Cezar STRATON

Fustă. Vom asista, oare, la dispariţia acestui articol vestimentar ce defineşte – între atâtea alte semne şi simboluri specifice – femeia, feminitatea? O fierbinte – cum altfel? – dezbatere tematică s-a desfăşurat (de ce nu mă mir?) în Franţa. Participau doamne politiciene de rang înalt („când vorbesc în Parlament, renunţ la fustă, pentru a fi scutită de remarcile acide ale masculilor frustraţi, evident că toți... din Opoziţie!”), dar şi eseişti, sociologi, haut couture-işti. La aproape 50 de ani după „explozia” minijupei, se pare că asexuatul pantalon îşi ia o revanşă istorică. De fapt, nădragii sunt cu mult mai sexy (de vreme ce ei relevă mai bine frumuseţea unui trup feminin frumos proporţionat, ale cărui eventuale imperfecţiuni, o fustă bine croită... nu le-ar putea mai bine masca). Sondajele relevă că şi liceencele preferă pantalonii, de vreme ce „colegii ne insultă, umilesc, încearcă să ne pipăie...”. Vai de mine, dar unde-s adolescenţii de odinioară, care se îmbujorau la vederea unui genunchi evadat de sub tiv, identificând Paradisul cu norocul de a putea arunca o privire sub fustiţa colegei de bancă?...Adolescentele mărturisesc că preferă soluţia de compromis reprezentată de pantalonii scurţi – shorts – care le pun în evidenţă calităţile, dar le dau și siguranţă, prin curea şi nasturi...Speculând deruta, anumite asociaţii – cum ar fi Fuste pentru Bărbaţi –, dar şi celebri creatori de modă propun, dimpotrivă, „universalizarea, bisexualizarea fustei”: între ei designeri precum M. Jacob ori J.P. Gaultier, care, pornind de la kilt-ul scoţian, ne invită să descoperim „plăcerea mângâierii brizei de-a lungul picioarelor bărbătești, păroase”...Măi, să fie...Mă abțin de la acest vot. Inclusiv din pricină că mi-am amintit gluma relevând uimirea unui turist care, văzând într-un pub rustic scoțian un singur bărbat ce nu purta tradiționalul kilt, ci pantaloni, a primit următoarea explicație, șoptită discret: - Ăsta e...homosexual!

Adam și Eva. ”Tu ai o frunză mult mai mare ca a mea/Ce îți ascunde ce pe-atunci ți-amirosea,/Încât încerc în inimă și-n suflet/Să îmi închipui locul sfânt și umed/Cu stalagmite și cu stalactite/Ce-n beciuri infinite mă înghite,/Cu trepte coborând abrupt în pântec/De unde clipocind se-aude-un cântec/Și sunt nisipuri de păstrat, portocalii,/Morcovi ce-s noduroși și încă vii,/Sticle străvechi în care zace vinul/Dintr-un pahar mai parfumat și decât crinul,/Licheni albaștri mucilaginoși/Lin prelingându-se pe cracii albi în jos,/De parcă te-ar buși deodat-azurul/Căruia numai tu îi știi murmurul...” (Emil Brumaru).

Adormită. ” Adormită pe plocate/ te-ai trezit pe jumătate/ Și ți-e frică, și sfială/Că te prinde ziua, goală.//Nu poți iute să-ți ascunzi/Sânii albi, abia rotunzi,/Nici păianjenul din plasa/Cu trei colțuri, ca mătasa.// Haide, nu-ți fie rușine/Că se uită mult la tine/Vărul soare, din livede,/A orbit...și nu te vede.” (T. Arghezi). P.S. Cred că această poezie – dedicată de poet nevestei, iubitei lui Paraschiva, femeia din Buneștii Sucevei, este una dintre cele mai tandre poezii de dragoste din cele care s-au scris în literatura română. (y compris, uite...super-erotice...pentru cei/cele care știu să desfacă ”păienjenișul” de simboluri. Cel ”cu trei colțuri, ca mătasa”). Poetul nu a putut să supraviețuiască mult Paraschivei lui dragi.

Paradox. „Ani de zile se vorbește fetei despre pudoare ca de o lege sfântă. Pe urmă, într-o bună zi e vârâtă în pat cu un bărbat: educație şi căsătorie!” (E. Rey). La peţit. Într-o fază mai avansată a tratativelor dintre părinţii băiatului şi ai fetei (tinerii neavând nici un cuvânt de spus), viitoarele cuscre glumesc între ele printr-un joc de cuvinte. Astfel, mama băiatului întreabă râzând: ”-Lovişte-n pârţovişte?” (Oare se vor potrivi copiii noștri la pat?). Iar mama fetei răspunde: -Se lovala-n pârţovala! (Adică...răspuns afirmativ.) Notă: În vechiul grai dornean verbul „a se lovi” însemna „a se potrivi”(ex. o pereche de cai „se lovesc”, adică se potrivesc la căruţă împreună, sau o pereche de boi „se lovesc” între ei; un bărbat cu o femeie, dacă „se lovesc” între ei, în vorbă, caracter, concepţii de viaţă, iuţeală la muncă, vor avea o căsnicie fericită. Această „loveală” era apreciată de părinţi, în funcţie de avere, bunul renume în colectivitate a înaintaşilor, etc. Cât priveşte subst. ”pârţ”, acesta desemna porţiunea anatomică a trupului uman dintre organele sexuale şi anus. (Altfel spus: și-or găsi ei, mirii, calea spre satisfacție, inclusiv sexuală...Bine că ne-am înțeles noi, între cuscri!) (Gheorghe Pața.).

Spirit (tradițional). ”Oricine a avut prilejul să vie în mijlocul sătenilor, să asculte glumele şi ironiile lor, a putut vedea cu prisosință excepționala istețime de spirit a poporului românesc, inteligent, pătrunzător, zeflemist şi necruțător cu prostia omenească. Sarcasmul lui fin, natural, sănătos, svârlit în forme lapidare, uimește şi stârnește admirația tuturor. Redăm mai jos un exemplu de dibăcie în a persifla pe un soţ nătâng, minţit de nevasta lui isteaţă şi spirituală, care se blestemă astfel, răspunzând dojenilor lui:- Doamne, Doamne! Ia-mi moartea mea și zilele bărbatului,/Să rămân văduvă săracă, Cu doi boi şi-o vacă./ Să fac pita cât mălaiul,/ S’o mănânc goală, cu lapte /Şi cu două ouă coapte.” El: Bine, măi muiere, de ce te blestemi așa, a pietre seci?/ Ea: - Cum să nu mă blestem mă,/ Cum să nu mă blestem,/ Dacă tu bani n’ai făcut, /Birul nu ţi l-ai plătit, /Şi eu sunt silită să-mi dau trupul chinului,/Pe mâna străinului,/ Să-ți fac banii birului?” (Auzită de la venerabilul învățător pensionar Grigore Constantinescu-Morunglav, Caracal). (Veselia, 1941).

Tineret. „ Fugiţi de femeile tinere! Femeia de cincizeci de ani va face totul pentru voi, cea de douăzeci de ani, nimic. Aceasta vrea toată viaţa voastră, cealaltă nu vă va cere decât o clipă, o atenţie. Zeflemisiţi pe femeile tinere, luaţi în glumă ceea ce spun, ele nu sunt în stare să aibă un gând serios.” (Balzac). Trup. Orice femeie îşi măsoară îmbătrânirea după interesul sau lipsa de interes manifestate de bărbaţi faţă de trupul ei. (Milan Kundera).

Teamă. „Femeile care iubesc se tem totdeauna că nu sunt iubite; femeile care nu iubesc sunt totdeauna măgulite că sunt iubite.” (Desnoyers).

Alegeri. „O femeie alege mai uşor între doi bărbaţi, decât un bărbat între două femei, căci femeia, dacă nu se poate hotărî îi alege pe amândoi.” (Anonim).