Cezar STRATON

Total.“Eu și când respir, totul este electoral.“ (Marian Vanghelie).

Tuturor.”Femei cu masca roasă de fard, cu gesturi grave, / Rostogolindu-şi ochii în cearcăne de K’hol / Ne-nvăluie-n tristeţea privirii lor bolnave / Şi turbure de-albastrul vaporilor de-alcool. // Sub roşul de pe buze, satanica lor gură / Înfăţişează-o rană de sânge revărsat, / Iar zâmbetul lor straniu desvăluie-o dantură / Uşor îngălbenită de-un galben pal şi mat. // În buclele lor puse şi grele de senzaţii, / Bijuterii bizare sclipesc ameţitor, / Şi-mprăştie prin sală mănunchiuri de-aclamaţii / Scânteietoare-n plinul luminii lămpilor. // Semeţe, mohorâte ca şi sterilitatea, / Urmate de vaporii narcoticului spleen, / Îşi caută plăcerea şi pofta-n răutatea / Cu care distilează prin dragoste venin; / Iar noi, tăcuţi, ne-ntoarcem spre ele faţa suptă / Cu gândul să prefacem, la sânii lor aprinşi, / Iubirea-ntr-o povară şi pofta într-o luptă / Prin care-nvingătorii dispar cu cei învinşi; // Şi-n vreme ce dorinţa spre dânsele ne poartă, / Chemăm din gol femeia visată şi, livizi, / Parodiem sinistru iubirea noastră moartă / Şi vremurile-n care credeam în ea – stupizi!” (Nicolae Davidescu (1888-1954) – din volumul "Oraşul furnicar", Editura Minerva, 1982, antologie de Petre Stoica, prefaţă de Mircea Martin).

Electorale.” Toţi ne-au promis când i-am ales/ C-or să ne ducă spre progres,/ Şi, recunosc, n-a fost un truc,/ Că de-atuncea tot ne...duc!” (Eugen Albu). Răbdare. Un tip se trezeşte din comă, în ambulanţă: – Uuuu, unde mă duceţi! – La morgă! – Păi nu am…murit! – Mai stai…nu am ajuns!

Expoziție cu îngeri. ”Motto: Toată viața e-un canaf/Clătinat de-o iapă-n praf!”. Stam tragici sub a îngerilor ceată!/Tu-aveai inel de veșnic măritată/Și-o gură cum se poartă doar la Cluj,/Împotmolită-n cel mai roșu ruj,/Și-n păr o floricică de câmpie,/La șold tășcuță cu canaf, zurlie,/Care suna limpid din clopoței,/Spunând ce nu poți spune tu că vrei./Eu sufeream, bând apă fără bule/Papale, plin de pofte nesătule/Și-n cap c-un soi de șapcă de monah./Oh, sufletele noastre erau praf/Și pulbere în orele de-amiază/Cînd ne-ntindeam pe cea mai lată rază,/Lăsată de un soare blând, mereu,/Spre-a ne fi pat menit de Dumnezeu/Și-atunci simțeam deasupra cum, ușor,/Toți îngerii se-mpleticesc în zbor...” (Emil Brumaru, 2018).

Sex.O tânără se plânge medicului de o slăbiciune permanentă. – Serviciul vă solicită prea mult ? întreabă medicul. – Nu, am un serviciu ușor. – Atunci vă obosesc copiii? – N-am copii. – Hmm…Cât de des faceți sex ? – De trei ori pe zi. – Acesta-i motivul oboselii dvs. Vă sfătuiesc că măcar duminica să luați o pauză. – Nu pot domn’ doctor. Duminica vine acasă, de obicei, soțul meu. Compromis. Doctorul Smith îşi lua cina la un restaurant elegant, împreună cu soţia, când trece o blondă foarte arătoasă şi-i spune: – Bună, Sammy! Soţia, vizibil iritată: – Cine-i asta? El: – E amanta mea! – Cum adică, ai o amantă? De când se întâmplă asta? – Cam de cinci ani. – Cinci ani! Mâine sun avocatul şi dăm divorţ. Vei fi ruinat! El: – Ia mai gândeşte-te. Dacă dai divorţ fiecare va avea jumătate din ce avem acum. Nu vei mai avea casa aia mare, nu vei mai avea câte un Cadillac nou în fiecare an şi nu vei mai juca golf şi bridge în fiecare zi cu aşa-zișii tăi prieteni, care de fapt ți-s amanți. Tocmai atunci trece o roşcată draguţă zicând: – Bună, Sammy! – Asta cine mai e? – E amanta șefului meu, doctorul Grant. – Doctorul Grant are şi el o amantă? – Da, de vreo zece ani. Ea: - Oricum, a noastră e mai frumoasă!

Vegan.Un moş şi o babă, soţ şi soţie, mor într-un accident şi ajung în Rai. Acolo îngerul de serviciu îi duce pe o plajă plină de palmieri, cu o casă de lemn şi le spune: – Acum, tot ce aveţi de făcut în Rai este să staţi aici şi să vă bucuraţi de toate. Moşul se întoarce către babă şi îi zice: – Vezi ce proastă ai fost? Puteam să fim aici de 10 ani dar, nu…tu vroiai, musai, să mâncăm sănătos!Război. Mai nou, s-a declarat un nou răsboi tocurilor înalte. Vor ține însă oare femeile acum mai mult seama de reproșurile ce li se adresează? În adevăr, o doctoriță în medicină e acea care afirmă de astă-dată că tocurile înalte stingheresc toate legile naturii, deviind coloana vertebrală, stricând echilibrul corpului și al tuturor organelor interioare, jenând mersul și împiedicând grav circulația sângelui...Și totuși, femeile cu tocuri înalte continuă să trăiască! (”Ilustrațiunea română”, 1937). P.S. Ce fain!

Morgen (fie cum zici matale…). Un alcoolic se trezeşte gol în morgă. Se ridică de pe targă şi se duce spre uşă. La intrare stătea o bătrână: – Bună dimineaţă, doamnă. Acesta, speriată: – Doamne, care „dimineaţă bună”, eşti la morgă, omule! – Bine, bine, guten morgen atunci. Dai un rachiu!?

Suferințe.” Am observat că nicio femeie n-a murit – pur și simplu - din pricina suferințelor ei din dragoste. Da, ochii lor sunt arşi de lacrimi şi sânii li s-au înmuiat de atâta frământare...Dar, când se căsătoresc, prima lor iubire – cea neîmplinită - o etichetează ca fiind doar un vis trecător, din tinereţe. ” (”Amintirile unui aristocrat german”, 1890).

Dialog între două prietene:- Al tău cât are? - 22. - E din Bucureşti? - Nu, din latex.

Limba de cerb, cea mai bizară jucărie sexuală. Existenţa „jucăriilor sexuale” este atestată prin dovezi arheologice care datează încă din Epoca de Piatră, însă printre cele mai bizare astfel de obiecte s-a numărat şi o limbă de cerb. Potrivit ediţiei din 1990 a unui jurnal medical american, limba unui cerb mort a devenit obiectul sexual folosit ca stimulent de o tânără de 29 de ani. Tânăra s-a prezentat la o clinică şi a mărturisit că i-a întârziat ciclul menstrual, menţionând şi un miros neplăcut al organului său genital. Examinarea clinică a arătat faptul că un obiect străin a rămas înfipt în vaginul femeii. După ce a fost extras printr-o intervenţie medicală, ginecologii au descoperit că obiectul era, de fapt, limba unui cerb mort.

Monotomie. Carl Jung îi scria în 1910 lui Freud despre primejdiile „monotomiei” (monogamie+monotonie): „premisa obligatorie pentru o căsnicie reuşită, din câte mi se pare mie, e permisiunea de a fi infidel”.

Nu. „Eu, într-o epigramă ce ţie nu-ţi plăcu,/ Am scris că nu-i femeie care să spună: Nu!/ Tu, Fabulla, făcându-mi în ciudă, dinadins,/ De trei ori până-acuma iubirea mi-ai respins./ Nu fi atât de aspră! Femeia, negreşit,/ E bine să reziste…, dar nu la nesfârşit!” (Marțial).

Precauţie. Să le cumperi soţiei şi amantei acelaşi parfum, asta înseamnă să trăieşti liniştit.

Parfum regal.” Parfumul preferat al Reginei Elisabeta a fost ”White Rose de Floris”, un parfum floral bogat și vibrant. Se spune că regina l-a purtat în ziua nunții sale. Parfumul a fost lansat în 1800 și este unul dintre cele mai vechi parfumuri create vreodată de Casa Floris. Aroma are ca notele de vârf note verzi și garoafe, ca notele de mijloc trandafir, violetă, stânjenel și iasomie, iar ca note de bază mosc și ambră. Chiar dacă a fost lansat în 1800, se spune că aroma este actuală și acum, dar mai ales că exprimă foarte bine feminitatea, eleganța și mai ales optimismul. Deși au trecut secole întregi de când este pe piață, multe femei britanice îl preferă, având în vedere și prețul, care este unul destul de accesibil, mai exact 338 lei. Se pare că regretata regina Elisabeta era o fană și a parfumului clasic Chanel No. 5, iar pentru 100 ml plătea 136 de lire sterline. Într-o scrisoare din 1955 adresată șefului de cabinet al prințului Philip, Frederick Arthur Montague Browning, regina a scris: „Ca de obicei, ați descoperit exact ceea ce îmi doream în mod special și vreau să vă mulțumesc foarte mult pentru cadoul de ziua mea, parfumul Chanel. Îl folosesc deja și, sper că miros foarte bine”. (click.ro)