Cezar STRATON

Borș.Cultura borşului ucrainean a intrat în august 2022 pe lista UNESCO a patrimoniului mondial imaterial în pericol, a decis organizaţia ONU, în condițiile în care războiul din Ucraina amenință „viabilitatea” tradiţiei din jurul acestei ciorbe din sfeclă roșie. Ucraina a depus la mijlocul lunii aprilie o cerere de includere a culturii acestei ciorbe pe lista patrimoniului cultural imaterial în pericol, având în vedere că invadarea țării, pe 24 februarie, de către Rusia şi lunile de bombardamente care au urmat au amenințat „viabilitatea” tradiţiei din jurul acestui fel de mâncare. „Conflictul armat distruge mediul, fauna, flora”, a mai spus Pier Luigi Petrillo, raportor ONU. „Pentru toţi aceşti factori, este necesar să se efectueze o salvgardare urgentă a acestui element în cadrul procedurii de extremă urgență”, a subliniat el. Borșul este o ciorbă făcută din sfeclă roşie, de obicei servită cu pâine sau cu mici felii de pâine cu usturoi. „Victoria în războiul borşului este a noastră”, a reacționat și ministrul ucrainean al Culturii, Oleksandr Tkacenko, în urma anunţului UNESCO. Ucraina „va căștiga războiul borşului, precum şi acest război”, a scris el pe contul său de Telegram, referindu-se la conflictul cu Rusia. Iniţiativa ucraineană a provocat agasarea Rusiei, unde această ciorbă este de asemenea gătită. „Chiar şi cărţile rusești de bucate au fost interzise (în Ucraina)! De ce? Pentru că este imposibil de împărățit borşul cu altcineva. Imposibil! Pentru că el nu poate aparține decât unui singur popor, unei singure nații, potrivit Kievului”, spunea, ironic, în aprilie, purtătoarea de cuvânt a MAE rus, Maria Zaharova. P.S. După atâtea războaie ”adevărate”, iată că avem și un ”război al borșului”. Unul, păzea, validat de ONU!? Bre! - vorba unui prieten – voi sunteți întregi la cap!? Eu v-aș lovi cu polonicul în țeastă pe tustrei ”combatanții”... 

Bere.O mamă se adresează învăţătoarei: – Cum puteţi să-i daţi copilului o asemenea temă: dacă o bere costă 50 de bani …? Soţul meu nu a închis ochii toată noaptea…

Boemă.”Ce personaj fantastic! Boema bucureșteană a avut în Nuni Anestin un reprezentant de vază, acesta fiind o personalitate complexă pe plan artistic, nu doar un pitoresc stâlp de cafenea”. Ion Tudor (Nuni) Anestin (1 iulie 1941, Craiova – 21 septembrie 1989, București) a fost un actor interesant, care provenea dintr-o familie de artiști craioveni, fiind fiul caricaturistului Ion Valentin Anestin (1900–1963). Fața lui plină de cicatrici a determinat regizorii de film să-i ofere mai ales roluri negative. (...) „L-am cunoscut pe Nuni prin intermediul nașului meu, celebrul Fănuș Neagu. Avea Fane un talent aparte să strângă în jurul lui toată protipendada artistică, dar și sportivă. Iar băutura era un suport al naibii de eficace la dezlegat limbi, la depănat amintiri. Cu predilecție, în Triunghiul Bermudelor, cum îi plăcea lui Fănuș să-și definească zona în care locuia, între localurile Poiana, Doina și Bolta Rece”, își începea Cristina Sima evocarea figurii pitorești a lui Nuni. Actrița Lelia Columb, prima lui soție (cu care îl cununase Radu Beligan), apoi marea iubire a lui Colea Răutu, l-a trimis într-o duminică dimineață la piață, să cumpere o rață, s-o gătească pe varză. Asta după ce îl pusese să promită sus și tare că nu se atinge în acea zi de băutură. Să aibă și ei, în fine, o duminică normală. Spășit, Nuni promite că-ntro oră e acasă. Dar n-a fost să fie. Trecând pe lângă barul preferat cu rața adjudecată în viu la subraț, nu reușește totuși să facă față tentației și îi calcă pragul. „Eu nu beau, a uimit asistența Nuni, dar rața da! Să se mai frăgezească. O votcă pentru ea, te rog și mie un pahar cu apă, a sunat comanda”. Ospătarul nu înțelege nimic, totuși îi aduce clientului său o votcă și o apă. Nuni pune pasărea pe masă și-i toarnă votca pe gât. Cum săraca pasăre are un frison, gest pe care Nuni îl decriptează ca fiind de plăcere, repetă comanda. Zvârr, i-o îndeasă și pe asta pe gâtlej. Acușica, rața beată, dar el prea treaz, Nuni se hotărăște să recupereze… A tot recuperat să fie vreo jumătate de litru, după care, mustrat de conștiință, vrea să elibereze rața ca să nu-și încheie ziua în oală. „Zboară, vulture”, zice și-o propulsează aiurea, spre înalt. Numai că, sărmana pasăre, etilizată peste măsură, n-a putut zbura. În schimb, a dărâmat toate cele de pe masa vecină. (comentator.ro)

Restaurante.Multe dintre restaurantele bucureștene fuseseră rebotezate: Capșa devenise "București", de pildă. Athenee Palace își păstrase însă hramul și-l păstrase și pe Petrică Johnson, barmanul de culoare de pe vremuri. La Capșa (tot așa îi zicea lumea) și la Athenee Palace venea noua elită intelectuală, fidelă regimului. În cele două braserii mai puteau fi văzuți și scriitori interbelici străini de grațiile noului regim, precum poetul Ion Barbu sau Păstorel Teodoreanu. Acesta din urmă, puțin grizat, într-o seară, ieșind de la Athenee Palace, a scos o bancnotă de cinci lei, vrând să i-o dea portarului - credea el - galonat și plin de fireturi, cu rugămintea: "Adu-mi te rog, un taxi." Poetul îl confundase pe portar cu un amiral venit la o recepție. Indignat, acesta și-a declinat identitatea, amenințându-l cu arestarea pe poet. "Atunci, adu-mi un vapor!"

Pârjoale(bucovinene?). Cum se făceau pârjoalele bucovinene acum 150 de ani, adică pe la văleat 1880? „Astăzi, cu pioasă amintire se aduce în faţa domniilor voastre numele înțeleptului evreu Cilibi Moise, ce îşi avea taraba pe Podul Calicilor, lângă Tribunalul cel Mare, în faţa bisericii Bălaşei. Fără mirare, iubea un fel de mâncare numit <pârjoale din Bucovina>, feliu de saţiu care cerea timp de lucru şi grijă fără greş. Din Piaţa Bibescu, vis-a-vis de Tribunalul Mare cumpăra 1 kg de carne de porc împănată, adecă fleică, 1 kg de pulpă de vită, 8 ouă, 4 cepe albe nevătămate, o căpăţână de usturoi vânjoasă, 3 legături de mărar, 3 legături de pătrunjel, 400 ml ulei de floarea-soarelui, 300 grame pesmet, o jumătate pâine albă şi 300 ml lapte. Dar cazul cel mai interesant, era atunci când le pregătea tocând încet, răbdător, carnea, ceapa şi usturoiul, amestecându-le agale cu sarea şi piperiul. Pătrunjelul şi mărarul fărâmițate la satâr mici cât boaba de coriandru erau împestriţate cu 5 ouă bătute bine, cu pâinea înmuiată în lapte şi stoarsă, toate se corceau cu primul aluat. Potolit stătea pe scaun şi forma pârjoalele în mâini, le dădea întâi prin făină, după aceea în ou şi la sfârşit în pesmetul zgrumţuros, prăjindu-le blând, îngăduitor cu soarta sa şi cu cei zece copii şi nepoţi ai săi. Pentru deşteptăciunea lui i s-a spus Cilibiul, şi noi astăzi îi ştim numele Cilibi Moise; nu ştim când s-a născut şi nu ştim când a murit, dar îi ştim faptele şi zicerile duse de suflul colectiv al oraşului, din gură în gură, până la urechile domniilor voastre.” (Kera Caliţa)

Absenţă.”În vatră focu-şi pierde căldura de pomană; / Absenţa ta-i prezentă şi doare ca o rană / Deschisă-adânc, pe care nici somnul n-o pansează; / Stăm treji şi la răstimpuri, când liniştea cedează, / Ciulim tustrei urechea: dar tacticos din grinde / Coboară un păianjen şi somnul nu ne prinde.” (Perpessicius)