Cezar STRATON

San Antonio.De-ale inegalabilului inovator al limbajului, argoului limbii franceze, sub ”acoperirea” unor romane de aventuri polițiste. S-au luat doctorate pe tema limbajului lui San Antonio... Însuși Gerard Depardieu a jucat, cu plăcere, în filmele inspirate de cărțile lui San Antonio. Mai bine citez, cu delicii... (Pudicii, ipocriții, n-au decât să se abțină):   „Mă întreb dacă nu e chiar un act de politeţe faţă de o duduiţă să te holbezi la păsărica ei atunci când domnia sa ţi-o expune cu atâta generozitate?!” „Donzela era şicoasă, în acea rochie decoltată în dos până la bucălat şi în faţă până la buricios.” „Creatura cu păsărică era platinată, aproape Marilyn din epoca big, când îşi lăsa fusta săltată pe la gurile de aerisire, purta un machiaj stil operă de artă. Odată această capodoperă înfăptuită, nu o mai poţi săruta pe respectiva Miss decât cu un pai!” „Numai burghezele autentice – care sunt cele mai grozave barcagioaice din câte am întâlnit – îşi pot exhiba cu o asemenea lipsă de pudoare bimbirica. Nu-i important să-i vezi dindărătul dacă în acelaşi timp nu-i poţi vedea şi moaca.” „Fetişcana asta e o bucăţică ce-ţi trage afară şi creierii atunci când te goleşte de materia plasmatică. La ea, meseria-i meserie, ca la o harpistă virtuoasă, ale cărei degete se agaţă simultan de toate coardele instrumentului!” „Pe nepusă masă, tocmai când se părea că fleştenoaga bărbatului a pornit pe cărările gloriei…vax, a urmat o prăbuşire în vrie. Adevărată moarte şi îngropare, dezastrul e ireversibil. Papacioaca, expertă, mai suzetează oleacă, din probitate şi conştiinţă profesională, deşi ştie prea bine că asemenea blegite spălătoare de vase nu se mai pot recupera niciodată pentru societate. Chiar şi cu vaselină şi cu o «limbă de pantofi» nu mai poţi vârî nicăieri amărâtul acesta de şiret de ghete.” „ Ei, bietul de tine, băiete: cu zgaiba aia de puţă a ta, o să ai parte numai de Waterlo-uri cu femeile, toată viaţa ta. Ce-o să te faci cu aşa o aţişoară!? Orice papacioacă ce o să se dea la tine o să aibă impresia că bea cu paiul…” „Bingo! Gulgutează-i mai departe zarnacadeua. Când o să-mi descleşteze umblătorile, însemnează că a ajuns să i se umfle guşa la vrăbiuţă. E cevaşilea instinctiv.” „Când intră dracii în ele, vine de-şi deschide compasul! Al naturii lucru, ceva, unghiulaţia asta a cracilor demoazelei şi piţipoancelor ce o au cu langurosul şi frecangeala.” „Miss Gladys îşi cunoaşte meseria din cap în coadă (a partenerului).” „Nu trebuie să dispreţuieşti paraşutele, ci să le cinsteşti. Îţi închipui că îşi negociază fermecele, dar în realitate ele împart fericire şi uitare. Femeile care se vând şi sportivii care se dopează le fac contemporanilor lor daruri inestimabile. E monstruos să-i tratăm ca pe nişte paria.” „Bărbatul, excitat total, şi-a dat obştescul stupit, scuipat sub-buricos.” „Milostenia păsăricii e una dintre cele mai nobile care există.”. Sălbatic. Azi, în sfârşit, bărbatul meu a devenit sălbatic în dormitor. M-a prins cu amantul!

Milostivenie. 1. „Aflând că învinuitele de curvie mărturisită au fost închise în beciurile Mitropoliei de la Sfântul Gheorghe, unde erau ţinute „de mureau de foame, în întuneric, rămânând ca vai de ele, goale”, Doamnei Catrina, soţia Mavrocordatului, i se înmuie inima de milă şi se hotărî să facă ceva pentru bietele femei lovite de cruntă reforma „moravicească” a lui Vodă. Îşi luă o interpretă, căci nu se deprinsese prea bine cu limba ţării, şi coborî, cu voia soţului, în întunecatele beciuri de la Mitropolie. Ceea ce văzu o îngrozi. Nu se poate aşa ceva, îşi zise, după ce zăbovi acolo câteva ceasuri bune, stând de vorbă cu bietele femei. Le-a încurajat cât a putut, „trimiţându-le apoi pâine şi lumină, ca să nu şadă pe întuneric, şi câte un caier - două de in, ca să nu stea degeaba. Dar nu-i de-ajuns, îşi mai spuse miloasa Doamnă. După ce obţinu încuviinţarea domnitorului, dădu sfoară prin ţară cum că oricare din acele femei nenorocite, închise din vina lor în beciurile Mitropoliei, va fi slobozită dacă se va găsi un suflet bun de bărbat care să le ceară de nevastă. Pretendenţi s-au găsit îndată. Mai ales că Doamna Catrina nu a omis să specifice în depeşele trimise înspre toate colţurile Moldovei că fiecare mireasă ieşită din beciurile de la Sfântul Gheorghe va primi, ca zestre, pe seama vistieriei domneşti, câte o pungă cu zece galbeni, o vacă cu viţel, cinci oi gata a făta şi câte zece găini ouătoare cu cocoşul de trebuinţă... Aşadar, reformele lui Nicolae Mavrocordat s-au soldat cu rezultatele scontate. O vreme, se scrie în cronici, nu a mai fost vorba, cică, de popi beţivi şi fustangii şi nici de femei învinuite de curvie mărturisită. Câtă vreme anume nu se spune. Cronicarii au tăcut mâlc din acest punct de vedere.” (Grigore Toloacă)

2. Dumnezeu s-a milostivit odată de un om şi i-a promis că îi va îndeplini două dorinţe. Omul i-a cerut cea mai bună băutură şi cea mai bună femeie care a existat pe lume. A căpătat un bax de apă minerală şi pe Maica Tereza.

Cuie.”Samuel Wallis, un căpitan de navă ce a petrecut mai mult timp în Tahiti, a relatat că ”femeile sunt, în general, foarte drăguțe, unele adevărate frumuseți, dar complet lipsite de virtute.” Fascinația tahitienilor față de fier a dat naștere unui schimb de facto în care un cui era oferit în schimbul unui rendez-vous sexual cu o localnică. Până la momentul în care Wallis a ridicat ancora, majoritatea marinarilor lui dormeau pe punte, pentru că nu mai existau cuie de care să-și atârne hamacele.” (Christopher Ryan).

Obsesie.”Femeile și bărbații moderni sunt obsedați de domeniul sexual. Acesta e singurul tărâm al aventurii primordiale încă accesibil majorității dintre noi. La fel ca maimuțele într-o grădină zoologică, noi ne cheltuim energiile pe singurul teren de joacă rămas: sexul. În rest, viețile umane sunt destul de întemnițate de pereții, gratiile, lanțurile și porțile zăvorâte ale culturii noastre industriale.” (Edward Abbey).

Real.”Iubirea e un lucru ideal, căsnicia, un lucru real: o confuzie între ce e real și ce e ideal nu rămâne niciodată nepedepsită.” (Goethe).

Franța.O superbă poezie a lui Ioanid Romanescu. Un original poet - azi uitat, ca și mulți alții...Se intitulează ”Sărut mâinile, doamnă! La revedere, domnule”: ”O clipă mâinile ni s-au atins involuntar/– aglomeraţie de seară, maşinile-s etuve –/puțin suspect și reciproc ne cerem scuze/doar spre oriunde mersul/ne dă afară ca pe nişte rufe/– Infern! (spuneți dumneavoastră)/ ... (eu nu cunosc tandreţea publică/abia schițez un zâmbet dificil)/v-aş spune: sunteţi frumoasă ca Franţa la prima republică!/oftaţi intraductibil – din nou ne privim/din nou prindeţi bara cu mâna aceea orange/eu ţin cu spatele aglomeraţia, să respiraţi/şi mă uit ca la Franţa adolescentă:/– ”Excusez-moi si je vous dérange!”. Gentleman.Ștrulă : - Ce-ai pățit la ochi, frate? Bulă: - M-am bătut pentru o gagică! - Gentleman de când te știu…Cu cine? - Cu nevastă-mea.