Cezar STRATON

Fidelitate... finală.Un cuplu de vârstă mijlocie avea 2 fetițe superbe, dar soțul își dorea, morțiș, un fiu. Au decis să mai încerce o dată, poate vor face un băiat.  Soția a rămas însărcinată și a născut un băiat. Fericit, soțul s-a dus să îl vadă, dar a fost oripilat observând că era cel mai urât copil pe care îl văzuse vreodată.  I-a spus soției: „Nu se poate ca eu să fiu tatăl acestui copil! Eu sunt tatăl a două fetițe superbe! Nu cumva m-ai înșelat? Soția a răspuns, surâzând: „Nu și de data asta!”

Sihleanu(Alexandru). Un poet (1834-1857 …uite, a murit la doar 23 de ani!)… un autor uitat azi, un precursor al poeziei noastre moderne. Citez – cu delicii – din cărţulia publicată prin anii 1930 de un – şi el necunoscut azi – Lucian Predescu: „Sihleanu provenea dintr-o familie de mici boiernaşi din judeţul Râmnicu-Sărat, unde se afla moşia Sihlea. Zamfir, tatăl viitorului poet, fusese demnitar, cu rang de «paharnic». (…) Poetul îşi trece examenul de drept la Sorbona, dar boala îl sileşte să se întoarcă în ţară, în 1855, unde fondează, în 1857, ziarul «Concordia». El muri în martie 1857.” Am descoperit o poezie delicioasă (chiar dacă, uşor „misogină”, dar aşa erau iubirile, aşteptările erotice ale mijlocului de secol XIX): „Să uităm cu nepăsare / Orice jale şi suspin / Să turnăm azi, în pahare / Mii de feluri de nectare / De ambrozie şi de vin. / Astfel, şi la bătrâneţe / Dacă vrem să mai gustăm / Ale vieţii scumpi dulceţe / Mai domol ca-n tinereţe / Trebuie calea s-o luăm! / Spre femeile cochete / Gândul meu se duce-n sbor / Ce ca noi, doresc cu sete / De plăceri să se îmbete / Dar… se fac că nu ne vor! / Ele-arată-mpotrivire / Ca mai mult să le dorim / Şi-apoi, plini de fericire / Să gustăm a lor iubire / Când pe ele stăpânim. / Dar, mă credeţi, niciodată / Eu nu crez că s-a-ntâmplat / Să stea sticla astupată / Şi femeia ne-ndurată / Deşi… întâi ne-a refuzat! / Vin… bacantă înfocată / De-mi dă leneş sărutat / Căci, când vinul mă îmbată / De plăceri sunt însetat!”

Antirasist.Animalul meu preferat este ursul panda. Nu este deloc rasist. Este și alb, și negru, și asiatic.

Incantație.”Stăpâna destinului  din inima mea, / Nu mă va părăsi prin vama din apus! / Nici de brumă nu se va ofili, / Nici de noapte nu se va întuneca, / Nici de arbori nu se va desfrunzi, / Nici de zbor nu se va dezaripa, / Nici de tălpi nu se va călători, / Nici de nori nu se va fulgera, / Nici de gânduri nu se va dispera, / Nici în cuvinte nu se va rosti, / Ci numai din mine se va reînflori / Cu focul sacru al iubirii în veșnicii.” (Codrin Sezciuc)

Kamasutra... cu umor.1. Tarzan. – Care e poziția ta preferată de sex? – Poziția ”Tarzan”. - ?! – Nevastă-mea se așază pe covor, cu picioarele larg depărtate și cu o pernuță sub fund. Eu mă agăț de lustră, mă balansez puțin și îmi dau drumul peste ea, țipând ca Tarzan. – Și nu e periculos? – Ba da, dar copii se distrează teribil!

2. ”Entomolog al scriiturii, autorul Patrice Delbourg a fixat cu ace fine, în colecția sa privată, câteva poziții de culcare culese din opere clasice, de la Sade la Frederic Dard (San Antonio). Le-a ”asortat”, cu umor, cu comentarii personale. Iată câteva: 1. Fluturele sudanez. Ea coboară din tavan, atârnată de o ancoră, și se răsucește ca un vrej în jurul membrului partenerului ei, culcat pe covor. 2. Roaba din Zanzibar. Stând în picioare, el își ia partenera pe la spate și o ridică astfel încât să stea în echilibru instabil pe antebrațele sale, o pistonează viguros cu dornul și o plimbă prin cameră (dacă ea este artistă de circ ori balerină). 3. Marele vizir. Ea își desface coapsele în formă de V, realizând un unghi de 40 până la 70 de grade (asta în funcție de mobilitatea și de vârsta ei, desigur). Bărbatul asediază ”cetatea” cu ”clarineta sa năzdrăvană”, ținând-o de glezne. O ”uzinează” în ritmul său, după termenii citați aici din San Antonio. 4. Săritura îngerului (versiune Alphonse Allais). Ea se urcă pe un solid dulap normand fără oglindă (nicicum de alt fel, spre a se evita cioburile) și, scoțând un strigăt de ușurare, sare pe pat, nimerind în țeapă, de-a dreptul, fără ricoșeu. 5. Înotul crevetului. În patru labe pe pat, ea așteaptă ca un crevete opărit parțial, cambrându-și crupa. El își înfige vârful priapic în pistil, printre coapsele ei. Expresii de reținut: a pistona, a uzina, a scormoni - a face sex. Dorn, clarinetă, vârf priapic – sexul bărbatului. Pistil – sex, indiferent de gen.

Calul lui Hector. Andromaca se urca pe calul lui Hector – scrie poetul Marțial. Altfel spus, femeia era deasupra, ”călare pe situație”, cum am zice azi. O impostură, se revoltă Ovidiu, în a sa ”Ars amandi”. Și altor autori romani – între care Seneca – sunt oripilați de poziția femeii călăreț, la fel de mult ca și amorurile lesbiene. (Anna Alter, ”Superpoziții – o istorie a tehnicilor amoroase”, Ed. Corint, 2005)

Sonetul CX.(Alas ’tis true, I have gone here and there) ”Vai, așa e, ici-colo-am hoinărit, / Și m-am făcut de râs la toată lumea, / Gândind confuz, dând totul pe nimic, / Trădând iubiri, acum ca-ntotdeauna. / Adevărat că m-am uitat la cinste / Chiorâș, mai cu dispreț; dar la sfârșit / Am reîntinerit, am luat aminte / Din încercări, că tu îmi ești sortit(ă) / Rămână ce-i etern, gata de-acum; / Cu foamea de iubiri s-a terminat, / Pe-amicul meu la chin nu-l mai supun, / Zeu în amor, de care sunt legat. / În locul, după rai cel mai dorit, / La pieptul tău urează-mi bun venit.” (W. Shakespeare)

Mutu... și iapa!„Şi-n loc să mă iei mireasă, / m-ai lăsat să zac borţoasă / şi te-ai dus, duce-te-ar apa, / unde şi-a dus mutul iapa!” (din „Blestem de dragoste” de M. R. Paraschivescu). Propun să tâlcuim împreună expresia populară „unde și-a dus mutul iapa”. Glumeața rostire are mai multe variante în raport cu cea la care recurge poetul citat, însă fără schimbarea noimei inițiale. Ispirescu zice: „Iară Greuceanu se duse pe o potecă care-l scoase tocmai la casele zmeilor, așezate unde-și înțărcase dracul copiii”, în timp ce la Caragiale apare sub formă contaminată: „Iacă-i vine lui pofta să meargă unde a-nțărcat mutu iapa.“ În culegerea de proverbe a lui I. Zanne, expresia este completată explicit: „unde și-a dus mutul iapa și surdul roata” sau „... şi ţiganul cârlanul”, ca la Anton Pann, în ”Povestea vorbei”. Dracul a fost definit eufemistic de poporul creator prin voroava ”mut”, care apare ca personaj „demonic-carnavalesc” și în jocul călușarilor. Expresia sugerează deci depărtarea, distanța enormă, neidentificabilă și deloc confortabilă, dezagreabilă, unde este trimis cineva, mai ales în imprecații, ca la poetul „Cânticelor țigănești”. Altminteri, în expresia „Să i-o spui lu mutu” este sugerată neîncrederea în spusele cuiva, iar dacă „s-a pus mutul la ușă”, înseamnă că poporul a stabilit o relație între mut și lacăt. Distinsa lingvistă Rodica Zafiu e de părere că „A pune mutul la uşă este, de fapt, răsturnarea glumeaţă a expresiei <a-şi pune lacăt la gură.> Zice Creangă, în Dănilă Prepeleac: <du-te unde-a dus surdul roata şi mutul iapa!>” (C. Voinescu)

Eva.”Eva ştim că s-a-ntrupat / Într-o zi cu zvon de harpe, / Dintr-o coastă de bărbat... / Dar cu limba de la şarpe!” (G. Zarafu)

Şansonetă.Din franceză ”chansonnette”. Cântec francez de proporții reduse, cu conținut liric ori satiric, uneori frivol. (A la memoire de Jacques Brel... cel cu ”ne me quitte pas”, pentru amnezici). E vorba de iubire, deci şi de uitare, trădare, renunţare, despărţire, regăsire...

Noroc.”Acest imens noroc de a fi în doi! A iubi înseamnă – ca şi în sport – a şti să pierzi. A iubi nu înseamnă a poseda, nici, mai ales, nici a păstra. A iubi înseamnă a aşeza în locul tău pe celălalt, pe cel iubit. Cât poţi tu, cât poate el… Iubirea nu înseamnă egoism, sufocare, înrobire a celuilalt, obligare!” (Edith Piaf)

Curaj.Bărbaţii excesiv de prudenţi şi de morali nu sunt decât nişte infirmi. (J. Brel)

Iubire(ideală?). Iubesc prea mult iubirea pentru a iubi prea mult… femeile. (J. Brel)

Super(e din versurile unui cântec al lui J. Brel): ”Te iubesc... şi îți voi oferi perle de ploaie din ţara în care nu plouă niciodată. (J. Brel)

Pericol.Nu există pericol mai mare pentru doi iubiţi decât ca ei să trăiască în linişte şi pace. (J. Brel)

Probă.”Dacă un bărbat nu se teme, nu e emoţionat şi stângaci atunci când se culcă pentru prima oară cu o femeie, înseamnă că nu o iubeşte.” (J. Brel)