Cezar STRATON

Sex.“Ce-i așa de spectaculos la sex? Intri, ieși, intri, ieși...” (Larry David)

Salvare.”Dragostea nu moare niciodată de moarte bună. Ea moare fiindcă noi nu ştim cum să-i realimentăm sursa. E nevoie de curaj să te străduieşti să ajungi în locuri unde nu ai mai fost niciodată... să-ţi testezi limitele, să rupi barierele. Şi a venit ziua când riscul pe care ţi l-ai asumat pentru a rămâne închis înăuntrul bobocului este mai dureros decât riscul pe care ţi l-ai asumat pentru a înflori.” (Anais Nin)

Delir.“Un partid politic este un organism unde se delirează împreună.“ (Theodor Paleologu)

Nicolae Labiș.Am găsit într-o gazetă ieşeană (din 1954) o poezie prea puţin cunoscută a lui Nicolae Labiş. „Nu ştiu de ce-i plânsă mama, / De ce părul ei lung, despletit şi-a lăsat, / De ce în părul ei lung, firele albe ca inul / Zi de zi tot mai multe luminează ciudat. / Nu ştiam de ce nu-şi mai ţinteşte ochii, pe drumul dinspre târg şi Bosanci, / De ce-a uitat să-mpletească ciorapi pentru tata, / Ca să-i aibă pe front, moi şi calzi, în bocanci. / Tunurile duruiau din răsărit tot mai aproape, pe zorile-n fum. / Prin sat, umblau vorbe că tata <a căzut> / Şi că asta-i o poveste trecută acum. / În sufletul meu era şi tristeţe şi soare / Ca-n vara aceea cu moarte, cu flori şi orfani. / În ziua neuitată de douăzeci şi patru august / Satul s-a umplut de groază şi pară. / Soldaţii români alergau în neştire / Cu pumnii întinşi şi cu ochii ieşiţi în afară. / Automatele nemţeşti îi secerau fără alegere. / Unii muşcau piatra şoselei, alţii pumnul crispat… / Unul a sărit gardul nostru, prăvălindu-se sub cireş, lângă mine, cu capul crăpat. / Apoi nemţii s-au înşirat în coloană / Şi după ei, podul cel mare s-a rupt. / Parcă o pasăre uriaşă şi-ar fi lăsat aripile / Să-i cadă cu trosnet, sleite, desupt. / Se cernea seara şi tremuram lângă mama. / Era de sânge cerul şi pământul era plin. / Şi câinele nostru cel alb se uita cu mirare / Cum zace desfăcut în iarbă bărbatul străin./ Nu mai puteam, îmi ardea ceafa. / Am adormit. M-au privit nişte ochi ce priveau ţintă la mine. / Auzeam vorbe străine, ruseşti, lampa pâlpâia slab. / Şi-mi mângâia fruntea, tăcut, nu ştiu cine. / Avea o barbă aspră ca sârma şi în ochi-i… / Lucea o scânteiere din amintiri, îndepărtată. /Buzele groase, cunoscute, surâdeau… / M-am zguduit strigându-l: - Tată! / În jur cântau armonici: erau ruşii! / Românii şi ruşii intraseră-n sat. / Vasăzică tata trăia! Trăia tata! /Era mai slab la faţă şi schimbat. / Mama făcea ceai şi-l aducea în străchini. / Pahare nu mai aveam. / Se porni un haz mare şi cântece cu-atâta bucurie / Cum numai după lungi mohorâri poţi simţi. / Tata ştia nişte vorbe sucite / Şi ruşii îl înţelegeau. / Râdeam pentru că râdeau tata şi mama / Şi pentru că văzusem pe ruşi, îmbătaţi, cum cântau”. P.S. E „firesc” că Labiş trebuia „eliminat”! Păi, cum să scrii în 1954, sub comunişti, sub sovieticii ”biruitori”, despre 23 august 1944, în felul acesta, ”nepoliticos”!? (Să nu uităm că – notează chiar adolescentul genial, Niculae – era chiar ziua de 24 august 1944... zi de totală derută totală pentru toți combatanții implicați: nemți, ruși, români. Lângă Mălini, în munții Stânișoarei, vor urma lupte teribile, cu sute de victime din ambele tabere (inutile, aș zice azi...). Nemții chiar au executat niște ofițeri români – până ieri aliați, peste noapte inamici (23 august 1944) care n-au vrut să se predea! Numai copilul nevinovat, Labiș, putea scrie o poezie ca asta, totală, sinceră, despre regăsirea tatălui, pe care nu l-a recunoscut, crezuse că a murit pe front. Ca un scenariu de film, vorba unui prieten bun al meu, căruia îi mulțumesc pentru sugestie... Dar câți dintre voi știu câți ani împlinise Labiș în anul scrierii acestui adevărat ”scenariu de film”? Nici măcar... 19!

Hair.“Nu sunt un Traian Băsescu cu fustă, sunt un Traian Băsescu cu păr.“ (Elena Udrea)

Târziu. “De fiecare dată îmi propuneam să alerg după fata care mirosea atât de monstruos şi ameţitor, să o-ntorc de umăr şi să o-ntreb: „De unde te cunosc?" sau „Cum se numeşte parfumul tău?" sau „Vrei să te măriţi cu mine?", întrebări care mi se păreau, în exaltarea mea, perfect echivalente. N-am făcut-o niciodată, până în ziua când a fost prea târziu.” Mircea Cărtărescu - „De ce iubim femeile?”

Obiect.“Nevasta-mea este un obiect sexual. De câte ori îi cer să facem sex, obiectează.” (Les Dawson)

Presimţire. Un evreu primeşte ca împrumut de la cel mai bun prieten 10.000 de euro. Emoţionat şi plin de lacrimi, îl îmbrăţişează – moment în care celălalt, surprins, întreabă: – Dar ce ai, mă? De ce trebuie să boceşti? Şi tu m-ai ajutat pe mine, când am avut nevoie. Vorba aceea: „prietenul la nevoie se cunoaşte… – Nu ştiu, frate! Da’ am un sentiment ca şi cum ar fi ultima dată când ne mai vedem…

Dorință.”Pot sta treaz o noapte întreagă lângă tine, în întuneric, / E o nebunie, recunosc, dar mie îmi place şi / Tot ce îmi place mă odihneşte. / Cunoaşte-mă! / Spune noaptea, cunoaşte-mă !, spune sufletul, levitând in the darkness, / Cunoaşte-mă! spune lumea de forme a nopţii. / Îmi deschid încet floarea craniului, îmi deschid / Venele, îmi deschid întreaga poartă de sânge, / Deschid auzul, ca o membrană imensă, / Deschid nervii, ca o plasă de fire electrice, / Pun şira spinării să stea la pândă, şi ea, ca hiena / În pustiu, îşi scoate ghearele şi aşteaptă. Te așteaptă pe tine. / Veniţi sunete, spun, veniţi sunete; şi ele vin, / Ca silabele unui mare pian, ca o rostogolire calmă de ape. / În fiecare noapte alte sunete, mai ciudate şi mai difuze. / Dacă închid ochii le văd, ca pe nişte forme aeriene, / Plutind în dezordine peste străzi, purtate de curenţi, / De vântul dulce al nopţii. Aş putea alcătui viaţa / Numai din sunete, mi-aş putea-o imagina, / Totul ar putea fi construit numai din sunete: / Oamenii, oraşele, muntele, animalele, dragostea, somnul, / Foşnetul coapselor tale, trupul tău pâlpâind sub cearceaf, / Respiraţia ta, ca un abur gri care îmi mângâie faţa. / Din imensitate vin voci, zgomote de maşini, plescăituri, / Corpuri în apă. Sunete mici ca alicele, venind din apropiere, / Sunete grave, venind de la mare depărtare. / Noaptea pulsează, gâlgâie, doarme, agonizează, / Se varsă în mii de vase comunicante, se distilează, sounds in the darkness. / Pot sta treaz o noapte întreagă după ce am făcut dragoste cu tine, iubita mea, şi acum dormi, / Pot să ascult la nesfârşit carnea ta sfântă şi înnoptată...” (Mircea Florin Şandru)

Stratagemă.“M-am combinat cu o femeie care doarme pe străzi. Mi-e mai ușor decât s-o conving să vină la mine acasă” (Garry Shandling)

Ghid de făcut dragoste, pentru pensionari!1. Pune ochelarii, pentru a fi sigur că partenera e în pat lângă tine. 2. Pune cronometrul pentru 3 minute, în cazul că aţipeşti... 3. Alege gradul de iluminare preferat - stinge lumina complet. 4. Înainte de a începe, asigură-te că numărul de salvare este la îndemână. 5. Scrie pe mână cu litere mari numele partenerei cu care eşti în pat, în caz că-l uiţi. 6. Asigură-te că proteza e bine prinsă pentru a nu cădea sub pat. 7. Pregăteşte din timp un pahar de apă şi o pastilă (paracetamol), în cazul în care ai reuşit să termini. 8. Trebuie făcut cât mai mult zgomot posibil - presupunând că vecinul nu este surd. 9. Dacă ai reuşit, înştiinţează-i pe toţi. 10. Nici să nu te gândești măcar o clipă să încerci iar! 11. Anul ăsta sunteți fericiți, că ai ce povesti...  (dacă nu ai uitat).