a devenit sinonim cu actorul, a fost unul pe care l-a păstrat toată viața. La vârsta de 81 de ani, la 14 decembrie 2013, Peter O’Toole a încetat din viață într-un spital din Londra.