Cezar STRATON

Femeie.„Un bărbat care nu se gândeşte la femeie ca la complementul unui sex, ci la sex ca la complementul unei femei este matur pentru dragoste” (André Malraux)

Noroc.“Noroc cu Dumnezeu că am avut, măcar, zăpadă.“ (George Copos)  

Focul vânăt e gonit de vânt.”Focul vânăt e gonit de vânt,/Zările-au uitat să mă mai doară.../De iubire-ntâia oară cânt,/La scandal renunţ întâia oară./Am fost crâng părăginit pe loc,/La femei şi vodcă dam năvală./Nu-mi mai place azi să beau, să joc,/Să-mi pierd viaţa fără socoteală./E de-ajuns să te privesc tăcut,/Să-ţi văd ochii plini de tot înaltul,/Ca uitând întregul tău trecut,/Tu să nu mai poţi pleca la altul./Tu – mers gingaş, tu – surâsul meu,/Dac-ai şti cu inima pustie,/Cum poate iubi un derbedeu/Şi cât poate de supus să fie./Cârciumile le-aş uita pe veci,/N-aş mai şti nici versul ce înseamnă,/De-aş atinge-aceste braţe reci/Şi-al tău păr ca floarea cea de toamnă./Veşnic te-aş urma pe-acest pământ,/Depărtarea mi-ar părea uşoară.../De iubire-ntâia oară cânt,/La scandal renunţ întâia oară.” (Serghei Esenin (n.1895 - d.1925, prin sinucidere) – Focul vânăt e gonit de vânt, din volumul „Esenin, Scrisoare mamei”, Editura Junimea, Iaşi, 1970, tălmăciri de George Lesnea)

Mirare(masculină). „Cu uimire am descoperit, de-a lungul anilor, că femeile sunt în realitate mai întreprinzătoare decât bărbaţii, că luptă – acesta e cuvântul – pentru viaţă, că sunt imprevizibile, că inspiră trăiri poetice, dar ele însele sunt prozaice, că deraiază când nu te aştepţi de pe şinele logicii şi că tot ele au,  doar când vor, o logică perfectă, greu de combătut.” (Alex Ştefănescu)

Why?”Sexul profită de emoţia descoperirii, iar şi iar, fiindcă suntem necunoscuţi nouă înşine...Ceea ce determină aventura nu este doar noutatea Celuilalt, cu toate că şi asta ajută, ci mai degrabă Celălalt din noi.” (Virginia Goldner)

Sutien.„V-aţi întrebat, vreodată, cine a putut inventa… sutienul? Ei bine, este vorba de o franţuzoaică – inevitabil, tot ele, eternii corifei în domeniul modei! – Herminie Candolle, care a desenat primul obiect vestimentar de acest tip, prezentându-l la Expoziţia Universală de la Paris, din 1889. A fost o atracţie extraordinară, egalând-o, în acel an, pe cea a celebrului Turn Eiffel. Ideea ei genială, de a imagina nişte discrete breteluţe pentru a «suspenda» accesoriul vestimentar, a descătuşat femeile din incomodul corset. După o perioadă de rivalitate cu incomodul corset, sutienul devine de neînlocuit. Începând cu anii 1925-1930, corsetul dispare definitiv din garderoba obişnuită a doamnelor. Odată cu inventarea nylonului, orice idee îndrăzneaţă de model este posibilă, iar pentru micuţul sutien începe o perioadă glorioasă…” („Femeia”, 1968)

Hoți.„În dragoste, toţi bărbaţii sunt nişte hoţi: ei iubesc mai mult femeile care aparţin altora” (John Gray).

Apocalipsă.”Totul se dezbină, centrul nu mai poate ține,/Anarhia pură se abate peste lume,/Marea însângerată a fost eliberată, și peste tot/Ceremonia inocenței este înecată./Ce bestie grosolană, al cărei ceas a bătut, în sfârșit,/Se târăște spre Betleem, pentru a se naște?!” (W.B. Yeats, ”A doua venire”, 1919)

Diavol.  “Diavolul e puternic în lume la ora asta.“ (Gigi Becali).

Aşteptare.„Ce bine ar fi fost, ce bine / Dacă te-aş fi cunoscut la începutul Lumii! / Acum, stau singur pe ţărm…atât de singur… / Aici e marea. Aici nisipul / Am fost mare / Şi nu m-ai văzut… / Am fost nisip / Şi nu m-ai văzut / Am fost mare… şi o să mai fiu… / Am fost nisip… / Şi o să mai fiu.. / Aşteptându-te…” (Zaharia Stancu)

Sărutul.”Că-i furat sau dăruit,/Că-i pârjol sau liniştit,/E al dragostei mesaj,/Care-ncepe la etaj/Şi, de este să fim fair,/Des ajunge la parter...” (hexagramă de George Budoi)

Poveștile.”Poveștile se spun după ce-au fost/Și-atunci cu mare grijă, să nu sperii/Păianjenii blând adormiți în perii/Și nici murele moi ce mor pe ruguri/Sau sâmburii ce se îneacă-n struguri/Și-amurgul se destramă din covoare/Iar undele se-nghesuie-n izvoare/Să facă treptele pe care nimfe-or să coboare,/Cu smocuri mici de sânzâiene-n subsuoară,/Spre dulcile plăceri de-odinioară,/Cînd viața învelește-un miez gustos./Poveștile se spun după ce-au fost...” (Emil Brumaru)

Încurajare.Înaintea anesteziei, pacientul îl întreabă pe chirurg: – Domnule doctor, ce şanse am? – Execut operaţia pentru a suta oară. – Oh, atunci sunt liniştit. – Normal. Odată şi odată, tot trebuie să-mi reuşească.

Sărutări.”Statistica asta a socotit-o un Englez mort de curând. Adică el a numărat toate săruturile schimbate intre el și soția lui, în toată vremea căsniciei lor de 20 ani. Astfel, a găsit că, în anul întâi al căsniciei s’au sărutat de treizeci de mii de ori, adică o sută sărutări pe zi. În anul al doilea de căsnicie, săruturile au scăzut la jumătate. În anul al treilea de căsnicie s’au sărutat numai de vreo zece ori pe zi. După cinci ani, au ajuns să se sărute numai de două ori pe zi, dimineața și seara. Așa (cu 2 săruturi pe zi) au dus viața până la al 15-lea an al căsniciei. Apoi le-au rărit și pe astea, până au uitat să se mai sărute.” (”Oglinda”, 1932). P.S. Apăi...mi se pare normal...

Măr.”Mărul de cununie”. Uitatul folclorist ardelean Benedict Viciu, publica în 1885, în ”Tribuna” din Sibiu, un obicei local necunoscut – și azi, desigur, uitat - până azi, cu trimitere directă la alungarea din Rai: ”

La un an după căsătorie, în casa mirilor se organiza o sărbătoare anume, în cinstea nănașilor. Deși părea o procesiune cu tentă religioasă, în întregul obicei predomina simbolul vieții, al mărului primordial: nu lipsea din acea scenografie,  imaginea șarpelui, ce era modelat din ceară de albine, urcând pe arbore, și care se așeza în capul mesei.”

Tipologii.”Îmi spun că dintre femei cele mai multe astfel sunt: ele vor bărbat, dar nu şi pentru ipostaza fizică a dragostei; faţă de aceasta se resemnează ca faţă de un rău necesar. Unele femei rămân mereu pasive, te lasă să faci totul singur. Altele se prefac a fi pline de pasiune, se prefac cutreierate de fiorii aceia mari. Dar acesta nu-i decât teatru. Pe urmă vin cele care iubesc totul, toate atingerile şi senzaţiile. Plus cele ca Bertha, care-şi provoacă singure orgasmele. Ele vor să joace rolul activ, te fac să te opreşti înainte de a fi ejaculat, continuând să mişte din şolduri până ce ajung la orgasm, abia atunci lipindu-se de coapsele tale. Astfel sunt lesbienele. De necrezut câte femei sunt lesbiene, conştiente de asta ori nu.” (D.H. Lawrence, „Amantul doamnei Chatterley”)

Scară.„Un fir de păianjen / Atârnă de tavan / Exact deasupra patului meu. / În fiecare zi observ / Cum se lasă tot mai jos. / Mi se trimite şi / Scara la cer / Zic, /Mi se aruncă de sus! / Deşi am slăbit îngrozitor de mult, / Sunt doar fantoma celui ce am fost, / Mă gândesc că trupul meu / Este totuşi prea greu / Pentru scara asta delicată. / Suflete, ia-o tu înainte, / Pâş! Pâş!” (Marin Sorescu, „Scara la cer”) P.S. E una dintre ultimele poezii, scrisă pe patul de spital…

Numai unul!”Nevastă-mea mă roagă dorinţa să-i ascult./Ar vrea un mic ibovnic, doar unul, nu mai mult./Auzi, ce gând o-ncearcă pe dumneaei!/Apoi, Să nu-i scot ochii, Gallus? Nu unul, amândoi!” (epigramă de Marţial din ”Epigrame” (1961), traducere de Tudor Măinescu)

Deșteaptă.” C-un soţ cam slut, dar înstărit,/Şi c-un amant cum şi-a dorit/Ea demonstrează care-i şpilul:/Să-mbini frumosul cu utilul.” (N. Darie)