Cezar STRATON

Fotografie.”Privindu-mi soaţa-n câte-o poză / Din tinereţe, tare-mi place, / Că n-avea riduri, nici scleroză, / Dar mai ales... că-n poză tace.” (Eugen Albu)

După nuntă.”Mă-ntrebi, “cum e mariajul?“ / Mamă, îți trimit mesajul: / Cum să fie, ca la plug, / Eu cu coarne, eu în jug!” (Dumitru Bujdoiu)

Mesteceni.Am găsit - e părerea, plăcerea mea - cea mai frumoasă, poetică, încercare a definirii unor mesteceni... Aparține unui poet azi uitat (Ion Rahoveanu, născut în 1928 - habar nu mai am despre el...): ”Tulpini adolescente, mesteceni în candoare / Sunt nuduri, încă-n viață... de foșnet și culoare / Pădure de zăpadă și pure sângerări / De frunze... ce le pierde lumina-n depărtări.”

Descântec."Să fie de dulce, să fie de vară, / Să fie de iarbă ajunsă la brâu, / Să fie de dragoste ultima oară, / Să fie de pietre spălate de-un râu. / Să fie de mine, să fie de tine, / Să fie cumva şi de noi amândoi, / Să fie de rău şi să fie de bine, / Să fie de mierea ascunsă-ntr-un roi." (A. Păunescu)

Înţelepciune.”Înțelepciune este să respiri / Ușor, și după lacrimi să zâmbești, / Petalele ce cad din trandafiri / Și nu s-aud când mor, să le iubești. / Privește pomii drepţi din bătătură / - Ei cată totdeauna către cer, / Și-n ruga lor cea verde parcă cer / Mai multă ploaie, mai puţină ură. / Nu te gândi la mâine, nici la ieri. / Poate-naintea spicelor să cazi, / Stăpâni când nu suntem decât pe azi, / Nu te gândi la mâine, nici la ieri.” (Magda Isanos)

69.Doar pentru connaîsseuri, un minunat catren semnat Șerban Foarță, textierul Phoenicșilor: Amintiri. "Ți-aduci aminte iarba-n rouă, / unde-am făcut un 69? / Școala era pe terminate, / iar eu urma să dau la Mate. // Și ți-am șoptit, că cifra 6 / este simetricul lui 9, / care, rotit cu una sută optzeci de grade, - ajunge 6, / și, invers, 6-ajunge 9... / Tu erai... tot mai descusută / eu... tot mai doldora de rouă." (Șerban Foarță)

Senzații.Un bărbat de 45 de ani vine la psihiatru și se plânge că suferă de… lipsa emoțiilor, a senzațiilor tari. Psihiatrul caută soluții: – Încearcă să mergi cu mașina cu viteză foarte mare. – Așa merg de obicei, nimic nou. – Încearcă să mergi într-o călătorie cu submarinul. – Armata am făcut-o la submarine. – Ia-ți o amantă, și asta chiar o să meargă! – Doctore, deja am trei! Ce mă fac? – Ei, atunci este simplu: spune-i nevestei tale de ele!

Erecție (minusculă). Un bărbat se prezintă la doctor (care din întâmplare era o doctoriță). – Bună ziua, vă rog să-mi spuneți ce problemă aveți. – Păi, cred că mai bine v-aș arăta. Își dă jos pantalonii și… ce să vezi? De departe, era cea mai mică „problemă” pe care a văzut-o doctorița vreodată. Aceasta începe imediat să râdă de nu mai poate… cu greu reușește să se potolească: – Vai, îmi cer scuze, nu știu ce m-a apucat. Promit că nu se va mai repeta. Acum, vă rog să-mi spuneți ce problemă aveți? – E sculată!

”Evoluție”.”Iubirea este ceva ideal, căsnicia, ceva real; confuzia dintre real şi imaginar nu rămâne niciodată nepedepsită.” (Johann Wolfgang von Goethe)

Când Maria a descoperit un bileţel de amor în buzunarul soţului ei, Kenneth, l-a aruncat şi nu a mai adus vorba despre el. Se întâmpla în 1964. „Ce să fac? Unde să mă duc? Cine o să ia o femeie cu patru copii?" După ce i-a povestit mamei ei, aceasta i-a susţinut raţionamentul. „Copiii tăi sunt mici. Căsnicia este lungă. Nu lăsa mândria să te facă să pierzi totul." În plus, amândouă s-au gândit că aşa procedează mai toţi bărbaţii. Iată-ne ajunşi în 1984. Era rândul fiicei mai mari a Măriei, Silvia, să se confrunte cu duplicitatea în căsnicie. I-a povestit mamei sale, iar Maria a fost înţelegătoare, dar şi bucuroasă că fiica ei nu era condamnată să aibă soarta pe care o avusese ea: „Bărbaţii nu se schimbă. Tu nu ai copii şi ai o slujbă. Deci, fă-ţi bagajul şi pleacă!" Peste doi ani, Silvia s-a îndrăgostit din nou, s-a recăsătorit şi, în cele din urmă - la momentul potrivit - , i-a născut pe gemenii Michelle şi Zac. Libertăţile de care se bucura - o carieră de succes, posibilitatea de a alege dacă şi când să aibă copii, divorţul fără stigmatizare, a doua căsătorie - ar fi fost de neconceput pentru generaţia mamei ei şi sunt încă de neconceput pentru multe femei de azi, din întreaga lume. Dar într-o mare parte din emisfera vestică, în ultima jumătate de secol, instituţia căsătoriei a trecut printr-o modificare radicală. Şi continuă să se transforme sub ochii noştri.” (Esther Perel, ”Regândirea infidelității”)

Divorț(ciudat). Un original proces de divorț a venit spre judecare în faţa tribunalului din Budapesta. Iată despre ce este vorba: Acum câtva timp, antreprenorul Max Miller s’a căsătorit cu o studentă, Margareta Wagner. Fata a acceptat mariajul, numai cu condiţia ca soţul ei să nu se atingă de ea. La început bărbatul crezuse că e vorba de un capriciu momentan. S’a convins însă că nevasta ţine cu orice preţ să-şi păstreze virginitatea. Toate insistenţele şi sfaturile familiei au fost de prisos. În consecinţă, bărbatul s'a văzut nevoit să ceară divorțul. Tânăra Margareta susţine că atitudinea ei nu se datoreşte unui defect fizic, ci numai unui curios proces sufletesc. Pentru a se putea pronunţa, justiţia a delegat un medic psihiatru să examineze pe „nevasta domnișoară". (Din presa interbelică)

Strategie.Ilarion Ciobanu a fost și un tip de viață. Poveștile cu și despre el sunt nenumărate. Unele s-au transformat în legende. ”Claris” obișnuia să mai iasă cu ”Bică” la o șuetă, la restaurant, la ”Podgoria”. ”Bică” i se spunea lui Sebastian Papaiani. Lume bună, pe ”Magheru”, colț cu ”Tache Ionescu” ("Nikos Beloiannis" pe vremea aceea). Uneori, rămâneau fără bani. Nu plecau acasă. Activau planul ”B”. O luau la pas către Piața Unirii. Unul pe o parte, celălalt, pe alta. Lumea-i oprea pe stradă, le cerea autografe. ”Și, ce mai faceți, ce mai ziceți?” Răspunsul venea imediat: ”Uite, n-o să-ți vină să crezi! Mi s-a întâmplat ceva ciudat, am plecat de acasă fără niciun ban și trebuie să mă întâlnesc cu cineva!” Puteai să-l refuzi pe Ilarion Ciobanu? Puteai să-l refuzi pe Sebastian Papaiani? Tu, ca muritor? Săreau să-i ajute. Care cu cinci lei, care cu zece. Nu acceptau mai mult. Sus, în față, la Magazinul ”Unirii”, se găseau, schimbau trotuarele, făceau rocada. Apoi, cu bani de buzunar, se reașezau la masa lor de la ”Podgoria”. (Internet)

Diplomație(casnică). ”Din lunga delegaţie se-ntoarce un bărbat. / Nu ştiu cum s-a făcut de n-a telefonat / nevestei, cum făcea de obicei... / Poate n-a vrut să cheltuiască alţi doi lei. / S-a-nfiinţat acasă, total neaşteptat, / când ea dormea… de altul îmbrăţişată-n pat... / Iar omul nostru, fără tămbălău, şi-a înşfăcat valiza... și dus a fost pe drumul său. / S-a aşezat pe-un bolovan, chiar lângă bloc, / a tras dintr-o ţigară... a tras din ea cu foc. / Cotrobăind nădragii, dădu de telefon, sună acasă: / "Dragă, te sun de pe peron... voi fi cam într-o oră... / te pup, al tău, Ion!". Şi ce crezi c-a găsit când s-a întors acasă? / În cadă apă caldă-l ademenea, spumoasă, / prosoapele de baie, halatul flauşat... / Mâncarea aburindă îl aştepta pe masă, iar vinu-n frapieră părea c-a transpirat... / S-a scărpinat la ceafă bărbatu' şi-a zis: "Hei! Mai-mai să-mi pierd familia, ca să salvez doi lei..."

Stratagemă.Un tânăr se plimba nerăbdător în faţa unui magazin de haine. La un moment dat, se apropie de o tânăra foarte atrăgătoare şi-i spune: – V-ar deranja să vorbiţi cu mine câteva momente? – De ce?, întrebă tânăra, suspicioasă. – Soţia mea a intrat în magazin de foarte mult timp, dar, dacă m-ar vedea discutând cu dumneavoastră, sunt sigur ca ar ieşi.

Involuție (masculină). Ieri erai mare cucoș, azi... o cocoașă mare.