Cezar STRATON

Tren.”Când ești tânăr, consideri căsătoria drept un tren ce trebuie prins pur și simplu. Alergi ce alergi până ce îl prinzi, iar apoi te lași pe fotoliu, te uiți pe fereastră și constați că te plictisești.” (Elizabeth Brown (1899-1973), într-o conversație).

Chin.Este un adevărat chin pentru femeile care n-au „în dotare” nici sâni agresivi, nici funduri apetisante. Ele trebuie să-şi folosească, zilnic…creierul!  Cannoli. ”Originile celebrului desert sicilian pe bază de cremă se spune că sunt foarte obraznice. Napoli are pizza lui, Bologna are tocana ei și Sicilia are cannoli. Cel mai faimos desert al Italiei, cannoli sunt expuși cu mândrie în aproape toate cafenelele și patiserii de pe insulă. Făcuți din aluat cu aromă de marsala și prăjiți, cannoli sunt apoi umpluți cu cremă de ricotta și fulgi de ciocolată. Se adaugă bucăți de fistic sau coajă de portocală pentru decor înainte de a stropi totul cu zahăr pudră. Iată o prăjitură care celebrează „virilitatea”! Dacă vederea unui cannoli îți amintește de un anumit organ masculin, s-ar putea să nu fie o coincidență. Delicatesa siciliană seamănă, de fapt, cu un falus - și poate exista un motiv istoric pentru aceasta. Legenda spune că în orașul sicilian Caltanissetta, în timpul dominației arabo-musulmane (în jurul secolului al X-lea), un harem de femei a creat un omagiu pentru „virilitatea” emirului lor, potrivit maestrului patisier sicilian Lillo Defraia, intervievat de CNN. El a petrecut 25 de ani cercetând originile acestui deliciu specific și a spus că „concubinele emirului” le-au transmis rețeta călugărițelor, care au preluat-o. El crede cu fermitate că produsul s-a născut acolo.(geo.fr).

Ecou.”Voi sta aici până ce va trece o femeie/Îmbrăcată în alb,/Îi voi spune cu jumătate de glas/Că amintirile nu se îmbracă niciodată astfel,/Iar dacă ea va zâmbi, aşa cum foarte puține/Ştiu să zâmbească, departe de ele,/Atunci îi voi spune că privirile ei/Sunt ca un ecou de pădure tăiată,/Că eu caut pădurea aceea de mult,/Că nu știam că nu mai există,/Că aș fi vrut chiar sa n-o găsesc niciodată,/Dar să știu că există, că de crengile ei/Se leagănă, toamna, vânturi albastre./O voi ruga apoi să mă ierte,/Voi schița o plecare ușoară,/Ca o desprindere de țărm, ne vom alătura pașii,/Voi inventa o poveste frumoasă,/Abătând drumul acela în trecut, înspre copilărie,/Îi voi vorbi despre lumile îndepărtate,/Despre vuietul mării, de marile temperaturi ale stelelor,/Şi-ncet, atunci când vom fi departe de lume,/Când, pentru prima dată, ne vom da seama ca suntem singuri,/Când ea însăși va recunoaște că nu e nimeni cu noi,/Atunci nu știu, nu știu ce îi voi spune,/Dar stau aici, voi rămâne aici,/Până va trece...” (Darie Novăceanu).

Precauție.– Ce faci, Costică, în miezul nopții pe stradă? – Nu mă pot duce acasă. Nevastă-mea e cu amantul, iar conversația lor mă scoate, pur și simplu, din sărite!

Remușcări.Povestea un prieten despre aventurile din vacanţă: – Îţi închipui, mă urc în tren pentru a mă întoarce acasă şi am nimerit într-o cuşetă cu o blondă extraordinară, altcineva nu era nimeni, doar noi doi. Am băut un pic… - Şi, și!?  - Ce, şi? Ea s-a dezbrăcat, am rămas pur şi simplu fascinat de corpul ei, avea picioare lungi, sâni, fund de zeiță. Apoi am făcut dragoste. După asta, însă, ea se ridică şi începe a plânge: - Eu, spune ea, sunt o ticăloasă, am un soţ atât de bun, el mă iubeşte atât de tare, îmi este fidel, eu însă uite ce faptă înjositoare am făcut, cât mă căiesc de cele întâmplate, nu am să mi-o iert niciodată. Aşa de emoţionant vorbea, încât, auzind-o, am început a plânge şi eu. -  Şi ce a urmat? -Ei, ce, ce? Aşa a fost până am ajuns acasă…plângeam, făceam dragoste, plângeam, făceam dragoste, plângeam, făceam dragoste…

Furie.Într-o zi, se spune ca Buddha mergea prin oraș, iar un om foarte furios i-a tăiat calea și a început să-l jignească. ”N-ai niciun drept să-i înveți pe alții”, a strigat acesta. ”Ești prost ca toți ceilalți și ești și fals!” Buddha nu s-a supărat când a auzit acestea și l-a întrebat ”Spune-mi, dacă ai oferi un cadou cuiva și acea persoană nu l-ar accepta, cui i-ar aparține acel cadou?” Omul a fost surprins la auzul acestei întrebări și i-a răspuns ”Ar fi al meu, pentru că eu am cumpărat cadoul.” Buddha a zâmbit și a spus ”Așa este, și asta e valabil și pentru furia ta. Dacă ești nervos pe mine și eu nu primesc insultele tale, atunci furia se revarsă asupra ta. Atunci, tu ești singurul care e nefericit, nu eu. Tot ce faci se răsfrânge asupra ta. Dacă vrei să încetezi prin a te răni singur, scapă de furie și de gândurile urâte și umple-ți sufletul cu iubire. Când îi urăști pe alții, tu ești singurul care devine nefericit, dar când îi iubești pe alții, toată lumea îți va răspunde cu iubire”.

Examen.Mama îi scrie un email fiului, student în sesiune: ”Cum a decurs examenul!? Anunță-mă!”. Răspuns: ”Examenul a decurs excelent, profesorul a fost în extaz! M-a rugat chiar să-i repet demonstrația, în toamnă!”.

”Culmi”.1. A croitoriei: să coși o pereche de chiloți rupți pentru fundul mării…sau să întorci pe dos…costumul lui Adam. 2. A cruzimii: să-ți omori timpul. 3. A mizeriei: să aibă puricii, păduchi. 4. A orbului: să-și vadă moartea cu ochii. 5. A dresajului: să îmblânzești fiare vechi.

Constatare.Viața e ca ardeiul iute: ceea ce-ți place azi, s-ar putea să-ți ardă fundul, mâine.

Femeie și bărbat.”Tristan și Isolda, Isolda și Traian,/Bărbat, femeie, femeie și bărbat.” (Gottfried von Strassburg, secolul al XII-lea). ”Temeiuri are Pierre, greu de contestat,/Dar are altul și mai și... când e în pat. (Despre Heloise și Abelard).

Alternativă.– Eu întotdeauna iau cu mine în pat un pix şi o foaie…În cazul în care îmi trece ceva prin minte. - Eu prefer să îmi iau secretara!  

Iubire(îndoielnică). "Stăteam noaptea amândoi,/ Bibilică, bibiloi, / Ningea lună peste noi./ Eu credeam că mă iubeai,/ Dară tu mă sărutai,/ C-o mână mă mângâiai,/ Cu alta cotrobăiai./ Boarfo! Nu ţi-a fost şucar/ Să bagi mâna-n buzunar?/ Cum putut-ai să te-nduri/ Să mă-nşeli şi să mă furi?/ C-am spoit un an tingiri/ Pe la feţele subţiri,/ Şi-am trăit prin mahala/ Doar cu praz şi ciulama,/ Ca să-ţi cumpăr ţie, ţie/ Rochie de cununie, / Să-ţi fac degetu-nflorat/ C-o piatră de matostat./ Şi tu, uite cum te ţâi/ De cuvântul ăl dintâi!/ Bine, dragă, îţi mersi!" (M.R. Paraschivescu).

Cafea.– Neaţa, o cafea vă rog… - Una normală? – Aaa, nu… daţi-mi una psihopată.

Alarmă.”Chiar dacă pare absurd, ar trebui să ne gândim cu seriozitate cât timp va dura până când Marea Britanie se va lăsa cucerită de radicalismul Islamic. Aceasta, ținând cont de faptul că deja Primarul Londrei este musulman, la fel cei din Birmingham, Leeds Blackburn, Oldham, Rochdale, etc.. Toate acestea au fost realizate de doar 4 milioane de musulmani  cu drept de vot, din cei 66 de milioane de cetățeni ai Regatului Unit! Astăzi există peste 3.000 de moschei în Anglia. Există peste 130 de tribunale Sharia. Există mai mult de 50 de Consilii Sharia. 78%  dintre  femeile  musulmane  nu  lucrează, ele primesc sprijin de stat și cazare gratuită. 63% dintre musulmani  nu  lucrează, dar primesc  sprijin  de  stat și locuințe gratuite. I s-a dat vreodată cuiva ocazia să voteze pentru asta? Este doar o chestiune de timp până când englezii nativi să fie obligați să se supună islamului sau să fugă din țara lor,  ca refugiați.” (Viața noastră, Israel, mai 2024).

Dragostea dintâia dată.”Frunză verde, foaie lată,/Dragostea dintâia dată,/Ca o floare lângă baltă,/Înflorită, rourată./Dragostea de-a doua oară,/Rădăcină din ogoară./Sărutatul cel dintâi,/Poamă dulce din câmpii;/Sărutatul cel din urmă,/Căpşunaş bătut de brumă.” (culegător Ion Bârlea; de la Maria Tăşcan, fată de 20 de ani, Năneşti, Ţara Maramureşului).