Cezar STRATON

Diferență. „Femeia înşală numai pe cel pe care-l iubeşte, pe ceilalţi îi părăseşte pur şi simplu.” (Camil Petrescu, „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”)

Morți.“Ne dorim ca pe listele pentru alegeri să existe un număr cât mai mic de decedați.“ (Mioara Mantale, prefect)

Lui Cupidon.”Nu-ţi meriţi ramul de eucalipt / Că fata pentru care sufăr foarte / Deşi săgeata-n pieptu-i s-a înfipt / De mine văd c-o doare-n altă parte.” (George Petrone)

Ulciorul.Rămâi să mai ciocnim o cupă. ”Cu vin albastru de la hanul din valea umbrelor fugare... / Rămâi să mai ciocnim o cupă la hanul vechi de pe coclaur, / Căci pentru vin şi pentru tine mai am în sân trei pumni de aur. / Rămâi să ne-omorâm tristeţea şi setea fără alinare / ...Ştii tu, frumoaso, că ulciorul din care beai înfrigurată / L-a făurit din ţărnă sfântă, din ţărna unui trup de fată, / L-a făurit cândva olarul cel inspirat de duhul rău / Din ţărna unui trup de fată frumos şi cald ca trupul tău... / ...Ca mâne-om putrezi-n morminte uitaţi, nepomeniţi de nime... / Ca mâne vor veni olarii să fure lut din ţintirime; / Şi trupul Tău, care mi-i astăzi cel mai dorit dintre limanuri / Va fi un biet ulcior din care vor bea drumeţii pe la hanuri... / Înmirezmează-te, frumoaso, ca pe-un altar, cu mirodenii, / Cât ochii îţi sunt plini de flăcări, cât zarea-i plină de vedenii, / Atât cât drumurile lumii mai au pe margini bucurii, / Căci mâne, în zadar vei bate la porţi de suflete pustii... / Iubeşte-mă acum, căci anii pe năzuinţi ne-or pune frâuri, / Căci zilele vieţii noastre se duc ca undele pe râuri; / Şi trupul tău, care mi-i astăzi cel mai dorit dintre limanuri / Va fi un biet ulcior din care vor bea drumeţii pe la hanuri...” (Omar Khayyam, traducere de Eusebiu Camilar)

Progres medical.La 18 ani, m-am dus la un medic pentru un consult. Am fost trimisă la alţi patru de diverse specialităţi, pipăită, dezbrăcată de fiecare dată, mi s-au făcut diverse măsurători, mi s-au prescris medicamente pentru o zi şi am fost chemată din nou a doua zi la consultaţie… Am împlinit 60 de ani, m-am prezentat la un medic, am cerut o consultaţie generală, mi-a luat pulsul, tensiunea, mi-a prescris medicamente pentru o lună, fără a mă dezbrăca sau pipăi… Ca să vezi ce rapid s-a dezvoltat medicina!

Casanova... necunoscut.Admiratorii le stau alături detractorilor lui Casanova, într-un cor monoton: italianul a fost doar un „fustangiu” notoriu, dominat obsedant de căutarea plăcerii cu orice preţ. Nimic mai fals, mai nedrept: Casanova e un intelectual preromantic polivalent, pasionat de forţele oculte ale naturii. Două recente apariţii fac act de justiţie, veştejind o percepţie rigidă şi uniformizatoare care l-a însoţit în posteritate pe marele cuceritor: „Lumea secretă a lui Casanova” de Angelo Mainardi şi „Scrisori de dragoste către Casanova” de Cécile de Roggendorff. Prima dintre lucrări explorează două calităţi adesea neglijate ale celebrului seducător: complexitatea unică a experienţei sale erotice şi cunoaşterea profundă a culturilor ezoterice vechi. Casanova era un specialist al Cabalei, fiind însă interesat şi de magie, astrologie şi alchimie. Se ferea cu eleganţă să-şi contrazică interlocutorii bogaţi şi puternici care îi recunoşteau puteri magice pe care el nu se gândise niciodată să şi le atribuie. Puterea sa stă, de fapt, în intuiţia sa rarisimă, ce întregea o cultură de tip enciclopedic şi un… noroc ce nu l-a părăsit niciodată. Performanţele sale în domeniul magiei şi astrologiei îl fac aproape egalul unui Cagliostro ori Contelui de Saint-Germain. „Demonul secret” al lui Casanova ar putea fi definit astfel: conştiinţa unui destin excepţional, voinţa de a explora până la limitele sale enigmele sexualităţii şi ale femeii; o curiozitate aproape obsesivă pentru tipologiile umane, sentiment, dar şi o raţiune mereu la pândă…

Sevă de arbori.Colectarea sevei a fost o activitate tradițională la români, dar acum este parțial abandonată. În anumite etape de vegetație seva devine abundentă în tulpinile unor arbori. Prin practicarea unor orificii aceasta iese la suprafață şi poate fi colectată. Copacii „plâng” primăvara, la fel ca via. În Moldova sunt semnalați mai mulți arbori producători de sevă: arțarul (Acer pseudoplatanoides), frasinul (Fraxinus excelsior), mesteacănul (Betula pendula), paltinul (Acer platanoides) etc. De asemenea, vița-de-vie face sevă primăvara. Seva colectată se consumă imediat în forma brută sau se prelucrează în alte forme comestibile, care pot fi consumate o perioadă mai îndelungată. Se mai poate păstra în formă congelată. Toate tipurile de sevă au proprietăți terapeutice deosebite. În aria montană, această sevă colectată se numeşte ”muştireață”. Aici se practică cu toporul o adâncitură în tulpină și se trage lichidul colectat cu un pai. Mai nou, se practică o gaură cu bormașina şi se aplică un ştuț prin care va curge seva. Se atașează un vas colector. Se colectează până la 25 l/zi sevă de mesteacăn şi 10-15 l sevă de paltin. La Dămuc (Neamț), se colectează şi răşină de brad. În afară de aplicații pentru tămâie, se foloseşte la curățarea dinţilor prin mestecare.

Minciuna (mereu amabilă… deci, de fapt, finalmente ucigașă... sau, poate salvatoare?!). ”Mă gândesc dacă s-a scris un elogiu al minciunii, al farmecului ei, al grijii de a nu jigni sau de a nu face să sufere cineva drag, minciunile spuse din duioșie maternă, din gingășia de-a ascunde părți reprobabile ale sufletului și trupului tău, pe care chiar tu le consideri rușinoase, demascatoare, riscante, traumatizante pentru tine și pentru ceilalți... Și iar îmi vin în minte cuvintele lui Nichita Stănescu, dintr-o noapte cu multă votcă: Bătrâne, adevărul e criminal! Criminal! Să-l ascundem, e mai bine!” (Emil Brumaru)

Baladă.”(Balada întâlnirii mele cu maister-singer-ul François Villon). Fiindcă nu are cine să-mi dea apă / cum zac culcat pe-o pernă cu pelin, / mă rog de moartea care-n mine sapă / să îmi aducă un pahar cu vin. / Nedumirită de-o așa cinstire, / își lasă lucrul ei de salahor / și așezată galeș pe-o psaltire / bem cot la cot, să nu-i rămân dator. / Deși dormim de-o viață împreună, / e bucuroasă că măcar de azi / poate în văzul lumii să își pună / sărutul pe uscatul meu obraz. / C-ar vrea, dacă o iert de cutezanță, / spre a recupera timpul pierdut, / să mergem împreună în vacanță / la unchiul său pre nume Belzebut, / ce ține-o crâșmă chiar pe râul Lethe, / unde-au mai înnoptat colegi de-ai mei, / bolnavi din Evul Mediu de o sete / și de o sfântă foame de femei. / Borfașul de Villon cică mă știe, / că sunt și eu o țâră francofon, / că a băut și el pe veresie / și i-a umplut pe toți de bulion. / Și cât om stoarce strugurii spre toamnă, / m-ar dezlega pe veci de negrul post, / dacă o să-i recit ”Sunt tânăr doamnă”, / că vinul chiar mă știe pe de rost.” (Mircea Dinescu)