Cezar STRATON

Poveste.” (Povestea unei mici plimbări/Și-a unei mari dezvirginări). Ne vom plimba-ntr-o brişcă dublă,/Eu bun şi gras, tu rea şi suplă./Şi vom opri la mii de baruri,/Tu bând zaharuri, eu amaruri/C-un strat de spini pe dedeasupra/Lichidului ce-mi umple cupa./Şi când o să ne facem fleaşcă/Schimba-vom brişca pe-o caleaşcă/Ce-o să ne ducă, ducă, ducă,/Eu pleoapa-n ticuri, tu năucă,/Din zori de ziuă până-n seară,/Prin păpădii, tu-ncă fecioară/Pentru o clipă, numai una,/Căci iată-ne striviţi de luna/Miezului nopţii în crivatul/În care eu ţi-am fost bărbatul/Şi-ţi mai privesc sânii, rărunchii,/În timp ce sângele ţi se retrage lin din unghii…” (Emil Brumaru, ”Vampirul de la miezul nopții”).

O zi bună, domnule!Acum vreo 24 de ani, când „afişiada” electorală stradală era la turaţie maximă, ironizam într-un articol („Candidatul din… dormitor”- publicat în gazeta ”Jupânu” Sv, prin 2016) imixtiunea – numai vizuală, timidă încă, atunci – a intruşilor în spaţiul nostru privat: eu mă trezeam, atunci, în fiecare dimineaţă, cu moaca mereu altui candidat la nu-ş ce candidat la Primărie (au fost vreo 20, în anii de după 1990), ce-mi inspecta cearşafurile, din afişul lipit peste cel de ieri, pe stâlpul de curent din faţa ferestrei. Constatasem resemnat validitatea axiomei că orice act uman – inclusiv cele rezervate, de regulă, dormitorului conjugal – este viciat, capătă, vrei, nu vrei, o conotaţie politică. Las deoparte constatarea că „pepiniera” aparent anonimă a lipitorilor/dezlipitorilor de afişe a produs între timp la fel de mulţi politicieni la modă azi, ca fostele PCR şi UTC. Aceeaşi Mărie…Între timp, odată cu tehnologia, s-au înmulţit uneltele cu care nedefinitul – deci înfiorătorul – Big Brother ne controlează (sub varii pretexte „onorabile”) intimitatea şi ne influenţează deciziile: camere video, documente biometrice, telefoane mobile, plăţi on-line, reţele de socializare. Pornind de la o glumiţă citită cândva, am dezvoltat un dialog – unul, nu râdeți! posibil  chiar mâine-poimâine, poate deja actual!? – între un cetăţean oricare („dl. X”) şi telefonista unui lanţ de pizzerii (dna B.B.). X – Alo, doresc să comand două pizza. B.B.- Mulţumim că aţi sunat la Pizza T. Puteţi să-mi daţi CNP-ul dvs., domnule? X – Da, un moment. 15323… B.B. - Mulţumesc, d-le X. Văd că locuiţi în Suceava, e ok... şi aveţi tel. 07….., asigurare validă – sunteţi, totuşi, atenţie, în întârziere cu ultima rată! – la „Luna de pe cer”. Corect? X – Mmda… Da’ de unde ştiţi toate astea? B.B. – Sîntem legaţi, ca orice companie, de HSS. X – HSS, ce drăcovenie mai este şi asta? B.B. – Se cheamă ” Homeland Security System”,  e un sistem global. X (oftând) – Mă rog. De fapt, eu voiam să comand doar două pizza all-meat. B.B. – Nu cred că este o idee prea bună. X – Cum adică? Este doar o biată cu pizza cu carne! B.B. – Regret, dar analizele dvs. arată ca aveţi tensiunea şi glicemia crescute şi un colesterol cam mare, domnule! Conform dosarului medical, compania de asigurări nu va permite alegerea pizzei cu carne. X – Ceee!? Și atunci ce-mi recomanzi? B.B. – Pizza cu soia. Ştim că vă place. X – Ce te face să crezi asta? B.B. – Ei bine, văd ca săptămâna trecută aţi cumpărat o carte de reţete cu soia. X – Bine, bine. Dă-mi atunci două pizza mărime medie. B.B. – Da, mărimea este potrivită pentru dvs., soţie și cei doi copii, iar ceea ce rămâne puteţi să daţi celor doi câini iubiţi. Totalul dvs. este 49.99 lei. X (strigând în casă) – Nevastă, adu-mi te rog cardul! B.B.- Îmi pare rău, dar trebuie să plătiţi cash. Cardul dvs. este blocat pentru depăşirea limitei. X – Dau o fugă la un ATM şi voi scoate nişte bani înainte să ajungă pizza la uşă. B.B. – Regret, dar nici asta nu va fi posibil. Văd că nu aveţi nici un ban în contul dvs. X – Da, bine. Trimite pizza şi găsesc eu nişte bani în casă pînă ajunge. În cât timp? B.B. – Aş zice cam 55 de minute. Dacă vă grăbiţi, puteţi veni dvs. până aici, după ce faceţi rost de bani. Pe de altă parte, este puţin mai jenant să căraţi pizza pe motocicletă. X – Da de unde ştii de motocicletă? B.B.- Păi, scrie aici. Aţi avut o maşină care v-a fost luată înapoi de compania de împrumut. Însă Harley-ul dvs. este cu plata la zi. X – Băga...mi-aş! B.B. – V-aş sfătui să fiţi mai atent cu vocabularul, ca să nu o păţiţi din nou. Văd că aţi fost arestat 24 de ore, pentru că aţi înjurat un poliţist, apoi și pe judecătorul cu care v-aţi certat că v-a dat 60 zile de puşcărie. Din fericire cu suspendare. Nu recidivați, vă rog! X – ….!? B.B. - Mai doriţi altceva? X – Da, am un cupon pentru o sticlă de 2 litri de Cola, gratis. B.B. – Îmi pare rău, dar persoanele cu diabet nu se califică. Dar HSS vă oferă, ca bonus aniversar, un sfat: anulaţi rezervarea camerei la Mamaia, pe numele tinerei dvs. secretare. Din patru feluri de motive: medicale, astrale, morale şi…de scandal. X – …!!? B.B. – Deşi soţia dvs. se află în „acea perioadă”, aţi cumpărat o cutie întreagă de Viagra. La vârsta şi analizele dvs., pe căldura asta…şi la apetitul aflat la maxim – spune astrograma – al domnişoarei, nu v-am sfătui… X -…..apetit maxim!? B.B. – Cînd aţi petrecut cu ea, anul trecut, la Buşteni, două nopţi, vecinul de cameră a reclamat la OPC că nu şi-a putut adormi copiii din pricina ţipetelor ei. Simulate, false...deci cu atît mai sonore. Şi nici măcar nu vă e fidelă: cînd aţi fost plecat la Arad, a comandat două pizza, o cremă de ciocolată (iubitul ei secret, dl. Y, nu are – văd aici – diabet!) şi o şampanie. În plus, vibratorului dăruit ei de dvs. nu i s-au mai schimbat bateriile de un an…În fine, şi cumnatul dvs., fratele soţiei, cu care vă judecaţi pe moştenirea socrilor dvs., a rezervat și el, o cameră în acelaşi hotel, la mare. Să aveţi o zi bună, domnule! Alo, alo…domnule!

Stop!Pentru a stimula pofta clienților de a face cumpărături, un supermarket american a recurs la o soluție ingenioasă: când te apropii de sectorul carne, un dispozitiv emană mirosuri de barbecue și de  cârnați prăjiți. În dreptul rafturilor cu ouă și produse de pui se aude cotcodăcitul găinilor, însoțit de o aromă de ouă cu șuncă sau omletă. La fel, la lactate se aude mugetul vacilor și se simte mirosul fânului proaspăt cosit. Ei bine, eu de atunci nu mai cumpăr hârtie igienică de la ei.

Un pic de fericire.Un copil, în mașină cu tatăl său, vede niște prostituate care fac trotuarul. -Tati, tati, cine sînt doamnele acelea? -Nimeni, nimeni, spune tatăl jenat, uite pe partea cealaltă un magazin de jucării…-Da, da, l-am văzut, dar cine sunt doamnele acelea? - Aaa, sunt vânzătoare ambulante… vând un pic de fericire…Copilul începe să se gândească la asta și abia ajuns acasă, sparge pușculița, ia cinci lei cu gândul să meargă să cumpere niște fericire. Merge la una dintre prostituate și-i spune: -Doamnă, vă rog frumos, îmi puteți vinde niște fericire de 5 lei? Femeia rămîne blocată, dar fiind perioadă de criză, decide să nu piardă banii. Îl duce pe copil la ea acasă și-i prepară trei felii de pâine unse cu cremă de ciocolată. Seara, copilul vine acasă și-și găsește părinții foarte preocupați.  -Unde ați fost, ne-am făcut griji! -Am fost la doamnele acelea să-mi cumpăr niște fericire. Tatăl, alb ca varul, întreabă: -Ahhaaaa…și cum a fost? -Păi, pe primele două le-am dat gata, pe-a treia numai am lins-o!