Cezar STRATON

Arbore.1. Despre decesul unui arbore care moare pe picioare... rădăcinile lui află primele. 2. Un arbore ne poate povesti mai multe despre Cer, decât Cerul însuși.

Interogație.”Mi-e groază, Dumnezeule, mi-e groază, / Nici hainele pe mine nu se-așează / Ca înainte, calde și cuminți. / Mă rog la Maica Domnului, la sfinți, / Și-ncerc să nu-mi pierd cumpătul de tot. / Dar, Dumnezeule, cât oare-o să mai pot? / Mi-ar trebui o casă din chirpici / Cu o iubită care face: plici-plici-plici!, / Când leneșă se duce la fântână / Să-și spele coapsele cu gingașa ei mână / Și sânii să și-i răcorească-n ciutură, / În timp ce-amiaza fluturii își scutură / De prafuri, de azur și de miresme / Ce i se-ncolăcesc subțiri pe glezne...” (Emil Brumaru)

Scriitor.“Să scrii e să nu vorbeşti. E să taci. Să urli fără zgomot.” (Margueritte Duras)

Argumente. (sau: uneori… curul bate/salvează capul!?) Doi tineri ajung la judecată, după ce au fost arestați pentru ca fumaseră marijuana. Judecătorul le spune: - Voi păreți amândoi niște tineri cumsecade, așa că o să vă dau o șansă: vă las liberi în weekendul ăsta, ca să îi convingeți și pe alții despre cât de rău este să consume droguri. Ne întâlnim înapoi la tribunal luni, să văd ce ați rezolvat. Luni dimineața, amândoi așteptau decizia judecătorului. După ceremonialul de începere a procesului, judecătorul îl întreabă pe primul: - Ei, tu ce ai rezolvat în weekend? - Am reușit să conving 17 persoane să se lase de droguri pentru totdeauna! - 17 persoane?! Este admirabil! Și cum ai procedat? - Le-am desenat o diagramă, cu două cercuri, în felul ăsta: O o. Apoi le-am spus că cercul mare este creierul lor înainte să ia droguri, iar cel mic, după ce au luat droguri. - Foarte interesant! spuse judecătorul, apoi se întoarse către al doilea: - Ei, și tu ce ai rezolvat? - Eu am convins 156 de oameni să renunțe la droguri pentru totdeauna! - Woww! 156 de oameni!? Impresionant! Și cum ai procedat? - Păi am folosit o diagramă asemănătoare. Am desenat două cercuri așa: o O. Apoi, am arătat către cercul mic și le-am spus: "Așa arată gaura fundului tău înainte să mergi la pușcărie..."

Mărturisire.”Ador femeia. / O spun direct, pe șleau și fără reticențe / La fel ca Ionel Fernic, / Blondă sau brună, îmi e totuna. / Nu e o obsesie / Ci pură și nemăsurată admirație / Pentru ce Creatorul a făurit Din coasta lui Adam. / Finețea și rotunjimea formelor / Mă fascinează și-mi înfierbântă imaginația. / Moliciunea trupului ei / Mă umple de blândețe și nădejde / Și-mi trezește dorințe deschise sau nemărturisite. / Da, ador femeia / Și înțeleg atât de bine / Cum de la Praxiteles și Botticelli / Dalta și pensula / Din mâinile celor cu har de la Dumnezeu / Continuă cu perseverență să redea sublimul / Și nu-și găsesc sațul.” (Alfred Poplingher)

Măritiș(politic). Ruxandra – fiica ambițiosului domnitor Vasile Lupu - a fost cerută în căsătorie de mulți pretendenți. Constantin Gane, în capitolul dedicat Domniței Ruxandra, spune că: „Wisznowiecki văzu pe Ruxandra, o iubi ca un nebun, însă nu fu iubit de ea. Toate strădaniile lui fură zadarnice. Domnița nu vru să audă de dragostea acestui necunoscut, care nu-i plăcea. Mai apoi, Ruxandra a fost cerută în căsătorie în 1650 de Bogdan Hmielnițki, hatmanul cazacilor zaporojeni care o voia pe frumoasa domniță ca soție pentru fiul său Timuș. Vestea nu i-a picat deloc bine domnitorului Vasile Lupu, care încă își mai visa fiica nevastă de rege sau domnitor, nicidecum de un cazac. Se știe exasperarea bietului Vasile Lupu, când primi pe solii hatmanului Bogdan cerându-i fata pentru fiul său. El, care visase pentru ea regi și împărați, să și-o dea acum după un necioplit de cazac?”, susține Constantin Gane. Vasile Lupu a respins cererea în căsătorie invocând faptul că turcii nu ar permite căsătoria. Numai că pețitorul nu a acceptat refuzul și i-a trimis domnitorului Moldovei un răspuns tipic pentru un cazac, prin care îl anunța că fiul său Timuș va veni să-și ridice nevasta, pe domnița Ruxandra, cu „o sută de mii de nuntași”. Din păcate, s-a ținut de cuvânt! În septembrie1650 intrară în Moldova întâi tătarii și, la scurt timp după aceia, veni și armata cazacilor comandată de Timuș. Curtea domnească, total surprinsă și aflată în degringoladă, se răzleți. „Cazacii și tătarii au atacat Moldova, au ars satele și au jefuit Iașiul. Biserica Trei Ierarhi a fost incendiată și se spune că tătarii au aprins focurile în exterior, culegând picăturile de aur care curgeau, topite, din poleiala zidurilor. Vasile Lupu s-a văzut nevoit să-i trimită pețitorului un răspuns favorabil la cererea în căsătorie. Pe 26 august 1652, Timuș a plecat către Iași cu 3.000 de ”nuntași” (soldați – n.a.), un car de druște, un fel de domnișoare de onoare și 40 de care cu sare. În ciuda opoziției manifestate de domnitorul Moldovei împotriva căsătoriei, pe 6 septembrie Domnița Ruxandra a părăsit curtea domnească părintească și a plecat cu proaspătul ei soț în Ucraina.

Protecție.Iarna pe centură. – Nu înțeleg, de ce doar sex normal? întreabă camionagiul. – Pentru protecția dumneavoastră. – Cum adică ? – Pentru că îmi clănțăne dinții.

First.Soţul, rezolvând integrame, o întreabă pe soție: – Primul bărbat, 4 litere?… Răspuns: – Nicu!

Folos. ”Pentru a-ți trăi viața cu înțelepciune și folos, trebuie să cunoști și să trăiești multe. Reține, pentru început, două reguli simple, dar esențiale: mai bine rabdă de foame decât să mănânci orice și mai bine fii singur cu tine însuți decât să accepți să fii cu oricine.” (Omar Khayyam)

Magda Isanos.Azi, n-o mai știe aproape nimeni! Au trecut vreo 80 de ani de la moartea ei. A trăit doar 28 de ani. Soțul ei a fost Eusebiu Camilar, cel care a scris "Stejarul din Borzești". Și amintirea lui e uitată! Cu puțin înaintea morții a scris versurile astea care se potrivesc atât de bine azi: "Mi pare-așa ciudat că se mai poate / Găsi atâta vreme pentru ură, / Când viața e de-abia o picătură / Între minutu' ăsta care bate. / Și-mi pare neînțeles / Că nu privim la cer mai des, / Că nu culegem flori și nu zâmbim, / Noi, care-așa de repede murim." (Dan Negru)

Fantome. Fiul: - Tată, tu crezi în fantome? – Nu, fiule! Nu există așa ceva! Eu, fiule, am făcut liceul ”pe vechi”, în comunism... și ni s-a explicat, clar, să nu credem în asemenea fenomene dubioase, paranormale! Dimpotrivă, voi, tinerii... Cu Internetul vostru diabolic... veniți cu asemenea închipuiri ciudate și aiuristice! – Da, tată... Dar, servitoarea noastră de încredere mi-a spus că ele, fantomele, există! Tatăl: - Zăuuuu!!! Atunci împachetează cât de repede poți! Ne mutăm, imediat! - De ce, tată? - Pentru că noi nu avem, fiule drag... servitoare!!!

Bună dimi!”Trag sfori de ger ca să cauți căldura inimii mele... / De grijă, arborii seculari își smulg frunzele să ne învelească. / E uimitor cum zdrențele angoasei mele / Se risipesc în patru vânturi / Și a răsărit curcubeul / Care face cireșe prin culoarea bordeaux / La urechile tale. / Ce liniștită ai dormit pe norul insomniei mele, / Incendiind cu respirarea ta / Gurile noastre flămânde ce conturează formele! / Din gândul tău îmi înalț vise, / Din umerii mei îți cresc aripi... / Ne mutăm zilnic dintr-un timp în alt timp. / Îmi ascut creionul buzelor și îți desenez surâsul / Când te beau, toată! / Sărutul meu este pe sânii tăi, arzând...” (Codrin Sezciuc)