Cezar STRATON

”Norocul” lui Bobbit. ”În vara anului 1993, un eveniment ciudat și șocant a atras atenția lumii. John Wayne Bobbitt și soția sa, Lorena, au avut o ceartă aprinsă, care s-a încheiat cu Lorena tăindu-i „organul” , în timp ce el dormea. Neoprindu-se acolo, femeia a sărit în mașină, luând organul cu ea, și l-a aruncat pe fereastră. Surprinzător, poliția l-a găsit, iar medicii au reușit să-l reatașeze, după o operație delicată. Povestea lui John Wayne Bobbitt nu s-a terminat aici. În loc să se ascundă de lumina reflectoarelor, a decis să-și transforme necazul în succes. A devenit pentru scurt timp un star de cinema pentru adulți, apărând în filme. Titluri precum John Wayne Bobbitt: Uncut au arătat că are simțul umorului, transformând o situație tragică într-o afacere! Cazul Bobbitt a devenit unul dintre cele mai discutate scandaluri ale anilor 1990, amestecând drama cu această întorsătură ciudată a sorții. Istoria are, se pare, un mod ciudat de a se distra!

Căsătorie.Care este avantajul și care este dezavantajul căsătoriei? Avantajul e că ți se (poate?) aduce micul dejun la pat și dezavantajul că în fiecare zi ți-l aduce aceeași persoană. ”Înarmarea” firmei ”Pepsi Cola”. În anii 1980, în timpul Războiului Rece, afacerile dintre Statele Unite și Uniunea Sovietică nu erau frecvente. Rubla sovietică nu era acceptată pe piața internațională, așa că atunci când au vrut să facă comerț cu companii străine, sovieticii au trebuit să devină creativi. Pepsi, în căutarea de a-și extinde prezența în URSS, a încheiat o înțelegere deosebită cu guvernul sovietic. (Pepsi Cola a penetrat – în anii 80 - piața țărilor comuniste, în concurență cu eternul – și mai puternicul - rival, Coca Cola. Cei mai în vârstă își amintesc de acele mult-jinduite sticle de un sfert, disponibile – cu pile – și în România). În locul valutei, sovieticii au plătit inițial Pepsi în vodcă – marca Stolichnaya, mai exact, dar fără mare succes pe piața americană. Sovieticii însă doreau mai mult Pepsi, dar rubla lor era practic fără valoare. Atunci, au oferit altceva: o flotă de echipament militar vechi, inclusiv tancuri, nave și submarine. Acest schimb a făcut din Pepsi proprietarul unei flote militare (vechi) din lume! Desigur, Pepsi nu a avut nicio intenție să folosească echipamentul pentru război. Au vândut rapid echipamentul la fier vechi, dar natura bizară a afacerii face această poveste... memorabilă. Este una dintre acele povești care surprinde perfect ciudățeniile vremii. (Witty Historian).

Testarea impotenței.În perioada medievală, în Europa, căsătoria a avut o importanță deosebită. Dacă o femeie simțea că mariajul ei nu este funcțional, putea cere anularea căsniciei. Un motiv comun a fost impotența, ceea ce însemna că soțul ei nu putea avea relații intime. Dacă femeia pretindea acest lucru, putea să-și ducă cazul la un tribunal religios, unde Biserica juca un rol vital în problemele conjugale. Instanța cerea dovezi pentru a susține reclamația femeii, de impotență. În anumite cazuri, deseori angajau prostituate, pentru a ajuta la testarea potenței soțului reclamat. Soțul trebuia să demonstreze că poate, în timp ce instanța privea. (Pare, știu, greu de înțeles astăzi). Acest proces invaziv a arătat influența Bisericii în viața personală. Aceste practici pun în lumină limitările și barierele din societatea medievală. Ele arată cum Biserica a deținut puterea asupra relațiilor personale. Deși aceste proceduri ar putea părea ciudate astăzi, ele dezvăluie dinamica complicată a iubirii, datoriei și autorității de-a lungul istoriei. (Witty Historian).

De dragoste.”Zarea se-norează, cad de sus omături./Dor îmi e de tine, chiar cînd ești alături./Frunza se destramă. Ceruri cad în ape./Dor îmi e de tine, chiar cînd ești aproape./Iar afară plouă, ceruri viscolesc - /Și nu mă mai satur să te tot privesc./Draga mea, iubito, floare-ngîndurată - /a mea întotdeauna, și-a mea niciodată./Oare și atuncea, după ce-o să mor,/tot așa de tine o să-mi fie dor?!” (Nicolae Dabija).

Poligamie.”Regele Mongut al Siamului a avut nouă mii de neveste şi concubine. ”Regele Solomon din Vechiul Testament avusese şapte sute de neveste; August cel Puternic al Saxoniei a avut 365 de neveste, câte una pentru fiecare zi a anului. Numărul îţi dă siguranţă. Am format numărul Sarei. Era acasă. Regele Mongut avusese nouă mii de neveste. Ia gândiţi-vă: 365 de zile pe an împărţit la nouă mii. Fără certuri. Fără pauze de menstruație. Fără solicitări psihice. S-o ţii tot într-un festin. Trebuie să-i fi venit foarte greu regelui Mongut să moară. Sau foarte uşor. Nu putea exista cale de mijloc.” (Charles Bukowski, Femei).

Durere. ”Benjamin Fondane mi-a povestit cazul următor: timp de optsprezece ani, un rus (alb, pesemne) şi-a suspectat soţia că-l înşală. Nu i-a spus nimic, dar în ascuns suferea enorm. După optsprezece ani de agonie morală, îi pune marea întrebare: ea îi răspunde cu o sinceritate dezarmantă că temerile lui sunt lipsite de orice temei. Rusul trece imediat în camera de alături şi îşi zboară creierii. Nu putuse suporta ideea că a suferit atâta vreme zadarnic." (Emil Cioran, Caiete).

Bătrânețe.„Tragedia bătrâneții nu este că cineva este bătrân, ci că este tânăr. În interiorul acestui corp îmbătrânit se află o inimă la fel de curioasă, la fel de înfometată, la fel de plină de dorință ca în tinerețe. Stau la fereastră și privesc lumea cum trece, simțindu-mă ca un străin pe un tărâm străin, incapabil să relaționez cu lumea exterioară, și totuși în mine arde același foc care odată credea că poate cuceri lumea. Și adevărata tragedie este că lumea rămâne, atât de îndepărtată și de evazivă, un loc pe care nu l-am putut înțelege niciodată.” (Albert Camus, Căderea).

Rezolvare(amiabilă). La Radio Erevan: - Ieri mi-am surprins un coleg în pat cu soția mea. Ar trebui să vorbesc cu soția sa? - De ce numai să vorbiți, tovarășe?

Poemul invectivă. ”Într-una din nopţile mele am făcut dragoste cu o servitoare/Totul a fost pe neaşteptate - şi aproape fără voia mea/Era undeva într-un oraş murdar de provincie/Şi locuiam la prietenul meu din copilărie./Într-o seară am rătăcit singur pe străzi – şi când/m-am întors/Servitoarea făcea patul în camera mea/Era o servitoare tânără şi negricioasă/Mi-a spus că toţi ai casei sunt plecaţi în oraş la plimbare/A zâmbit/Şi a trecut pe lângă mine de nenumărate ori./Eram destrămat în seara aceea şi n-aveam nici o poftă/să fac dragoste/Dar servitoarea era tânără/Nu cred să fi avut mai mult de şaisprezece ani/Şi cum se aşezase aproape de pat, parcă aşteptând/M-am apropiat zâmbind şi am întrebat-o cum o cheamă/Mi-a spus un nume oarecare, mi se pare că Maria/I-am spus că e frumos, ea s-a făcut că se ruşinează,/Cred să fi fost aproape de miezul nopţii/Prin ferestrele deschise răzbătea zgomotul confuz al oraşului/Acolo, undeva, erau teatre, cinematografe, femei splendide/şi automobile/Aici eram numai eu şi servitoarea;/Ea n-a zis nimic, a închis numai ochii./Era o servitoare scurtă, bondoacă aproape/Şi mirosea foarte rău a sudoare./O, servitoare cu care am făcut dragoste într-un oraş/murdar de provincie/Pe când eram destrămat şi stăpânii tăi lipseau de acasă/Servitoare pe care de atunci nu te-am mai văzut niciodată/Servitoare, pe pulpe cu două dungi roşii de la jartiere/Servitoare cu pântecul mirosind a ceapă şi a pătrunjel/Servitoare cu sexul ca o mâncare de pătlăgele vinete/Scriu despre tine poemul acesta/Pentru a face să turbeze fetele burgheze/Şi să se scandalizeze părinţii lor onorabili/Fiindcă deşi m-am culcat cu ele de nenumărate ori/Nu vreau să le cânt/Şi mă urinez în cutiile lor cu pudră/În lenjeria lor/În pianul lor/Şi în toate celelalte accesorii care le formează frumuseţea.” (Geo Bogza, 1933).