Cezar STRATON

Noroc.Ce norocoase sunt femeile! Oricâtă nesiguranţă ar fi pe piaţa muncii, ele ştiu că acasă au un loc de muncă pe care nu li-l ia nimeni!

Nulităţi (imortele). „Jurnalistul de investigaţii” Mihai Eminescu – dacă aţi auzit de el – scria acum peste un secol: „corupţia e mijlocul cel mai lesnicios de trai în România. Acesta este spiritul cel rău care desface societăţile româneşti şi le nimiceşte pân-în sfârşit; acesta este veninul care dă loc la mişcări sociale şi la nemulţumire…contribuie a destrăma spiritul public, a-l face să nu mai crează nici în drept, nici în bine, a nu mai aştepta nimic de la muncă, totul de la tertip şi de la apucătură…Nimic nu e mai periculos pentru conştiinţa unui popor decât priveliştea corupţiei şi a nulităţii recompensate…Această privelişte îi ia poporului încrederea în valoarea muncii şi în siguranţa înaintării prin merit. Dându-le zilnic exemplu că, fără a şti ceva şi fără a fi muncit, cineva poate ajunge bogat şi om cu vază…contagiul intelectual devine din endemic epidemic, trece de la restrânsul grup la grupuri din ce în ce mai numeroase de cetăţeni.“

Opţiuni.„Bucureştenii au de ales între o certitudine, şi acea certitudine sunt eu.“ (Gabriela Vrânceanu-Firea).

Soţiei unui bancher.”A fi bancher - bun lucru este!/Să ai o casă grea de fier/Şi milioane ca-n poveste,/Boclucuri, poliţe, proteste.../Eu cred că tot mai bine este/Să fii soţie de bancher!” (hexagramă de George Topîrceanu).

Casanova.”Amant ca şi la carte,/I s-a-ntâmplat odată/Că a ajuns pe moarte/Şi ea...mai vru o dată.” (Eugen Pop).

Ovidiu. „Când cade trandafirul, tulpina-i pierde spinii, /Iar tânăra ta faţă de cute s-o zbârci. / De eşti frumos, ornează şi mintea ta prin carte / E-un bun fără de moarte, când celelalte pier. / Sârguincios cultivă şi splendidele arte. / Şi limba ta natală, şi graiul lui Homer. / Gâlceavă să nu-i cauţi, să nu-i vorbeşti bruscat; / Numai cu dulci cuvinte amorul se hrăneşte; / Prin certuri depărtează soţia pe bărbat. / Dar şi un bărbat certăreţ soţia şi-o goneşte. / Căci cearta-n căsnicie e zestre conjugală! / Dar pe iubită trebuie s-o iei încetişor. / În fapt nu vă uitaţi prin literă legală. / Ci legea voastră fie doar liberul amor. / Eu nu-nvăţ bogătaşii, iar cartea-mi nu-i priveşte; / Celui ce dă nu-i trebuie poveţi şi Arta mea. / El are-n mâini un lucru ce mintea-nlocuieşte. / Are mai mult ca mine mijloace de-a plăcea. / Poet pentru săraci sunt, sărac şi eu sub stele! / Iubitelor nu daruri, ci vorbe eu le-am dat. / Prudent e tot săracul, şi fără vorbe grele, / Răbdând ce bogătaşul în viaţă n-a răbdat. / Cu tine obişnuieşte-o, stăpân e obiceiul. / Să calci orişice stăvili nicicând nu şovăi. / Te vadă şi te-audă mereu, fii-i tu temeiul. / Şi noaptea să te aibă sub ochii ei, şi-n zi. / Pe dragostea ei sigur tu poţi pleca deodată; / Îngrijoreaz-o, las-o-n repaus, în mister. / Şi câmpul în odihnă dă roadă mai bogată. / Şi lutul sec cu sete bea apele din cer.” („Ars amandi”).

Mit și adevăr.Fascinaţia pe care o exercită, prin vreme, personalitatea neobositului aventurier Casanova - dar şi proteic om de ştiinţă şi cultură - este încă foarte vie. O confirmă şi o recentă apariţie („Femeile lui Casanova” de Judith Summers). O carte care, fără a încerca neapărat să demitizeze figura îndrăzneţului veneţian, o aşază, pentru a o lumina mai corect, în contextul economic, social şi moral al epocii. Un cadru, în multe privinţe, deosebit, până la „ciudăţenie” de cel contemporan. Aceiaşi factori au favorizat, de pildă, întâlnirea - soldată cu deflorarea celor două surori, Nanetta şi Marta Savorgnan, cu care, deoarece în casă nu exista un pat pentru oaspeţi, tânărul Giacomo a împărţit camera, sub promisiunea, reciproc încălcată, de respectare a „inocenţei” fetelor. Proximitatea generează promiscuitate, crede autoarea. Nu avem motive să o contrazicem, ci doar să o completăm: cu siguranţă, dincolo de anumiţi factori ajutători, moravurile vremii erau total diferite; azi, dormitul în camere comune, cu multe paturi ar constitui o piedică şi nicidecum o invitaţie la intimitate. Multe vedete masculine contemporane „raportează”, vedem, cuceriri feminine de ordinul miilor, fără ca, prin aceasta, să îl egaleze ori umbrească pe cavalerul de Seingalt. Fără a mai lua în consideraţie posibilitatea reală ca aceste masculine „laude de sine” să se plaseze - prin lipsa „dovezilor”, cum zicea coana Elena - în imediata vecinătate a „producţiilor agricole record” din ultimii ani ai megalomaniei ceauşiste. Cu toate acestea - deşi criteriile actuale ce impun, în amor, ca şi în sport, performanţă, conform idealului „macho” al bărbatului contemporan - statuia sa nu este clătinată de această sinceritate, aflată la îndemâna a prea puţini „masculi”, ci dimpotrivă. J. Summers are meritul de a ne releva şi „faţa întunecată” a acelor vremuri libertine. Multe femei au plătit scump - prin boli venerice, sarcini nedorite şi dizgraţie socială - imprudenţa de a-i fi cedat lui Casanova. Dar, în afara celor amintite, o serie de alte practici curente ale epocii ne-ar speria azi. Cum ar fi, de pildă, relaţiile sexuale cu fetiţe pre-pubere. Cât se poate de „fireşti”. Conceptul de „protecţie a copilului” - unul foarte recent - nu putea fi nici măcar imaginat într-o perioadă în care se accepta căsătoria fetelor în vârstă de doar...10 ani.

”Meniu de praznic”.Pentru praznice (la înmormântări) şi parastase (pomenirea morților) masa se organizează în curtea casei celui pomenit, cu aportul în muncă a urmașilor apropiați, al rudelor, vecinilor şi al altor persoane cărora li se solicită ajutorul. Meniul- tipic - consta în: - o salată de varză cu măsline (ca aperitiv) cu colac; se serveşte țuică; - ciorbă de pasăre sau de mazăre (dacă e post) cu colac; se servește vin; - sarmale cu carne sau de post (după caz) cu cozonac; se servesc cu vin; - prăjituri (de regulă fără cremă, uscate). La aperitiv se servește rachiu, de regulă două pahare mici. În continuare se servește vin, tot două pahare, mai mari. Pomana constă într-un colac cu lumânare (aprinsă) și o lingură de colivă. (V. Avădanei).

”Cognac” de Pipirig.Se folosește ţuică dublu distilată din prune, mere şi alte fructe. Se introduc 25 de cruci (acei pereți separatori din nuci). Se macerează timp de 18 zile. Se strecoară. Se păstrează la rece. Băutura capătă o culoare maronie asemănătoare coniacului. (V.A.)

Obsesii."Mi-a rămas şi acum în minte imaginea femeilor care, chiar când fac amor, mai au şi alte griji, de altă natură, le e imposibil să ajungă la uitarea de sine...Ele nu trăiesc în prezent, ci doar animă puţin prezentul cu ajutorul trecutului...Vulgaritatea se naşte cu violenţă în fiinţele care nu vor, ori nu pot să se admită aşa cum sunt, care se închipuie foarte serafice, delicate, poetice şi, sub presiunea alcoolului, vulgaritatea, atâta vreme strangulată, se revarsă cu furie...Unii oameni - mai ales cei mai inteligenţi, mai citiţi, mai sensibili - au un fel de complex faţă de vulgaritate. Vulgaritatea le apare ca un ideal măreţ, un vis frumos pe care nu-l vor realiza niciodată. Aşa se explică pasiunile pe care le fac bărbaţii sensibili pentru femeile mai slobode la gură.(...). Dacă vom reuşi să trăim cu pasiune, vulgaritatea se va destrăma, vulgaritatea nu se naşte decât în pustiu şi-n indiferenţă..." (Teodor Mazilu)

Drink.Majoritatea băuturilor alcoolice conțin toate cele 13 minerale necesare supraviețuirii umane; * În orice moment din zi, sau din noapte, aproximativ 1% din populația globului este în stare de ebrietate.