Cezar STRATON

A mânca.A mânca este o ocupație atât de plăcută în sine, încât ar trebui să încercăm a suprima până și gândirea în timp ce mâncăm. Lectura și gândirea sunt, firește, lucruri foarte importante, dar, pe Dumnezeul meu, și mâncatul e important. Ce fericire că suntem animale consumatoare de hrană! Fiecare masă trebuie să fie o sărbătoare și ar trebui să binecuvântăm fiecare zi care ne aduce cu sine o digestie bună și prețiosul dar al poftei de mâncare. (Iris Murdoch – ”Marea, marea”).

Vot.”CETĂȚEANUL: - Aș! Am băgat-o în buzunar. Zice d. Nae: „Așa? faci parte din Soțietatea noastră și primești scrisori de la prefectul, cetățene, bravos! — Zic: (sughite) Aș! de la prefectul! — Zice: I-am cunoscut slova... Ia arată-mi-o. — Doamne păzește!" Ba că dă-mi-o, ba că nu ți-o dau, din vorbă-n vorbă, tura-vura, ne-am abătut pe la o țuică... una-două-trei... pe urmă dă-i cu bere, dă-i cu vin, dă-i cu vin, dă-i cu bere... A făcut cinste d. Nae... l-am băut... oo! l-am băut! TIPĂTESCU: Scrisoarea (se repede la el strigând), unde e scrisoarea? CETĂȚEANUL: Nu striga, (sughite) că amețesc!...O am la mine scrisoarea. (amândoi îl ascultă și-l privesc cu nerăbdare nervoasă.) Da. CETĂȚEANUL: Da... o am la mine. Ehei! d. Nae zicea că-mi dă zece poli pe ea; zic: nu trebuie, onorabile, parale…slava Domnului..apropitar sunt (sughite), alegător...(sughite și se caută mereu.) Vorba e...eu (sughite), eu pentru cine votez? (se oprește din căutat și cu simplicitate.): Am pierdut-o! (se mai caută, apoi cu hotărâre.) Am pierdut-o! I.L. Caragiale, ”O scrisoare pierdută”).

Făină."La un banchet, Einstein îi spuse unei doamne care insista să-i explice teoria relativităţii: cum aș putea să-ți explic prepararea tăiețeilor dacă nu știi ce-i aia făină?" (din Albumul literar gastronomic, 1982). FĂÍNĂ, (2) făinuri, s. f.1. (De obicei urmat de determinări care arată felul): Pulbere obținută prin măcinarea boabelor de cereale sau a altor semințe de plante și folosită în alimentație. ◊ Expr. ”Altă făină se macină acum la moară” = s-a schimbat situația, lucrurile nu mai sunt cum au fost. 2. Pulbere obținută prin măcinarea anumitor materiale. ◊ Făină animală = produs obținut din cadavre de animale, resturi de la fabricile de conserve, sânge etc., sterilizat, folosit mai ales pentru hrana puilor, a păsărilor ouătoare și a porcilor. Făină de pește = produs sub formă de pulbere obținut din pești inferiori și necomestibili sau din diferite resturi de la fabricile de conserve de pește, folosit pentru hrana porcilor, a păsărilor etc. Făină de oase = pulbere fină obținută prin măcinarea oaselor și folosită ca supliment valoros în hrana animalelor și ca îngrășământ în agricultură. – Lat. farina. (DEX).

Prefăcătorie.I am not what I am (en) - spune Iago în prima scenă din Othello, mărturisind că-și servește stăpânul nu din dragoste și datorie, ci numai pentru a-și realiza planurile ascunse. Vorbele pe care Shakespeare le-a pus în gura odiosului intrigant se potrivesc acelei persoane care nu este de fapt ceea ce vrea să pară. (Dictionar de cuvinte, expresii, citate celebre).  

Burtă.” Pe filieră turcească, ciorbei de burtă i se spunea pe vremuri schembea (tc. Ișkembe adică „măruntaie”), virtuțile ei fiind certificate și de Caragiale: „Adevărul e că schembeaua dreasă bine, cu puțin ardei roșu, este, la ocazie, superioară cafelei”. Scriban notează și varianta șchiombea, pe care o explică drept „pântece de vacă din care sărăcimea face ciorbă”. Rețeta clasică o găsim la Bacalbașa: „Se ia burtă și picioare de vacă. Cantitățile, la discreție. Să zicem: 2 kilograme burtă și un picior. Să se curețe bine, să se apele în mai multe ape, opărindu-le; oasele piciorului le spargi, pentru ca să iasă cuprinsul lor. Pui toate acestea într-o oală cu apă; apa să acopere carnea. Se adaugă o căpățână de usturoi necurățată, o ceapă întreagă, un morcov, 2–3 foi de dafin, piper negru boabe, sare și o bucată de seu de vacă. Acoperi oala și lași să fiarbă ușor. Burta se taie în bucăți subțiri cum e cartoful pai. Se pune iarăși în oală, se toarnă peste carne zeama în care a fost. În altă parte pui: 4–5 gălbenușuri de ouă, o jumătate castron de iaurt, o jumătate lingură de făină și se freacă toate împreună. Pe urmă se ia din ciorbă 2–3 linguri și se toarnă peste aceste ouă, se strecoară prin sită în oala cu ciorbă. Torni și o cantitate de oțet de vin, după dorință. Să nu stea pe foc iute, căci se taie” (Dictatura Gastronomică, 1934/1935). Chiar dacă această mâncare se întâlnește și în alte părți ale globului (de pildă, mexicanii o fac cu sos roșu picant și îi spun „menudo”), la noi originea turcească pare a fi indubitabilă.

Paciurea(Dimitrie). Bolnav de cancer de mai mult timp, Dimitrie Paciurea a murit pe 14 iulie 1932, la vârsta de 59 de ani, și a fost înmormântat la Cimitirul Bellu din București. Ziarul Dimineața consemna atunci: “A murit sărac, în vârstă de 59 de ani, sculptorul Dimitrie Paciurea. Prietenii și colegii de artă au pornit spre porţi oficiale zăvorite, să strângă bani pentru asvârlirea humei peste humă. Mâine, totul va fi amintire. Izolarea și modestia l-au ţinut departe de cancanurile oficialităţii, și — cu toate că era poate singurul sculptor român care avea simţul monumentatului — n-a obţinut nici o comandă de monument. Totuși, contemporanii n-au putut să ignoreze valoarea aportului său în artă și în 1927 i-au acordat marele premiu naţional de sculptură. Astăzi, moartea a pus capăt, cu brutalitate, evocărilor sale de mit”. ” Puţini l-au știut, și mai puţini l-au preţuit ca să i se dea posibilitatea desfășurării în mare a talentului său. Dar niciodată nu s-a plâns. Era mândru și ca o manifestare nu-și scotea pălăria din cap; era în asta și un gest de revoltă, de răzbunare și de dispreţ aruncat lumii. Odată a refuzat să facă bustul unei înalte persoane, pentru că în timpul lucrului, în faţa ilustrului model, trebuia să se descopere. Nici Beethoven nu și-a scos pălăria în faţa cortegiului regal — artiștii de adevărată esenţă au gesturi asemănătoare!” (Ilustrațiunea română).

Prevenire.Cum poți preveni mahmureala? Dacă vrei să consumi alcool și să nu te confrunți cu stări de rău, greață, amețeli sau vărsături, iată cum poți preveni mahmureala: - În primul rând, nu amesteca băuturile. Dacă ai ales să consumi un anumit tip de alcool, mergi cu el până la capăt. Majoritatea stărilor de rău de după consumarea alcoolului sunt din cauza combinațiilor dintre băuturi. - De asemenea, nu trebuie să amesteci alcoolul cu energizantele. - Încearcă să nu consumi pahar după pahar, căci alcoolul se bea din plăcere, nu din competiție. Bea un pahar, mai mănâncă ceva, mai povestește cu cei dragi și apoi poți trece la următorul.

Amorul. (Amor é fogo que arde sem se ver). ”Amoru-i foc arzând fără să pară;/E-o rană ce n-o simți chiar dacă doare;/E-o mulțumire nemulțumitoare;/Durere e ce trece făr’ să doară;/E-a nu vrea să vrei din cale-afară;/E singur să străbați în lumea mare;/E-a nu fi împăcat de împăcare;/E-a câștiga-ntru pierdere totală;/E-a fi voinței prizonier în toate;/E să servești mereu învingătorul;/Pune să fim uciși , loialitate./Dar cum să poți tu să ne faci favorul/De a sădi în noi fraternitate/Când adversar îți este chiar Amorul?” (Luís Vaz de Camões, ”Amoru-i foc arzând fără să pară”, trad. Adrian Vasiliu)