Cezar STRATON

Spovedanie.”Trăiesc un moment enervant, / Deşi am şi soţ şi amant: / O lipsă de sex mă apasă / Când unul pe altul se lasă!” (Mihai Haivas)

Ispita.”Căutarea sinelui neexplorat este o temă puternică în povestea adulterului. Mulți se văd atraşi de amintirea persoanei care au fost cândva. Apoi sunt aceia pe care visarea îi duce înapoi la ocaziile ratate, la cei pe lângă care au trecut, la persoana care ar fi putut să fie. Renumitul sociolog Zygmunt Bauman a explicat că, în viaţa modernă, <există întotdeauna o suspiciune - că trăieşti o minciună sau o greşeală; că ceva extrem de important a fost neglijat, ratat, uitat, lăsat neîncercat şi neexplorat; că o obligaţie esenţială faţă de sinele autentic nu a fost îndeplinită sau că şansele de a trăi o fericire uluitoare, diferită de orice altă fericire cunoscută vreodată, nu au fost valorificate la timp şi că sunt pierdute pentru totdeauna>. Bauman a vorbit despre nostalgiile noastre pentru vieţi netrăite, identităţi neexplorate şi drumuri nestrăbătute.” (Esther Perel, ”Regândirea infidelității”)

Imposibil.  “A-l exclude pe Ion Iliescu e ca și cum ai da afară partidul din partid.“ (Șerban Nicolae)

Primul conflict... domestic. ”Sătulă să-l tot vadă stând, / Țipa Eva şi da din mâini / Cât oare o să ai de gând / Să-mi tai frunza la câini?” (Dumitru Monacu)

Dolhasca.”La Dolhasca, la țară, / Medicul veterinar cânta ore-ntregi la chitară, / Printre vacile gestante și scroafele triste, / Pentru iubita lui ce era la Poștă telegrafistă, / Dar în timpul liber, adică noaptea, stătea la dânsul / Și-i pregătea pe-a doua zi micul dejun și prânzul... / Apoi făceau pe jos, pe-un covor, / Cel mai animalic amor. / Cu vremea însă lucrurile s-au complicat infinit / Fiindcă veterinarul avea un frate geamăn, leit! / Și el plin de har, / Și tot medic veterinar. / Iar Cleuța nu mai știa / Cu cine anume deasupra gemea / Și se prefăcea că este cu-același bărbat, / Când se suia obosită în pat / În mirositorul a fân așternut / Și o luau de la-nceput! / Și astfel după o nuntă cu panaramă / Cleuța devenise, vând-nevrând, bigamă, / Neștiind practic cu care s-a măritat, / Cu cel de pe covor sau cu-acela din pat! / Până ce, la vreun an, / A fugit la o stână cu un cioban, / Cunoscând deja care-s nevoile / Cu berbecii și oile....” (Emil Brumaru, ”Moment liric la Dolhasca”)

Hemoroizi.Era odată un doctor care, la orice consultaţie, îţi spunea că ai hemoroizi. Într-o zi, merge la el un tip ce-şi rupsese mâna cu o zi înainte. – Din cauza hemoroizilor, spuse, ca de obicei, doctorul. – Cum aşa? Doar eu eram la cules de mere şi s-a rupt craca cu mine. Ce treabă au hemoroizii cu asta? – Păi, da, dacă te-a mâncat în fund să te urci în copac…

Ovidiu. Nefericitul poet latin (48 î.Hr. – 17 d.Hr.) exilat la Pontul Euxin a fost primul autor cunoscut care a scris și pornografie, el descriind inclusiv tehnici recomandate pentru a obţine un maxim de plăcere erotică. Iată o parte din înţelepciunea reflectată în rândurile tristului poet căruia îi datorăm "Arta iubirii". Unii peşti se prind cu cangea, alţii cu undița sau rămân prinşi în năvodul pescarului. Asemenea şi-n dragoste, nu izbuteşti întotdeauna cu aceleaşi mijloace; străduiește-te să le potriveşti după vârsta iubitei. O căprioară mai trecută simte de departe cursa ce i se pregătește; de te arăți prea priceput unei începătoare sau prea îndrăzneţ unei prefăcute, ea va fi bănuitoare şi cu băgare de seamă. Aşa se-ntâmplă uneori: femeia care se teme să se dea unui bărbat cinstit se lasă în voia mângâierilor unui iubit mişel. Femeia nu ştie să reziste focului şi săgeţilor neînduplecate ale lui Amor, care îmi pare că pătrund mai puţin adânc în inima bărbatului. Bărbatul înşală adesea; femeia este arareori infidelă. Observaţi-le, veţi găsi prea puţine perfide printre ele.”

Bureți(ciuperci). Buretele ne vine din latină (boletus). Sinonim: ciuperci (din bulgară, ”čepurka”.) Rețete vechi. Pregătire. După culegere, ciupercile se curăță şi se opăresc pentru oprirea descompunerii. Conservarea se poate face în mai multe moduri: se pun cu sare la borcan, se usucă pe sfori, se păstrează în cămară, sub formă marinată sau murată. Bureţi muraţi: Se curăță bureții. Peste ei se pune sare sau slatină. Se pun la foc potrivit și se dă un clocot. Se păstrează la răcoare. Pentru utilizare se desărează (în 3 ape). Se aplică mai ales la ghebe şi râşcovi. Bureţi uscați (mai ales pentru hribi): Se taie felii şi se înșiră pe ață. Se atârnă în cui, la aer. Din 1 kg de bureţi proaspeți rezultă 100 g material uscat. Se mai usucă și în cuptor, dar pot deveni negri.

Dar.”Ce dar să-ți fac acum că-i primăvară? / Din nori îți cos o rochie ușoară. / Din ghiocei îți fac o cingătoare. / La gât îți pun șirag de lăcrămioare. / Te-ncalț cu pantofiori de toporași. / Să fii cea mai frumoasă din oraș. / Vrei și brățări? Ba încă și cercei? / Îți fac un set complet din brebenei. / Și gata! Nu mai am, știi bine, / C-am cheltuit vreo trei poieni cu tine! / Mai vrei și pace, bucurii și sănătate? / Din astea n-am. La Dumnezeu sunt toate! / Și-atunci cu dragoste-oi îngenunchea, / Rugându-mă la El să ți le dea!” (Magda Isanos)

Manele."Ăștia (neo-maneliştii) habar n-au să cânte manele. Iar româncele alea care dau din buric (...) sunt mai rău ca niște curve. Nici măcar nu dansează în ritmul muzicii. Textele le fac vulgare, ce-i oftatul ăla de doi bani, gen aoleeeu mamă?; iar ei sunt niște mediocri și dacă se cred grozavi, le dau eu, Johnny Răducanu, lecții de manele. Nu pe vorbe. Mă trag de la Dunăre, unde s-a vorbit turcește și știu ce sunt alea. Manele adevărate am cântat și eu. Merită să fie înjurați pentru mutilarea folclorului românesc. Oricum, folclorul românesc n-o să-l miște nimeni și nimic. Ăștia mutilează tot. Unde s-au pomenit manele cu chitară bas și cu baterii? Îi fac de căcat pe toți. Că ei nu au curajul să se lege de mine. Și eu sunt țigan. Manelele sunt frumoase, cu condiția să le dai valoare artistică. Ele sunt o specie înrudită cu hora noastră românească. Și Romica Puceanu a cântat manele, dar o făcea ca lumea. Deținea arta sunetelor, avea feeling, spunea ceva. Ăștia nu spun nimic. Sunt de o vulgaritate rară. Asta e o molimă. Iar poporul român e contaminat." (Johnny Răducanu)

Compensație.”Cum doctorul clienţii flegmatic şi-i omoară, / Pe-o canapea, nevasta-i, alături d-un amant, / Repopulează solul, şi astfel mai repară / Dezastrele comise de soţul ei savant!” (Cincinat Pavelescu)

Religii.Un preot catolic, unul protestant şi un rabin, după un lung şi plictisitor conciliu ecumenic, se hotărăsc să se relaxeze făcând baie într-un lac. Ajung la scăldat, se dezbracă şi intră în apă, se scaldă, ies pe iarbă şi cum stăteau ei la soare, apare un grup de femei. Preotul catolic şi pastorul protestant își acoperă repede părţile ruşinoase. Rabinul în schimb, îşi acoperă doar faţa. După ce trec femeile, creştinii îl întreabă pe rabin: – Bine, Rabbi Jacob, dar de ce nu te-ai acoperit şi tu la fel ca noi? La care rabinul răspunde: – Nu ştiu cum e la voi în comunitatea religioasă, dar la noi prea-credincioşii mă cunosc după faţă, nu după...!

Căcălău. „Căcălău, Măria Ta“. Așa îi răspunsese un țăran lui Carol I, când regele l-a întrebat cum se făcuse porumbul. Pentru cei care au uitat întâmplarea ce făcuse ocolul regatului: Brătianu era cu regele în trăsură și îl învățase cum să-l întrebe pe țăran. Carol l-a întrebat, apoi, pe Brătianu: „Căcălău? Was ist das căcălău?“. Brătianu i-a explicat în germană că înseamnă... ceva mult, foarte mult. Regele, bietul... a băgat la cap cuvântul și a zis în Parlament, pe românește, pe cât putea el să pronunțe mai bine: „Eu iubesc poporul român căcălău“. (Victor Ravini)

La psihiatru.- Bună ziua, doctore. - Bună ziua, luaţi loc. Cum vă numiţi? -Napoleon. - Mmda… Cu ce vă pot ajuta? - Doctore, e vorba de nevastă-mea, Josefina, nu ştiu cine dracu’ i-a băgat în cap că o cheamă Vasilica Popescu.