Cezar STRATON

Amorul.”Voluptuos, / Recomandabil, / Preţios... / Și... negociabil.” (Nelu Ionescu-Quintus)

Proști.“Învățăm de la viață, dar constatăm că tot proști murim.“ (Marian Vanghelie)

Atât."Din tot ce am văzut, pe tine vreau să te văd în continuare. Din tot ceea ce am atins, este carnea ta pe care vreau să o ating în continuare." (Pablo Neruda)

Apocalipsa, posibilă?”Specialistă în lumea militară, americanca Annie Jacobsen a pus la punct în noua ei carte (”Nuclear War: a Scenario”, 2024) un scenariu considerat credibil al apocalipsei nucleare care riscă să se producă, retrogradând celelalte motive de anxietate pentru  omenire pe un plan secund. După zeci de interviuri cu oficiali de rang înalt, ea dezvăluie spirala infernală care ar putea fi provocată, de pildă, de o clipă de nebunie a lui Kim Jong-un. În două cuvinte: acesta trimite o serie de rachete nucleare intercontinentale (pe care din păcate le posedă) asupra Statelor Unite. Acestea le detectează și trimit contrarachete, dar ratează țintele. Pentagonul este anihilat, în câteva secunde un milion de oameni mor sau ard de vii. Intrate în panică, Statele Unite ripostează, ducând implicit și la intervenția Rusiei și astfel la un război nuclear global, cu sute de milioane de morți și cu o iarnă nucleară de durată. Dacă scenariul este considerat credibil de către cei care au citit cartea, este pentru că se știe că doctrina ”descurajării nucleare” se bazează în mod greșit pe credința în rațiunea finală a actorilor, scrie de exemplu Tim Hornyak în sobra ”British Literary Review”. După cum ne-a arătat istoria recentă în mod repetat, această credință este greșită. Cu toate acestea, Statele Unite și Rusia mențin sute de rachete nucleare intercontinentale în alertă, mențin la bordul submarinelor și avioanelor lor sute de alte arme nucleare, care pot fi lansate în câteva minute. O realitate mai degrabă îngrijorătoare decât liniștitoare: Statele Unite plănuiesc să aloce 1,5 trilioane de dolari pentru modernizarea arsenalului lor nuclear, în următorii ani” (books.fr)

Stop.“Deocamdată suntem unde ne aflăm.“ (Emil Boc)

Răzbunare(cvasiperfectă). O femeie care aflase că soțul ei o înșală cu una cu mult mai tânără a divorțat. Apoi s-a căsătorit cu tatăl tinerei amante. Șah mat: femeia a devenit, astfel, soacra fostului ei soț! Cumplit de... perfid! Totuși este o vorbă: bărbatul care nu se culcă cu soacra sa mănâncă o căruță de strujeni pe lumea ailaltă!

Laș.– Gândeşte-te, dragă, suntem de zece ani împreună şi nici o ceartă!  – Ştiu, laș ticălos ce eşti!

Soluție.Un prieten îl întreabă pe celălalt: – Ce pot face? Când am venit acasă de la lucru, am găsit-o pe nevastă-mea în pat cu un bărbat! – Fă ore suplimentare, îi sugerează prietenul.

Cântec de dragoste.”Cum să-mi țin sufletul în frâu, / Ca să nu-l atingă pe al tău? Cum aș putea să-l ridic deasupra-ți peste cele cotidiene? / Oh, mi-ar plăcea să-l așez lângă cele pierdute în umbră la loc tainic, unde nu mai balansează, când adâncul tău se leagănă. / Dar tot ce ne atinge, pe tine și pe mine, ne încheagă ca o atingere de arc / Care formează din două corzi o voce. / Oare pe care instrument suntem încordați? / Și care violonist ne ține în palme? / O, cântec dulce.” (Rainer Maria Rilke, 1875-1926)

Impotență.Radio Erevan: - Ce este impotența? Răspuns: - Este acel fenomen care apare când forţa de atracție a pământului este mai mare decât forța de atracţie a femeii...

Iaurt.– Credeți că iaurtul este un remediu împotriva impotenței? – În principiu da, dar numai în combinație cu ipsosul.

Vinovați.Moș Marin, înaintat în vârstă și văduv pe deasupra, îi pune „gând rău” vecinei sale, fosta lui amantă din tinerețe. Ca să se distreze, ea îl cheamă, într-o noapte, la dânsa acasă. După obișnuitul șpriț cu vin roșu și oarece giugiuleli, intră amândoi în pat, cu gând la desfrâu. Oricât s-a străduit și a încercat, moșul n-a reușit nicicum să se aprindă. Furios, se dă jos din pat și, în timp ce își trăgea nădragii, înjura de mama focului: – Mama lor de hoți! Iohannis, Băsescu, ”țapul”... și chiar nemernicul de Iliescu… - Ce vină au ei, măi omule?! – Păi cum? Pe vremea lui Ceaușescu n-am pățit niciodată așa rușine”.

News.Primul om mort de o supradoză de Viagra! Un bărbat a luat șase pilule de Viagra şi soția sa a murit…

Efect ”secundar”.Un cargou cu Viagra s-a scufundat în Atlantic... Imediat după aceea s-a ridicat Titanicul la suprafață…

Cocteil.Băsescu intră într-un bar și se așază la o masă. Barmanul, văzând ce client are, se duse la masă și, cu un zâmbet larg, îl întreabă: -Buna ziua dle președinte, cu ce vă servim?… un vin alb, un vin roșu?… o tzuiculitză, un Cinzano?, un whiskey, o tequila, un digestiv?… La care Băse, așteptând finalul întrebării: – … și-o bere!

În forţă, cu nerușinare.”Eu am studiat pe rupte, cel puțin o sută / din poeziile mele echivalează / cu tot atâtea doctorate (primesc în vizită academicieni, mai discutăm ba una, ba alta) / cum ies de sub cărți nu mă pricep / decât la un singur lucru – am iubit femeie cu tot cu fiică, am iubit surori gemene și ne-gemene, / femei pure sau tăvălite de o companie, / târfe internaționale (deopotrivă pudice și destrăbălate), / dar, cu fiecare am descoperit o Americă mare cât Rusia, / le-am posedat fără să mă laud / cu numele și cu rangul lor, / le spuneam: „haidem prin mahalale / să ascultăm baliverne” însă ele numai / de mine ascultau până când noaptea / le afla și mai lungi în brațele mele, / așa că le-am iubit cu păturile-n geam, / ca un camionagiu în spatele depozitului, / ca un țigan pe marginea drumului, / le-am iubit pe deșelate / nepăsându-mi de scorțoși, de sforari / și de toți cei care ne fluierau, / unora dintre ele spre a mă ține minte, le-am făcut plozi / pe care-i cresc bărbați cu situație / (spiritul meu să-i țină veșnic în pază!)” (Ioanid Romanescu)

Terapii(tardive). „A urmat la interviu un grup de femei cu vârste cuprinse între 65 şi 75 de ani. Iar întrebările ce li s-au pus lor au fost, poate, cele mai picante, asta din cauză că niciuna dintre ele nu mai fusese în situaţia de a vorbi despre propriul vagin. O femeie în vârstă de 75 de ani nici nu şi-l văzuse vreodată. A spus că şi-l clătea în cadă sau sub duş, dar fără să-şi dea seama ce face: se spăla acolo aşa cum se spăla peste tot. Nu ştia nici ce este acela orgasm. A spus că la vârsta de 72 de ani a început să facă terapie – aşa cum se procedează la New York –, iar după aceea, convinsă de terapeută, într-o după-amiază, acasă, a umplut cada cu apă caldă, a aprins lumânări de jur împrejur, şi-a pus muzică şi, după cum avea să declare, «s-a simţit bine cu ea însăşi». A precizat că i-a trebuit mai mult de un ceas pentru asta, dar când, în cele din urmă, şi-a descoperit clitorisul, femeia a izbucnit în plâns.” (Eve Ensler, „Monoloagele vaginului”)

Litanii.”Inima mea, femeia mea, sufletul meu, / Cerul meu, focul meu, flacăra mea, / Fântâna mea, izvorul meu, valea mea, / Mierea mea, pomada mea, Sfântul meu Graal. // Grâul meu, aurul meu, pământul meu, / Plugul meu, stânca mea, piatra mea, / Noaptea mea, setea mea, foamea mea, / Ziua mea, zarea mea, pâinea mea. // Pânza mea, valul meu, ghidul meu, calea mea, / Sângele meu, forţa mea, febra mea, sinele meu, / Cântecul meu, râsul meu, vinul meu, bucuria mea, / Zarea mea, ţipătul meu, viaţa mea, credinţa mea. // Inima mea, femeia mea, sufletul meu, / Cerul meu, focul meu, flacăra mea, / Corpul meu, carnea mea, bunul meu, / Iată că te întorci.” (Jacques Brel, ”Nouă litanii pentru întoarcere”)