Cezar STRATON

Dorinţe.Bărbaţii care aleargă după multe femei pot fi împărţiţi, cu uşurinţă, în două categorii. Unii caută la toate femeile propriul lor vis – ideea lor, subiectivă, despre femeie. Ceilalţi sunt mânaţi de dorinţa de a pune stăpânire pe infinita diversitate a lumii feminine obiective. (Milan Kundera).

A mea.”Cum treci acum și apa e-n ruine, /și-ți este bine și îmi este bine, /aș vrea să-ți spun, iubito, că în tine /e vie vrerea ambelor destine. /Te voi iubi cu milă și mirare, /cu întrebare și cu disperare,/ cu gelozie și cu larmă mare, /c-un fel de fărdelege care doare. /Și jur pe tine și pe apa toată/ care ne ține barca înclinată, /că vei rămâne - dincolo de număr și dincolo de forme, măști și vorbe, a mea, de-a pururi...ca un braț în umăr.” (Adrian Păunescu, ”A mea”). Pleonasme (comentate) (4). 20. ”Toate discursurile erau niștepanegirice elogioase la adresa ”celui mai iubit fiu al poporului”. (Aici avem un pleonasm cu umor involuntar! Panegiric înseamnă ”discurs public (sic!) prin care se elogiază o personalitate decedată!). 21. ”Toți ar trebui să-și aducă aportul” (Aport – fr. ”apport”, lat. ”apportare” – înseamnă ”aducere, parte adusă de cineva, contribuție”). 22. ”Doamna ne-a donat o sumă de bani” (Sumă – din lat. ”summa” – înseamnă ”o cantitate de bani”). 23. ”Avem cești de băut și din sticlă, și din porțelan”. (Ceașca – din rusă, ”ceașka” – este un vas mic, cu toartă, servind la băut lichide”). 24.  ”Nu toți locatarii folosesc corect pubela de gunoi din curtea blocului.” (Pubela – din fr. ”poubelle” – este ”un recipient portabil pentru gunoiul menajer”). 25. ”Aprindeam focul în sobă cu vreascuri uscate.” (Vreascul – din sl. ”chvrastm” – este ”o creangă, o ramură uscată, desprinsă dintr-un copac”). 26. ”În mijloacele mass-media, presa scrisă ocupă un loc important” (Mass-media înseamnă ”totalitatea mijloacelor de informare a publicului: radio, televiziune, presă scrisă, etc.). 27. ”Puci militar”. (Puciul – din ger. ”Putsch” – este ”o încercare a unui grup politic militar de a răsturna prin violență un regim politic, ordinea de stat”). 28. ”A da buzna pe neașteptate”. (”A da buzna” – din magh. ”buszna” – înseamnă ”a năvăli undeva pe neașteptate”). 29. ”A se trezi din somn.” (A se trezi – din sl. ”trzviti” – înseamnă ”a se deștepta, a se scula din somn”). 30. ”A proroci viitorul”. (A proroci – din ”proroc” – înseamnă a prezice viitorul, voința divină, a profetiza). Alte pleonasme frecvent întâlnite: 31. ”Continuă mai departe”, 32. ”Șpriț de vin”,.33. ”Conjuncturi de moment”, 34. ”Notorietate publică”, 35.”Ziare cotidiene” etc.

Mirodenii. „Cea mai importantă contribuţie la bunăstarea olandezilor venea din Insulele Mirodeniilor, azi Indonezia. Nu e de mirare că olandezii au înfiinţat Compania Olandeză a Indiilor de Est în 1602, la doar doi ani după Compania Britanică a Indiilor de Est, având, practic, acelaşi scop: comerţul cu mirodenii. Compania olandeză devine repede un adevărat stat în stat. Bătea monedă, încheia tratate internaţionale şi conducea o armată proprie. La scurt timp după înfiinţare, compania rupe monopolul portughez, care dura de aproape un secol, asupra unui condiment extrem de valoros, nucşoara, un condiment care se găsea doar pe trei mici insule indoneziene. Valoarea sa a crescut şi mai mult atunci când medicii vremii au recomandat nucşoara ca unic tratament pentru ciumă. Cum ciuma bubonică tocmai lovise Europa, este uşor de înţeles modul în care preţurile au explodat literalmente. Anglia nu voia să îi lase să scape o asemenea ocazie, dar confruntarea cu Olanda părea una costisitoare, aşa că navigatorii britanici au ales o altă cale. Rămânea astfel o singură soluţie: războiul! În confruntarea dintre Anglia şi Olanda, olandezii au ieşit învingători. Astfel că au luat partea leului, ceea ce atunci părea bucata cea mai bună a afacerii, insulele cu nucşoară. Pentru a nu îşi umili prea mult adversarii, şi sperând într-o colaborare viitoare, olandezii au ales să cedeze o colonie americană fără de valoare, New Amsterdam, către învinşi. Iar englezii, pentru a păstra o fărâmă de orgoliu, i-au schimbat numele. I-au spus simplu: New York.”.

Sonetul  LXXXIX.(Say that thou didst forsake me for some fault). ”Să spunem că mă lași fiindcă-am greșit,/Și eu greșeala o voi explica./Zi că sunt șchiop, iar eu șontâcăind/Voi merge, la ce spui n-oi obiecta./Nu poți, iubire, nici pe jumătate,/Să mă dizgrațiezi, ca să mă schimbi,/Pe cât pot eu, știind ce vrei, încalte;/Străin voi fi de tine între timp,/În cale n-o să-ți stau, iar limba mea/Dulce-al tău nume nu o să-l mai spună,/Ferindu-mă să amintesc cumva/C-am fost, tu și cu mine, împreună./De dragul tău dușmanul meu voi fi,/Pe cel ce tu-l urăști, nu-l pot iubi.” (W. Shakespeare, trad. Adrian Vasiliu).

Control.”La consfătuirea republicană a activului de partid din 22-23 decembrie 1965, I. Bodiul a criticat vehement atitudinea de „gură-cască” a unor cadre, care au permis ca în RSSM să intre „mai mult de 60.000 de exemplare de literatură artistică și periodică” din România. Difuzarea unui asemenea volum de literatură artistică și ediții periodice românești „reacționare” reprezenta, în viziunea autorităților, un pericol public. El a ordonat nimicirea literaturii „dăunătoare” provenite din RSR: „Vreau să spun că în Uniunea Sovietică niciodată nu a fost susținută literatura din străinătate. Nu țin minte niciun caz de acest gen. Dimpotrivă, suntem cointeresați ca peste hotare să meargă cât mai multă literatură de la noi. Este vorba de un schimb internațional și, vrem sau nu, suntem obligați să facem acest lucru. Noi însă examinăm o chestiune concretă și trebuie să abordăm problema în alt mod: această literatură ne aduce folos sau daună? Dacă ne aduce folos – trebuie susținută, dacă ne prejudiciază – să punem capăt intrării ei. La noi, această literatură are consecințe negative în educația oamenilor noștri. Luați ziarul românesc (nu este indicat titlul – n.n.) și veți vedea: în el nu e nimic despre Uniunea Sovietică. Aceasta e de asemenea o chestiune ce ține de ideologie. Și aici nimic nu vine în contradicție. Dacă literatura ne aduce prejudicii, ea trebuie interzisă literatura care aduce daune educației ideologice” (”Limba română”, Chișinău).

Tocan de oaie. ”Stâna Ștefanu se găsește pe Transalpina, la jumătatea distanței dintre Obârșia Lotrului și Pasul Urdele, foarte aproape de granița județelor Gorj, Vâlcea și Hunedoara. De câte ori am ajuns aici, peisajul ne-a luat graiul, vremea se schimbă în câteva minute, din iarnă în vară și invers, iar ospitalitatea băciței Mărioara Babu ne-a încălzit inimile. Bineînțeles, la fiecare vizită am degustat din faimosul tocan de oaie, care din 2019 a primit atestatul de produs tradițional local din partea Ministerului Agriculturii, datorită efortului depus de băcița Mărioara Babu. Pentru ciobanii de pe Transalpina, tocanul de oaie este o mâncare obişnuită, dar pentru turişti este o delicatesă, o mâncare specială, chiar o revelaţie. Ciobanii pregătesc tocanul de oaie cu răbdare şi pricepere folosind grăsimea şi carnea de pe burta animalului. Grăsimea este fiartă în apă, iar în seul astfel obținut se adaugă bucăţile de carne. La foc domol de lemne, tocanul este gătit ore bune. Procedeul de preparare a tocanului este străvechi și a fost trasmis din generație în generație. Un secret al preparării este că bucăţile de carne friptă se pun la păstrat într-o burtă spălată şi întoarsă pe dos. Astfel, un tocan de oaie pregătit așa poate rezista fără să se strice o iarnă întreagă. Astfel, de-a lungul vremii, metoda aceasta a folosit ciobanilor pleacați în transhumanţă.” (vacantelatara.ro).