Cezar STRATON

Eufemisme.Profesoara: - Copii, care este verbul vostru preferat? Altfel spus, care este verbul care ar exprima, simplu, plăcerea, dorința voastră? Copiii: a dormi, a mânca înghețată, a fi în vacanță etc. Bulă: - Doamnă, pentru a nu fi dat afară a zecea oară din clasă, eu voi formula dorința mea, astfel: ”îmbunătățirea situației demografice a Planetei Pământ”.

Pleonasme (comentate)(2). 1. Autorul unor însemnări despre Iași, notează: ”Oraș modern, amplasat într-un frumos cadru natural, binecuvântat în juru-i de pitorești împrejurimi.” A scrie”împrejurimile din jur” nu este recomandat. 2. O cronică muzicală cuprinde afirmația ”Reîntâlnirea cu ansamblul artistic pe care publicul a avut prilejul să-l admire cu ocazia turneelor. Așadar, prilejul... ocaziei! 3. ”La prezenta cerere, anexez alăturat următoarele documente”. 4. ”Își realiza temele pe ociornă provizorie.” (Ciorna – din rus. ”ciornâi” – este o lucrare scrisă provizoriu, în primă redactare, un bruion). 5. ”A reacționat printr-o petiție scrisă adresată conducerii.” (Petiția – din fr. ”petition” – este o ”expunere scrisă adresată unei instituții sau autorități, în care se formulează o cerere, o revendicare etc.” 6. ”Pentru primirea de ajutoare sociale, s-au îmbulzit în fața Primăriei... chemați pentru curățenia orașului, s-au volatilizat fără urmă.” (A se volatiliza – din fr. ”volatiliser” – înseamnă a dispărea complet, fără urmă.) 7. ”Butașilor de vie le dăduseră lăstari tineri.” (Lăstarul – din bulg. ”lastar” este o ramură tânără, o mlădiță proaspătă.) 8.”Din cauza secetei, porumbul a fost folosit ca nutreț pentru animale.” (Nutrețul – din lat. ”nutricium” – este un nume dat plantelor ce servesc drept hrană animalelor domestice erbivore (sinonim: furaj). 9. ”Puieții aduși urmau să fie plantați în pământ cu ajutorul localnicilor” (A planta – din fr. ”planter”, lat. ”plantare” – înseamnă a înfige în pământ puieți, răsaduri, pentru a se dezvolta). 10. ”De jur-împrejur, numai grămezi cu știuleți de porumb”. (Știuletele este ”fructul matur al porumbului, cu sau fără pănușele care-l învelesc.”

Danger.E trist – și periculos – atunci când, în fine, după ”lupte  seculare” de ani de zile, ajungi din amantă, soție. De ce? Pentru că lași liber un loc privilegiat, cu maxim potențial exploziv al liniștii, certitudinii tale, greu cucerită: cel de amantă!

Dialog între două prietene:- Al tău cât are? - 22. - E din Bucureşti? - Nu, din latex.

În forţă, cu nerușinare.”Eu am studiat pe rupte, cel puțin o sută / din poeziile mele echivalează / cu tot atâtea doctorate (primesc în vizită academicieni, mai discutăm ba una, ba alta) / cum ies de sub cărți nu mă pricep / decât la un singur lucru – am iubit femeie cu tot cu fiică, am iubit surori gemene și ne-gemene, / femei pure sau tăvălite de o companie, / târfe internaționale (deopotrivă pudice și destrăbălate), / dar, cu fiecare am descoperit o Americă mare cât Rusia, / le-am posedat fără să mă laud / cu numele și cu rangul lor, / le spuneam: <haidem prin mahalale / să ascultăm baliverne> însă ele numai / de mine ascultau până când noaptea / le afla și mai lungi în brațele mele, / așa că le-am iubit cu păturile-n geam, / ca un camionagiu în spatele depozitului, / ca un țigan pe marginea drumului, / le-am iubit pe deșelate / nepăsându-mi de scorțoși, de sforari / și de toți cei care ne fluierau, / unora dintre ele spre a mă ține minte, le-am făcut plozi / pe care-i cresc bărbați cu situație / (spiritul meu să-i țină veșnic în pază!)” (Ioanid Romanescu)

Scrupul. În latină ′′scrupulum′′ se referea la o pietricică colțuroasă. Legionarii romani au fost adesea "victime" în timpul marșurilor lungi în cursul cărora,  aceste pietricele în sandalele lor, "caliga", le provocau un disconfort continuu. "Scrupulum-ul′′ i-a pus pe legionari în fața unei dileme: mărșăluind, să sufere mergând înainte sau, oprindu-se, pentru a îndepărta pietricica, își asumau riscul de a încetini coloana și rușinea de a suferi mustrările superiorilor lor. Puțin câte puțin, termenul "a avea scrupule" a ieșit din domeniul militar pentru a se referi la o întrebare spinoasă despre ce este de făcut într-o alegere dificilă. În schimb, tribunii, generalii, ofițerii, senatorii romani, care mergeau călare sau erau purtați cu litiera, la fel ca cei puternici din ziua de azi, nu aveau "scrupule".

Bătrâni la umbră.”Oboseşti repede, uiţi uşor, / Începi să vorbeşti singur, / Mişti din buze... / Te surprinzi în oglindă mişcând din buze, / Ştiu cam cum o să fie când voi fi bătrân. / În fiecare vară am o zi, două, o săptămână / De bătrâneţe. / Zbârcit, uscat ca un sâmbure de piersică în miezul zilei / Zemoase. / Un Ulise care uită de la mână până la gură, / Unde trebuia să se-ntoarcă, / De ce rătăceşte pe mare / Şi dacă e înainte sau după războiul Troiei. / Un Ulise cu puţine şanse de-a săruta fumul ieşind de pe hornurile / Patriei. / Eziţi între a-ţi potrivi cravata / Sau a te strânge cu ea de gât. / 40 de grade la umbră! Intru în casă / Și cu un ultim efort de memorie îmi aduc aminte / Cum mă cheamă. / Căldura toridă seamănă foarte mult cu bătrâneţea. / Aceleaşi senzaţii. / Iei covoarele-n picioare / Te-mpiedici în papuci / Îţi coace o unghie, / Parcă ţi se mişcă un dinte. / Vara ne simţim toţi solidari: / Toţi suntem bătrâni, / Pân-la fătul din pântecul mamei.” (Marin Sorescu)

Griji.Poem irlandez: ”De ce să-ți faci griji!?”. ”În viaţă, sunt doar două lucruri pentru care trebuie să-ţi faci griji: dacă eşti sănătos sau bolnav. Dacă eşti sănătos, n-ai de ce să-ţi faci griji. Dar dacă eşti bolnav, sunt doar două lucruri pentru care trebuie să-ţi faci griji: dacă te faci bine sau dacă mori. Dacă te faci bine n-ai de ce să-ţi faci griji. Dacă mori, sunt doar două lucruri pentru care trebuie să-ţi faci griji: dacă ajungi în Rai sau în Iad. Dacă ajungi în Rai, n-ai de ce să-ţi faci griji. Daca ajungi în Iad.., o să fii aşa de ocupat să dai mâna cu toţi prietenii tăi, că n-o să ai vreme să-ţi faci griji! Aşa că: de ce să-ţi faci griji?”

Etajul (unu).Soțul se întoarce mai devreme acasă. Amantul fuge pe balcon, vrea să sară. Fricos, atârnă, agățat de balustradă o oră, două... Offf, deja nu mai  poate, dar de sărit totuși îi e frică să sară, nemaiștiind la ce etaj e, plus că e întuneric beznă și nu vede nimic jos. Se face dimineața, în curtea blocului apare măturătorul: - Ei, tu, ce faci acolo? - Cum ce fac, nu vezi, stau atârnat. - Aaaaa… bine, stai mai departe, e plăcerea matale... dar ridică, te rog, picioarele un pic mai sus, să pot mătura și aici, sub balconul ăsta...

Money.”Unde este?... tot o caut / Şi în van am aşteptat... / Cu o vorbă mă ’ntreb singur: / Pentru ce m’o fi lăsat? / Doar ecou ’mi defineşte / Plânsul meu de-atâția ani: / Ea acum nu-ţi mai zâmbeşte... / Findcă... n’ai în pungă bani!” (”Veselia”, 2010)

Poveste. Pe clipă, pe dată, / Ca în o mie și una de nopți, / Ți-am dăruit viața mea dezrădăcinată, / Numai trunchi, crengi și subfrunze / Cu mirosuri puternice unse, / În carnea și-n sufletul tău să mi-o porți. / Dar nu ai putut decât / Până la patul înalt să o duci, / Cu limba ta moale limba mea aspră, în gât, / Să mi-o storci, să-mi lași numai zeama cuvintelor dulci. / De-atunci nu mai știu ocărî / Păcatele tale, ba chiar le chem și le-ndemn, / Oricare ar fi: / De iubită nevrednică, / De mamă frumoasă, ușernică, / De care mă tem... (Emil Brumaru)