Cezar STRATON

Preaviz.”O logodnă, efectiv, / E arestul preventiv / Ce premerge, ca prefaţă, / Condamnarea lor pe viaţă.” (Elis Râpeanu)

Invidie.„Femeile! Cei care strigă contra slăbiciunilor lor turbă că ele nu le pot împărţi cu dânșii”. (Beaumarchais)

Simplu?“Viața e o boală cu transmitere sexuală” (Woody Allen)

Zgomote(de pasiune). Da, tocmai sexul frumos, cel blajin, ”sfios”, este sursa gemetelor și oftaturilor de frecvență înaltă, care îl invocă pe Dumnezeu din ceruri, ignorând vecinii și comentariile lor invidioase. Ceea ce oamenii de știință numesc ”vocalizarea copulatorie feminină” este încă o dilemă majoră. Sexul este un act discret, privat. De ce ar risca femeile de pe întreg globul să atragă toată această atenție? Dacă specia umană ar fi, esențial, monogamă, n-ar avea niciun sens ca femeia să atragă atenția asupra ei în timpul împerecherii. Dar, dacă mii de generații de împerecheri multiple sunt integrate adânc în sexualitatea umană, e destul de clar ce înseamnă toate strigătele și gemetele respective! Femeile nu sunt singurele femele care fac mult zgomot atunci când sunt străbătute de spasmele pasiunii. ”Aceste vocalizări erotice – scrie primatologul britanic Stuart Semple – sunt comune între primate și aduc dovada că, prin strigăte, o femelă incită masculii din grupul ei.” Exact. Există un motiv întemeiat pentru care sunetul unei femei care savurează un act sexual incită obligatoriu bărbatul heterosexual. ”Strigătul ei de copulare” e o invitație clară, de tip ”vino-ncoa”, provocând astfel competiția spermatozoizilor.” (Christopher Ryan)

Iubire.„Te iubesc, dragul meu. Iartă-mi astă iubire. Ca o pasăre ce şi-a pierdut cărarea m-ai prins în umbra aripilor tale, că vălul sufletului meu săgetat de puterea ta căzu. Acoperă-l cu mila ta, dragul meu drag, şi iartă-mi astă iubire. Şi dacă nu mă poţi iubi, dragul meu, iartă-mi astă durere. Nu-mi zvârli priviri răutăcioase din depărtarea zărilor. Mă voi strecura în colţul meu şi înmărmurită voi rămâne în puterea îngândurată a nopţii. Cu amândouă mâinile acoperi-voi ruşinea ochilor mei. Întoarce-ţi faţa de la mine, dragul meu drag, şi iartă-mi astă durere. Şi dacă mă iubeşti, dragul meu, iartă-mi astă bucurie. Când sufletul meu e scăldat de valurile fericirii, nu râde de rătăcirea mea învolburată de primejdii. Când înălţată pe soclul puterii te conduc cu tirania dragostei mele, şi când, ca o zeiţă, îmi închin ţie darurile mele, primeşte-mi mândria, dragul meu, şi iartă-mi fericirea.” (Rabindranath Tagore, „Te iubesc, dragul meu”)

Gura ta la toţi o dai.”- Nu ştiu, mândră, ce gând ai: / Gura ta la toţi o dai - / Numai nu o dai la cai . / - Stăi, bădiţă, şi te uită, / Gura me din ce-i făcută: / Din zin roşu şi din turtă. / Cine-i hireş o sărută, / Cine-i mut... stă şi se uită.” (culegător Maria Vlad, Săliştea de Sus, Ţara Maramureşului)

Neamț.Tocmise Neamțul cu o țigancă, pentru o îndrăgostire ascunsă, de o seară. Grăbit, poate nepriceput, Neamțul n-a intrat în dragoste cu țiganca. El îi tot da, tot da... dar tot pe dinafară... Țiganca (o femeie onestă, în fond – n.a.), ca să nu-l păgubească de bani fără ca el să-și facă pofta naturală, îi agrăiește: ”O, tu nu vezi, Neamțule, că o faci cu ”treaba” afară...!? Neamțul: ”Cum o fi, o fi, dar eu plătit la tine, nu?” (Emilian Novacoviciu, „Folclor Pornografic Bănăţan (Partea Hazlie)”)

Căsătorie.„Dintre toate lucrurile serioase ale vieții, căsătoria este cea mai bufonă, mai comică, într-un fel...”

Sonetul CV. (Let not my love be called idolatry). ”Nu-mi spuneți că-i iubire idolatră, / Nici idol că ar fi iubitul meu, / Doar fiindcă poezia-i dedicată / Lui, numai lui, acuma și mereu. / Blândă-i iubirea mea, și azi, și mâine, / Constantă, chiar la modul excelent; / De-aceea versul meu, fidel, va spune / Un singur lucru, clar și permanent. / Frumos, blând, sincer e ceea ce spun, / Frumos, blând, sincer spun în fel și chip; / În ăst subiect eu tot talentul pun, / Trei teme-ntr-o persoană s-au unit. / Frumos, blând, sincer, care-au existat / Până acuma numai separat.” (W. Shakespeare, traducerea Adrian Vasiliu)

Nu iubi nevestele.”- Hai, mândruţ, la noi de mas, / Numai sângur-am rămas, / Că bărbatu mi s-o dus / În lăzaşul cel din sus, / În lăzaşu cel bătrân / A cosî şi-a face fân. / - Stai, mândro, în loc să-ţi spui, / Clopu unde să mi-l pui? / - La fereastră este-un cui. /  - D'apoi cum să sui în pat?/ - Pă un scăunaş de brad. / - D'apoi cum să te sărut? / - Du-te-n sărăcie mut, / Nu iubi nevestele, / Că tu nu ştii dragostele.” (culegător: Tache Papahagi, de la Pălăguţa Pop, 25 ani, Deseşti, 1920)

Farseur.Dacă Alexander Karpov nu ar fi existat, ar fi trebuit inventat. Numele acestui nobil excentric din Simbirsk (azi Ulianovsk) a intrat în istoria orașului ca fiind cel al unui autor de farse scandaloase. Se mai susține că el a fost cel care a devenit prototipul personajului principal din romanul ”The Lame Prince” de Alexei Tolstoi, despre un om stăpânit de mai multe pasiuni. De exemplu, într-o zi foarte ploioasă, a jucat o farsă celebră publicului de la teatrul local plătind dublu birjarilor care așteptau publicul după spectacol, ca ei să părăsească locul. Spectatorii au fost așadar nevoiți să se întoarcă acasă pe jos, pe străzile inundate. Într-o seară, a sunat la o casă de pompe funebre, comandând cel mai scump sicriu și car funerar. De îndată ce vehiculul s-a oprit în fața restaurantului unde chefuia, Karpov s-a întins în sicriul plin cu bere, ținând în mână o sticlă de vin spumant în loc de lumânare. În compania acoliților săi, cortegiul „funerar” a făcut turul orașului. Văzându-l pe „decedat” ridicându-se să ia câte o înghițitură de șampanie, doamne leșinau sau se cruceau. După câteva ore, ”mortul” a obosit și alaiul s-a întors la restaurant pentru a continua petrecerea. Când poliția a sosit la fața locului pentru a-l căuta pe făptaș, acesta din urmă era deja beat, incapabil să discute, darămite să depună mărturie. Polițistul-șef nu mai putea decât să ofteze: Karpov era fiul său vitreg.

Miere."Dragostea de româncuţă / Ca mierea-i de stupinuţă". (Teodor Michnea, în Familia, VII, 1871)

De-a plesneala.”Mai ții minte jocul tandru și gingaș dintre noi doi, / "De-a plesneala" pe-oriunde, când eram goi? / Tu îți fereai fesele, sânii, subpântecele, / Eu îmi feream numai cântecele, / Mi-era frică să nu le strivești / Până de-a fi zăplaze și fluturi și pești / Și păduri și izvoare clocotind de cuvinte / La care nici măcar nu mă gândisem mai înainte / Și le-am și uitat. Dar tu, tu le mai poți ține minte?” (Emil Brumaru)

Ingratitudine. Dragi compatrioți, iată o nouă ingratitudine a Occidentului (pe lângă nerecunoașterea altor premiere, priorități valahe (insulina, stiloul, aeroplanul etc...): Lorena Bobbit fusese precedată de o vajnică româncuță! Citez din presa vremii: ”Fioroasa răzbunare a unei femei geloase. Femeia Marta Mante din comuna Buzd, jud. Târnava Mare, fiind geloasă pe soțul său, Chivu Mante, în timp ce acesta dormea, i-a tăiat complet organul genital, cu ajutorul unui brici, pentru a se răzbuna. La gemetele de durere ale nefericitei victime, au răspuns vecinii care au dat primele ajutoare, pansându-l. Soţia lui a fost apoi denunțată autorităților, care întreprind cercetări.” (”România viitoare”, 1947)

Precoce.O pereche vine la avocat, ca să bage divorțul. Avocatul vrea să știe motivul. Soția clarifică situația: - Soțul meu are o problemă cu ejacularea precoce. Avocatul către soț: - E adevărat? - Nu. De fapt, soția mea are o problemă cu asta. Eu, unul, nu...

Teste de logică. Bulă la şcoală. Învăţătoarea întreabă: – Ce e mic, alb și cu două picioare? Bulă: – O găină. Învăţătoarea: – Da, dar poate fi şi o gâscă. Ce e mare, negru şi cu patru picioare? Bulă: – Un urs (că tot sunt la modă – n.a.). Învăţătoarea: – Da, dar poate fi şi o panteră. Bulă, deja enervat: – Ce e mare şi tare când o bagi în gură, şi moale şi lipicioasă când o scoţi? Învăţătoarea îi lipeşte o palmă. Bulă: – Da, dar putea fi şi doar o gumă de mestecat…