Cezar STRATON

Vizită în SUA. Un muncitor dintr-o fabrică dintr-o țară occidentală îi arată casa colegului său rus. - Aici este camera mea, aceasta este a soției mele, aceasta este a fiicei mele celei mai mari, asta e sufrageria noastră, apoi dormitorul pentru oaspeți... etc. Oaspetele rus dă din cap și spune, după o pauză, cu frica specifică: - Păi, în principiu, este asemănător cu al meu, din Moscova. Numai că nu avem pereții interiori.

Focul vânăt.”Focul vânăt e gonit de vânt, / zările-au uitat să mă mai doară… / de iubire-ntâia oară cânt, / la scandal renunţ întâia oară. / Am fost crâng părăginit pe loc / La femei şi votcă dam năvală / Nu-mi mai place azi să beau, să joc, / Să-mi pierd viaţa fără socoteală. / E de-ajuns să te privesc tăcut / Să-ţi văd ochii plini de tot înaltul / Că uitând întregul tău trecut / Tu să nu mai poţi pleca la altul. / Tu – mers gingaş, tu surâsul meu, / Dac-ai şti, cu inima-i pustie, / Cum poate iubi un derbedeu / Şi cât poate de supus să fie. / Cârciumile le-aş uita pe veci / n-aş mai şti nici versul ce înseamnă / de-aş atinge-aceste braţe reci / şi-al tău păr ca floarea cea de toamnă. / Veşnic te-aş urma pe-acest pământ / Depărtarea mi-ar părea uşoară… / De iubire-ntâia oară cânt / La scandal renunţ întâia oară...” (Serghei Esenin)

Colindul ulciorului.”Omar  Khayyam mai duce dorul / Femeilor de pe la hanuri, / Ce fi-vor în curând ulciorul / Menit a potoli elanuri. / Acolo unde el sfârșește / Povestea lui cu cai si iepe, / Ca-ntr-un coşmar, diavolește, / Povestea mea abia începe. / Tu te vei naşte iar din lutul / În care-ai coborât întreagă / Că te trezeşte sfânt sărutul / Care din toate te dezleagă. / Şi - aşa cum tu fuseseşi  vasul / Din care au băut drumeții / Ca un bolnav trezit mi-e glasul / Chemând din nou heralzii vieții. / Aceşti drumeți care băură / Din trupul tău, şi vin, şi  sânge, / Şi care cu-o duioasă pură / Ştiau la piepturi a te strânge / Vor fi şi ei curând ulcioare / Din care o să torni cu milă / Un vin în birturi populare / În moi tacâmuri de argilă. / Frumoaso, pune-ți altă haină / Că vor urma aceleaşi chinuri, / Dar tu alege-n mare taină / Pe cel mai negru dintre vinuri. / Şi, cum suntem cu toți la masă, / Şi vii şi morți, tot împreună, / Tu, prin purtarea ta aleasă, / Trecuta moarte ți-o răzbună. / Şi-n brațele căldurii tale / Să-i porți pe cei ce te cântară, / Poeți ce deveniră oale / Şi un Omar Khayyam de ceară. / Ca el, care-ți dusese dorul, / Şi-n lut a zis că-ți vine bine / Omar să fie el ulciorul, / Din care să te bem pe tine.” (Adrian Păunescu)

Tehnică.Iţic și Levy se plimbă pe o stradă din Moscova. Un copil le strigă: - Jidani împuţiţi! Levy scoate din portofel doi lei şi îi dă băiatului, continuându-și drumul. - Ești nebun, îi strigă Iţic. De ce i-ai dat doi lei? - E foarte logic, răspunse Levy. Acum el crede că toate persoanele pe care are o să le înjure așa, o să-i dea doi lei, și va sfârși prin a da peste unul care să-l bată măr și o să-l lecuiască!

Ecou.”Voi sta aici până ce va trece o femeie / Îmbrăcată în alb, / Îi voi spune cu jumătate de glas / Că amintirile nu se îmbracă niciodată astfel, / Iar dacă ea va zâmbi, aşa cum foarte puține / Ştiu să zâmbească, departe de ele, / Atunci îi voi spune că privirile ei / Sunt ca un ecou de pădure tăiată, / Că eu caut pădurea aceea de mult, / Că nu știam că nu mai există, / Că aș fi vrut chiar să n-o găsesc niciodată, / Dar să știu că există, că de crengile ei / Se leagănă, toamna, vânturi albastre. / O voi ruga apoi să mă ierte, / Voi schița o plecare ușoară, / Ca o desprindere de țărm, ne vom alătura pașii, / Voi inventa o poveste frumoasă, / Abătând drumul acela în trecut, înspre copilărie, / Îi voi vorbi despre lumile îndepărtate, / Despre vuietul mării, de marile temperaturi ale stelelor, / Şi-ncet, atunci când vom fi departe de lume, / Când, pentru prima dată, ne vom da seama ca suntem singuri, / Când ea însăși va recunoaște că nu e nimeni cu noi, / Atunci nu știu, nu știu ce îi voi spune, / Dar stau aici, voi rămâne aici, / Până va trece...” (Darie Novăceanu)

Sonet XXIX.”Gândesc la tine! – gândul meu nebun / Stă tot mereu de tine agăţat / Ca o liană pe-un copac ce-a dat / Frunziş bogat ce-ascunde lemnul brun.  / Dar, palmierul meu, eu vreau să-ţi spun / Că acest gând, deşi e minunat, / Tu eşti mai bun! Şi vreau neapărat / Să te văd iar; ca ochii mei să-i pun / Pe ramul tău, pe trunchiul dezgolit, / Când frunzele căzut-au pe pământ / Şi s-au sfărâmat, şi-n jur s-au risipit! / Ca-n bucuria plină de avânt / Să stau la umbra ta necontenit, / Uitând de gând, căci lângă tine sunt.” (Elizabeth Barrett)

Aparențe.Ion și Maria făceau cumpărături – de criză? – la market. La un moment dat, Măria începe să umple căruciorul numai cu scumpeturi: icre, somon, camembert etc. Ion: - Ce ai, Mărie, te-ai tâmpit!? De unde vom găsi noi bani să plătim toate astea!? – Taci, boule! Stai să treacă de noi colega mea de serviciu... să vadă ea ce meniu bogat avem... apoi voi pune totul înapoi, cuminte, în raft!

Gentleman.Un domn adevărat trebuie să știe ce-i place unei doamne, pentru a nu merge cu ea acolo unde se vând, cam scump, aceste lucruri!

Zgomote.Mămico, vaca zice muuu sau nuuu?! – Eh, depinde de bou. O să pricepi tu, mai târziu...

Apăi.Sânii sunt dovada clară că și bărbații se pot concentra la două lucruri în același timp.

F.S.B.Trei ruşi călătoreau – nu demult - în aceeaşi cuşetă dintr-un tren trans-siberian. Unul dintre ei citea un ziar, în timp ce ceilalţi doi spuneau bancuri cu Putin. Enervat de faptul că nu putea citi în linişte ziarul, primul rus s-a hotărât să le joace o festă celor doi. A ieşit discret din cuşetă şi a comandat însoţitorului de vagon trei ceaiuri, cu menţiunea să-i fie aduse exact peste 10 minute. A reintrat în cuşetă şi, după nouă minute, le-a spus celor doi: - Băieţi, ar trebui s-o lăsaţi mai moale cu bancurile politice în tren. FSB-ul (urmașul KGB-ului) are microfoane în toate cuşetele şi compartimentele. - Rahat, hai să fim serioşi! Cine a mai auzit de microfoane în trenuri în zilele noastre? - Serios, hai să vă arăt. După care, a spus cu glas tare: „Tovarăşe maior, trei ceaiuri, vă rog!” N-au trecut decât câteva secunde şi însoţitorul vagonului a intrat cu cele trei ceaiuri. Cei doi călători s-au albit la faţă şi nu au mai scos niciun cuvânt până s-au culcat. Dimineaţa, tipul glumeţ s-a trezit singur în compartiment. Curios, l-a întrebat pe însoţitor unde sunt cei doi. Acesta i-a răspuns că, în timpul nopţii, cei doi au fost săltaţi de FSB. - Bine, bine, dar pe mine de ce m-au lăsat în pace? - Tovarăşului maior de la FSB i-a plăcut mult poanta cu ceaiul.

Minsk.Într-un biet sat evreiesc din fundul Rusiei, era o singura vacă și într-o zi a încetat să mai dea lapte. Panicați, oamenii au întrebat peste tot și au aflat că ar putea cumpăra o vacă din Moscova cu 2000 ruble, sau una din Minsk, cu 1000 ruble. Normal, au ales varianta mai ieftină – o vacă din Minsk. Era o vacă superbă, dădea mult lapte gras și toată lumea o îndrăgea. Oamenii s-au hotărât să o împerecheze pentru a avea mai multe vaci la fel! Au adus așadar un taur. Însă, când taurul venea din dreapta să se urce pe vacă, aceasta se muta la stânga. Când taurul venea din stânga, vaca se muta spre dreapta și tot așa, toată ziua fără niciun rezultat. În final, în disperare de cauză, oamenii s-au dus la rabbi să-l întrebe ce să facă! I-au spus povestea: – Rabbi, am încercat o zi întreagă. Ce să facem? Rabbi s-a gândit un moment și i-a întrebat: – Ați cumpărat vaca de la Minsk? – Rabbi, ești fantastic! s-au mirat oamenii. Ești atât de înțelept! Noi nu ți-am spus de unde am luat vaca. Cum ți-ai dat seama? Trist, gânditor, rabbi răspunde: – Nevastă-mea e din Minsk…