Cezar STRATON

Femeia în actualitate."Femeia are drept de vot / În parlament și peste tot / Și mulți din senatori ar vrea / Să fie în Cameră cu ea." (Internet)

Final în amor.”Constat că primele iubiri / Sunt ca şi primii paşi pe lună: / Priveşti la "astre", le admiri, / Apoi te-nsori... şi noapte bună!” (Nicolae Bunduri)

Contracepție.Se face un sondaj în legătură cu metodele contraceptive folosite de diverse cupluri. Unii spun că folosesc prezervativul, alții pastile ori ”coitus interuptus” etc. Ajung cei cu sondajul la o casă, bat la ușă. Le deschide Maria - înaltă de peste doi metri! Eu folosesc – zice Maria - metoda "pupilă - scăunel". - Cum vine asta? Maria strigă cu putere: Ioaneeeee! Apare Ion, înalt de doar un metru și ceva. - Îl vedeți? Eu sunt înaltă, iar el micuț. Noi o facem în picioare. Pe el îl urc pe un scăunel. El începe să mă lucreze, iar eu mă uit foarte atentă în ochii lui. Când văd că i se dilată pupila, trag un șut la scăunel!

Timpul. ”Încep să plece lucrurile toate / de care-am fost, din depărtări, legați. / Se-nghesuie în trenurile vremii / Ca niște călători întârziați. // Ieri unele plecară, astăzi, iată, / Din lut, din stofe și din lemn de nuc, / De ici s-au dus divanul și tabloul, / De dincolo, covoarele se duc. // A-mbătrânit oglinda în perete, / De-abia de mai zărește-apropiat. / I s-a făcut privirea obosită, / De parcă e un lac ce-a înghețat. // Mai larg se face peste tot în preajmă, / Mai gol rămâne locul unde stăm. / Se dau în lături lucrurile toate, / Ca să avem pe unde să plecăm.” (Virgil Carianopol, ”Cântec de împăcare”)

De pe deal.”Pe dealul negru și sălbatic / ca pe-un grumaz voinic de fiară, / privind apusul singuratic / noi amândoi am stat asară. / De arcul fin al mâinii tale / îmbrățișați am stat sub pom, / Că de departe de pe vale / păream noi doi un singur om. / Pe coasta dinspre Cetățuie / cu fumul alb în nouri suri, / vedeam un negru tren cum suie / ca o omidă prin păduri. / Am așteptat tăcuți pe creastă, / tremurători ca două ramuri, / și, proiectat pe zarea vastă, / voalul tău, ca niște flamuri. / Pe-un vârf gigantic de cetate, / părea, mișcat de boarea serii, / ca niște aripi ridicate / la marginile zării.” (Demostene Botez)

Meniuri celebre.”Sunt mulți protagoniștii istoriei care au lăsat amprenta personalității lor într-un fel de mâncare. Regina Victoria, de exemplu, din marele număr de rețete care îi poartă numele (să amintesc doar tradiționalul Christmas Pudding ori ”supa de împărțit săracilor”, oferită acestora de două ori pe săptămână – n.a.), trebuie să fi fost o mare gurmandă, mai ales că prefera trufele, homarii și căpșunile. Garibaldi, în schimb, ”pătează” cu roșul cămășii sale glorioase aproape toate mâncărurile frugale care-l amintesc. Nero le aprinde și Cleopatra le acoperă cu petale de trandafir. Napoleon a stat puțin și rău la masă, lăsând o urmă cu adevărat modestă în istoria gastronomiei. Deviza lui Mussolini – ce fusese un copil sărac și mereu flămând, era: ”Nu este nimic mai bun ca a mânca puțin, pentru a vedea clar.” (M. Rinaldi și M. Vicini, ”Istoria e servită”)

Timp.”Ne facem semne tot mai de departe, / Abia de le-nțelegem, ceața-i groasă, / O bucurie tristă ne apasă, / Pierim încet prinși ca-ntr-o mare carte / Ce se închide, filă peste filă, / Și se-nvechește-ntr-un sertar cu cari; / Degeaba mai ne-alintă o copilă / Cu fesele ei grele, sânii mari / Și talia subțire ca o ață / Ce se îndoaie-n vânt după un flutur, / De-aripile lui fine să se-agațe / Și să plutească lin, ca la-nceputuri, / Când raiul era un borcan cu miere / Din care se-nfruptă orice plăcere...” (Emil Brumaru)

Sonetul LXXXIX.(Say that thou didst forsake me for some fault). ”Să spunem că mă lași fiindcă-am greșit, / Și eu greșeala o voi explica. / Zi că sunt șchiop, iar eu șontâcăind / Voi merge, la ce spui n-oi obiecta. / Nu poți, iubire, nici pe jumătate, / Să mă dizgrațiezi, ca să mă schimbi, / Pe cât pot eu, știind ce vrei, încalte; / Străin voi fi de tine între timp, / În cale n-o să-ți stau, iar limba mea / Dulce-al tău nume nu o să-l mai spună, / Ferindu-mă să amintesc cumva / C-am fost, tu și cu mine, împreună. / De dragul tău dușmanul meu voi fi, / Pe cel ce tu-l urăști, nu-l pot iubi.” (W. Shakespeare, trad. Adrian Vasiliu)

Orgasm.Câteva lucruri mai puțin știute despre ”the big O”, după site-ul Womanshealthmag.com.

1. Dacă țipi și în general ești mai vocală, cu atât mai puternic e orgasmul tău. În sexul tantric, de exemplu, se scot anumite sunete înalte, menite sa inducă plăcere către parteneri.

2. Cea mai mare parte dintre femei mimează orgasmul. Studiile din domeniu arată că peste 60% dintre femei au mimat așa de bine orgasmul, încât pot primi un Oscar.

3. Anxietatea te poate împiedica să ajungi la orgasm. E știut că femeile superstresate reușesc cu greu să ajungă la orgasm și că cele cu atitudine mai relaxată se bucură de mai multă plăcere.

4 Alertă de gradul zero: unele femei nu ajung niciodată să aibă orgasm! Da, este adevărat: un procent de 10-15% dintre femei au o imposibilitate fizică de a simți orgasmul. Și până să te gândești că poate ești una dintre ele, nu renunța așa ușor.

5. Unele poziții sunt mai mult aducătoare de orgasm decât altele. De exemplu, poziția pe la spate este una dintre cele mai aducătoare de orgasm pentru femei, pentru ca le stimulează punctul G.

6. Orgasmul te face mai vorbăreață. Nu te-ai întrebat niciodată de ce după o partidă reușită de sex ai chef de vorbă și îți deschizi sufletul? Oxitocina e de vină.

7. Naționalitatea ta are legătură cu orgasmul. Nu toate naționalitățile trăiesc la fel plăcerea: de exemplu, în Israel, mai mult de 72% dintre femei au trecut “linia de sosire”.

8. Orgasmele sunt din ce în ce mai puternice odată cu vârsta. Deci, femeile mai în vârstă trăiesc cea mai mare plăcere.

9. Orgasmul simultan nu e ceva ce vezi doar în filme. E foarte posibil să atingi orgasmul fix în același timp cu partenerul tău.

Mărturisire.”Aş vrea să infirm o legendă, o minciună: n-am fost niciodată amantul – măcar pentru o noapte – lui Edith Piaf. Ea era celebră, eu un biet debutant... Ea promova, iubea băieţii frumoşi, arătoşi, îndrăzneţi... ca Yves Montand ori ca Gilbert Becaud... Or, eu eram un slăbănog, cam urât, tare timid... chiar şi puţin bâlbâit. Dar recunosc că Edith m-a ajutat mult, la început...” (Charles Aznavour – ultimul său interviu)