Cezar STRATON

Actriţă:Femeie cu Thalie. (Tudor Mușatescu)

Plictis.”Mi-e peste poate să prefer prezența eternă și îngrijorătoare a căsniciei, farmecului dat de întâlniri pasionale și despărțiri.” (Iris Murdoch, (1919-1999), ”Marea, marea”)

Amintire.”În urma mea las cârd de fapte bune: / Am întărit carnea, savoarea la căpșune, / Am pus câte doi-trei păianjeni la o plasă / Să-ți prindă în capcana lor cleioasă / Sânii cu sfârc de cuarț, coapsele late / Ca aluatul frământat noaptea-n covate / Și am desprins șopârle, să-ți lipesc pe piele, / Când gura ta mă îmbia la rele, / Și râme ce se scurg roșii și grele / Din cuibul moale, alb și cald din ceafă / Și te-am stropit c-o aurie apă, / Să strălucești mai viu și decât stelele și luna. / Căci noi ne vom iubi pe-ascuns întruna... (Emil Brumaru)

Maniac.Două blonde discută: - Ieri am fost atacată de un maniac! – Sexual? – Sincer… nu prea...

Horoscop. Horoscopul tău pe luna viitoare: - Sănătate: astrele îți surâd. Bani: astrele îți surâd și mai tare. Dragoste: astrele – scuze! – fac pe ele de râs!

Secret.”Dacă n-ar fi darurile de nuntă, toți ar prefera să se căsătorească pe ascuns.” (George Ade, Fabule moderne)

Risipă.Anual, românii aruncă la gunoi 1,35 de milioane de tone de hrană, potrivit celui mai recent raport Food Waste lansat de Organizația Națiunilor Unite (ONU). În această cifră intră strict alimentele sau mâncarea gătită aruncate din gospodării, nu și deșeurile alimentare rezultate din comerț sau HORECA. Potrivit ONU, în România se aruncă 70 de kilograme de alimente pe cap de locuitor pe an, la fel ca în Cehia și Slovacia, de exemplu. În Bulgaria se aruncă 68 de kilogram, în timp ce în Ungaria se aruncă cea mai mare cantitate de alimente din regiune, respectiv 94 de kilograme, arată sursa citată. La polul opus, cea mai mică risipă alimentară din zona central-est-europeană o fac polonezii, care aruncă la gunoi 56 de kilograme. La nivelul UE, în jur de 20% din toată mâncarea produsă se pierde, într-un fel sau altul, generând anual 88 de milioane de tone de deșeuri alimentare. Costurile asociate acestor pierderi au fost estimate la peste 140 de miliarde de euro. Risipa alimentară are și un efect nociv asupra climei. Se crede că fenomenul e responsabil de 8-10% din emisiile globale de gaze cu efect de seră. Exemplul spaniol. Sunt și exemple de bune practici. Spre exemplu, în Spania există un proiect de lege care obligă consumatorul de restaurant să ia la pachet restul nemâncat de comandă. Restaurantul îi pune acestuia la dispoziție casolete, iar clientul are obligația de a le lua acasă. Printr-o astfel de măsură, costurile restaurantului cu distrugerea hranei rămase scad. (panorama.ro)

Cimitir cu fustă verde.”Îți amintești lăcusta ce ți-a sărit pe fustă, / pe fusta ta cea verde amirosind a pustă, / când i-ai șoptit ironic: Ți-e foame? Ia și gustă! / Te-aș fi mâncat eu însumi, flămând, ca pe o pâine, / ți-aș fi înfipt în coapsă colți fioroși de câine, / dar mi-ai șoptit ironic: Nu astăzi! Poate mâine… / Iar mâinele acela n-a mai sosit vreodată, / te-am căutat zadarnic în orice trup de fată, / săpând cu-nverșunare de ocnă la lopată. / Și-acum îmi ieși în cale subit pe o alee / și răsucești în mine aceeași tandră cheie / și porți tot fusta verde de tânără femeie. / Dar ca s-ajung la tine mi-ar trebui probabil / o aprobare scrisă de-un tenebros contabil / să sap iarba crescută în patul tău arabil.” (Mircea Dinescu)

 Trist.Un reporter întreabă: - Domnule, aveți 103 ani, care-i cauza longevității Dvs? – Păi… nu am bani de înmormântare.

”Domniţa”. Nichifor Crainic, soldat sanitar – în timpul marelui refugiu din Primul Război Mondial – la Spitalul Militar din Iaşi, aflat sub patronajul soţiei ministrului de Justiţie (Mihai Cantacuzino) relata – scrie istoricul Ioan Scurtu – că „domniţa” avea o cameră în pavilionul de scândură, unde „trei bărbaţi o vizitau zilnic, în ordine prestabilită, fără greş, un ceas fiecare. Cel dintâi sosea un mare bancher, cu nume grecesc. Al doilea, un diplomat român, de o mare frumuseţe. Al treilea, un artist celebru. La fiecare vizită, suspinele patetice ale domniţei se auzeau clar prin scândurile pavilionului”. Într-o zi, un medic a intrat în camera domniţei şi a găsit o carte franţuzească de cugetări asupra amorului. „Unele dintre acele cugetări – continuă Crainic – sfătuiau ca, pentru a menţine proaspete senzaţiile amoroase, femeia trebuie să aibă trei amanţi simultan. Şi specifica: de preferinţă un bancher, un diplomat şi un artist. Aşadar, domniţa noastră îşi organiza pasiunea după prescripţiile unui manual de specialitate. Faptul că pavilionul deliciilor se găsea în cel mai lugubru cadru al mizeriei omeneşti, în spitalul acesta cutremurat de urletele durerii, nu stânjenea divina pasiune, ci, dimpotrivă, o intensifica prin contrastul suferinţei şi al morţii pentru ţară…” Ghiciţi cine era nesătula, dar pedanta „domniţă”? Maruca Cantacuzino, nimeni alta decât viitoarea soţie a lui George Enescu!

La fântână, la izvor ... ”La fântână, la izvor / Se-ntâlneşte drag cu dor. / Se sărută până mor, / Până le trece de dor. / Se-ntâlneşte dor cu drag, / Se sărută până zac, / Până le trece de drag.” (Săliştea de Sus, Ţara Maramureşului)

Reclamă de epocă(Cernăuți, 1919). „Corsete. Specialistă pentru corsete, dna. F. Rosenwasser, în Piaţa Unirii nr. 6. Mare asortiment în corsete, bondiţe-corsete, pieptare, jupoane şi alte articole pentru dame. Corsetele se efectuesc după măsura şi forma corpului.” („Glasul Bucovinei”, Cernăuți, 20 martie, 1919). Iată – vreau să zic – că viața târgului Cernăuți, comerțul încercau, puteau să supraviețuiască și după marea zguduire, care a fost, pentru mulți cernăuțeni alogeni, e cazul să recunoaştem, un șoc, o schimbare de statut social, financiar: Unirea Bucovinei cu Țara. După așa-zisa – de către unii ucraineni și evrei ai vremii – „cotropire militară de către trupele române”. Totuși, iată: o oarecare negustoreasă din Cernăuți, Madame Rosenwasser, își permitea să-și facă reclamă la ziar, zile întregi, la doar 3 luni după Unire. Românii, cum vedeți, nu i-au închis mica ei afacere cu corsete de damă, care - citez - „se efectuesc după mărimea corpului damei”.

Stimulent(după Stendhal). ”Cunoașterea lui signor Migliorini mi-a făcut plăcere. Am reuşit atât de bine încât, după ce m-am despărţit cu greu de doamna Pietragrua, m-a însoţit până la birtaşul Vieillard şi mi-a împărtăşit o metodă secretă cu ajutorul căreia să fii în formă. În prezent e preocupat de verificarea acestui mare secret. Cauţi o tarantulă, o faci scrum, amesteci scrumul cu untdelemn de măsline, cu alifia obţinută freci degetul mare de la piciorul drept şi, câtă vreme păstrezi doctoria asta pe deget, totul e bine. Când ţi s-a făcut lehamite de atâta bărbăţie, te speli cu apă caldă. Cu un astfel de secret miraculos, ce-ți dă putinţa de a fi pe placul femeilor ceva mai coapte, diverselor doamne ca Pietragua, ai face avere în orice monarhie, îmi zice el.”

Meniu regal. Jurnalele medicale din secolul al XVIII-lea indică faptul că marele Ludovic al XIV-lea s-a confruntat cu o multitudine de complicații de sănătate spre sfârșitul vieții sale, inclusiv abcese dentare, furuncule și gută și probabil că a suferit de diabet. Meniul lui consta, dimineața, din bulion și ceai de salvie, apoi, peste zi, din multă carne. Una dintre cinele lui Ludovic al XIV-lea – tipică pentru mesele pe care le înfuleca în fiecare seară, chiar înainte de a se retrage la somn – era alcătuită (scrie lovendal.ro) din patru farfurii de supă diferite, un fazan întreg, o potârniche, un bol mare de salată, o porţie colosală de berbec, două felii serioase de şuncă, un platou întreg de pateuri, o moviliţă de dulciuri, mormane de fructe. Apoi se împleticea către dormitor, unde îl aştepta un bufet rece în caz că i-ar mai fi fost foame. Atât de mult i-a plăcut carnea, încât ajunsese să sufere de gută și hemoroizi. La 40 de ani își pierduse aproape toți dinții, iar în ultimii ani se hrănea doar cu alimente care puteau fi aspirate printr-un pai.