Cezar STRATON

Față/verso. Ori, altfel spus: mic eseu despre volatilitatea iubirii. Sau, pentru filologi și grămătici: despre importanța unei virgule, unui punct. Punct, și ”de la capăt”! Altfel zis: când semnul exclamării (te iubesc! ) se transformă în semnul îndoielii (te iubesc?). Nimeni nu-i vinovat – ori, poate,  fiecare? E interesant cum aceleași fraze pot – cu minime modificări gramaticale – semnala începutul, dar și sfârșitul unei relații de iubire! Să le luăm la rând, perechi/perechi – acceptând abrevierea (Î pentru ”început”, S pentru ”sfârșit”). 1. La început: Uite numărul meu. La sfârșit: Uită numărul meu. 2. Î: Mi se pare că ne înțelegem bine. S: Ți se pare că ne înțelegem bine? 3. Î: Asta-i viață! S: Asta-i viață? 4. Î: Fă-ți bagajele și hai la mine! Nu mai sta! S: Fă-ți bagajele și hai... la mine nu mai sta! 5. Î: Nu mai rezist o zi să nu te mai văd! S: Nu mai rezist! O zi să nu te mai văd! 6. Î: Sunt distrus când pleci...S:  Sunt distrus! Când pleci!?  7. Î: Nu-mi place când ești departe. S: Ce-mi place când esți departe!  8. Î: Îți voi oferi tot ce vrei! S: Ți-am oferit totul. Ce mai vrei!? 9. Î: Te iubesc! S: Mă iubești? 10. Î: Maică-ta-i o drăguță! S: Maică-ta? Ți-e ”drăguță”? Bine că, în final, se ajunge la un consens (literal, zic): Î: Hai, iubito, să împărțim totul! S. Hai, scorpie...să împărțim totul” Ș-am încălecat pe-o șea...

Tinerii.”Se sărută, ah, se sărută, se sărută/tinerii pe străzi, în bistrouri, pe parapete,/se sărută întruna ca şi cum ei înșişi/n-ar fi decât nişte terminaţii/ale sărutului./Se sărută, ah, se sărută printre maşinile-n goană,/în staţiile de metrou, în cinematografe,/în autobuze, se sărută cu disperare,/cu violenţă, ca şi cum/la capătul sărutului, la sfârşitul sărutului, după sărut/n-ar urma decât bătrâneţea proscrisă/şi moartea./Se sărută, ah, se sărută tinerii subţiri/şi îndrăgostiţi, atât de subţiri, ca şi cum/ar ignora existenţa pâinii pe lume./Atât de îndrăgostiţi, ca şi cum, ca şi cum/ar ignora existenţa însuşi a lumii./Se sărută, ah, se sărută ca şi cum ar fi/în întuneric, în întunericul cel mai sigur,/ca şi cum nu i-ar vedea nimeni, ca şi cum/soarele ar urma să răsară/luminos/abia/după ce gurile rupte de sărut şi-nsângerate/n-ar mai fi în stare să se sărute/decât cu dinţii.” (Nichita Stănescu).

Sunătoarea.Este o specie erbacee aromatică, perenă, din familia Hypericaceae. Menționată în nenumărate scrieri din antichitate, sunătoarea este una dintre cele mai cunoscute și utilizate specii de plante medicinale. Aceasta a făcut parte din numeroase antidoturi și panacee precum mitridatiumul (presupus a fi fost creat de către Mitridate al VI-lea) sau teriacul Venețian (Theriaca andromachi). Astfel, de-a lungul timpului, aceasta a fost folosită pentru combaterea și ameliorarea multor probleme de sănătate, spre exemplu: dezinfectarea și grăbirea închiderii rănilor, combaterea stărilor de tristețe, apatie, oboseală, reglarea ciclului menstrual, normalizarea digestiei, calmarea tusei, curățarea rinichilor, combaterea incontinenței urinare la copii (enurezis), protejarea ficatului sau calmarea durerilor. De asemenea, acesteia i s-au atribuit numeroase proprietăți mistice, fiind considerată utilă în alungarea duhurilor rele și protejarea casei și a animalelor. În prezent, sunătoarea este recunoscută și folosită în fitoterapie pentru proprietățile sale benefice asupra sistemului nervos, precum și a celui digestiv. Aceasta a fost dovedită științific ca fiind de trei ori mai eficientă în îmbunătățirea stării de spirit față de antidepresivele de sinteză.

Whisky (1).Este documentat că deja în secolul al XV-lea, whisky a fost produs în Irlanda și Scoția. Există o versiune conform căreia, în aceste țări, a început să producă whisky pentru a prelucra orzul, care nu a fost nicăieri de depozitat în anii buni și  putea dispărea din cauza umezelii. În 1579, în Scoția, recolta de orz a fost extrem de redusă, iar parlamentul acestei țări a adoptat o lege specială, potrivit căreia utilizarea whisky-ului era permisă numai nobilimii. Până în 1846, pentru producere se utiliza doar orzul. După abolirea acestei interdicții, s-au folosit porumb, grâu și secară. În Scoția, în 1860, a fost adoptată o lege, potrivit căreia whisky-ul adevărat trebuie să fie depozitat cel puțin trei ani, după ce băutura a fost îmbuteliată. Într-o sticlă, un whisky bun își păstrează gustul timp de 100 de ani. De aceea, investiția în whisky este considerată o investiție bună: poate fi stocat mult timp, iar prețul crește an după an. Poate fi păstrat chiar și sute de ani, în timp aroma și gustul său vor fi mult mai bune. În consecință, prețul va crește semnificativ.  

Profeție."Hoţii or să fie domni şi curvele, doamne! Mai mulți ani, România o să fie bârlogul tâlharilor!" 88 de ani de la profeția ciobanului Petrache Lupu. E incredibil cum a putut acest om vedea ceea ce ni se întâmplă azi! O stradă din Maglavit, Dolj, îi poartă azi numele, iar o statuie înălțată lângă Primărie amintește de acest cioban orfan, fără carte şi aproape surd şi mut, căruia i s-a arătat Dumnezeu, în primăvara anului 1935. Momentul a dat naștere unuia din cele mai ample fenomene religioase din România, cuprinzând, de-a lungul anilor, sute de mii de oameni, deopotrivă intelectuali, preoți, politicieni și țărani. Iată profeția: „Un mare imperiu va cuprinde Europa şi România sfântă va fi cucerită fără să se tragă cu tunul. Mari nenorociri se vor abate atunci asupra românilor. Se vor băjeni cu milioanele, vor fi multe inundații și cutremure mari, secetă mare, furtuni înfricoșătoare venite din senin. Doi ani de zile, România, Europa, și toată lumea o să fie cuprinsă de o nouă boală, o nouă ciumă. Bogatul o să ceară săracului adăpost şi mămăligă. Țara o să fie trădată chiar de cei care o conduc, iar banul o să fie singura religie a oamenilor. Degeaba preoții şi vlădicii or să ridice Crucea lui Hristos, că nu vor mai fi ascultați şi lumea o să râdă de ei. Hoţii or să fie domni şi curvele, doamne! Mai mulți ani, România o să fie bârlogul tâlharilor şi va avea felinarul roşu drept stemă. Războiul o să ne bată la ușă şi disperarea își va găsi sălaş în sufletul românilor. Când o să piară ultimul trădător de ţară şi toți românii se vor pocăi, toți se vor întoarce de peste tot acasă, atunci o mare minune se va întâmpla şi Maica Domnului o să-şi întindă Acoperământul Sfânt peste Grădina Ei, salvându-ne pe toţi, pe toţi românii, şi aducând pace, bunăstare şi bucurie. Aşa să ne ajute Dumnezeu!"

Nimfomană.– Doctore, lumea mă acuză de nimfomanie! Credeți că e adevărat!? – Nu știu, doamnă... deocamdată v-aș ruga să vă luați mâna încleștată pe fermoarul pantalonilor mei, ca să vă pot consulta, vă rog...