Cezar STRATON

Iarna. ”Vine-o pasăre și coase,/în fuioare de mătase,/Ale norilor atlase,/De țări lungi și lunecoase…/Vine-o fată și descoase,/Tot ce pasărea lucrase,/și cu genele-i lucioase,/Ninge flori de nea frumoase,/și-apoi le preschimbă în raze,/Argintând cărări și case…” (Nichita Stănescu)

Măgar. Măgarul i-a spus tigrului: – „Iarba este albastră”. Tigrul a răspuns: – „Nu, iarba este verde.” Discuția s-a încins, iar cei doi au decis să-l supună arbitrajului, iar pentru aceasta au mers în fața leului, regele junglei. Deja înainte de a ajunge la luminișul pădurii, unde leul stătea pe tronul său, măgarul a început să strige: – „Înălțimea Ta, este adevărat că iarba este albastră? ”. Leul a răspuns: –  Adevărat, iarba este albastră.” Măgarul s-a grăbit și a continuat: – „Tigrul nu este de acord cu mine și mă contrazice și mă enervează, vă rog să-l pedepsiți.” Regele a declarat atunci: – „Tigrul va fi pedepsit cu 5 ani de tăcere.” Măgarul a sărit vesel și și-a văzut de drum, mulțumit și repetând: – „Iarba este albastră”... Tigrul și-a acceptat pedeapsa, dar înainte l-a întrebat pe leu: – „Majestatea Voastră, de ce m-ați pedepsit?. La urma urmei, iarba e verde.” Leul a răspuns: – „Da, iarba este verde.” Tigrul a întrebat: – „Atunci, de ce mă pedepsești? ”. Leul a răspuns: – „Asta nu are nimic de-a face cu întrebarea dacă iarba este albastră sau verde. Pedeapsa este pentru că nu este posibil ca o creatură curajoasă și inteligentă ca tine să piardă timpul certându-se cu un măgar, și pe deasupra să vină și să mă deranjeze cu întrebarea asta.” Cea mai gravă pierdere de timp este să te cerți cu prostul și fanaticul căruia nu-i pasă de adevăr sau realitate, ci doar de victoria credințelor și iluziilor sale. Nu pierde niciodată timpul cu argumente care nu au sens... Există oameni care, oricâte dovezi le-am prezenta, nu au capacitatea de a înțelege. Alții sunt orbiți de ego, ură și resentimente, iar tot ce vor este să aibă dreptate chiar dacă nu au. Când ignoranța țipă, inteligența tace. Pacea și liniștea ta valorează mai mult.

Politruci.Câţiva politicieni, cam cu chef, fac un turneu electoral prin sate. Pe un drum de ţară, maşina se izbeşte de un copac şi accidentu-i gata. Aflat în trecere, un ţăran cu frica lui Dumnezeu îi adună, îi îngroapă pe loc şi îşi vede de treabă. După un timp, se observă lipsa politicienilor.  (Lipeau la vot?). Anchetă, reconstituire, interogări…, în cele din urmă ajung şi la ţăran. Anchetatorul îl întreabă pe ţăran: – Când ai sosit la locul accidentului mai era vreunul în viaţă? - Unii dintre ei ziceau ei... că sunt, dar, domnule... poţi să-i crezi pe ăştia!?

Iubire. „A iubi o oră e ceva animalic; o zi e omenesc; o viaţă întreagă e ceva îngeresc, dar a iubi toată viaţa o singură fiinţă e ceva divin.” (Paolo Mantegazza)

Proust (Marcel). Timidul adolescent a ratat ”debutul” în viața erotică atunci când tatăl lui l-a trimis la un bordel, sperând că noua experiență îi va calma pulsiunile homosexuale și îl va transforma pe ciudatul copil într-un ”bărbat normal”. Dar, din stângăcie, Marcel a spart o oală de noapte și a ratat momentul, rușinat peste măsură. Ca să-și repare ”greșeala”, junele Marcel l-a rugat, în secret, pe bunicul său, să-i dea 13 franci: 3 pentru oala de noapte, alți 10 pentru… restul. Se gândise să mai încerce o dată, pentru că ” nu i se poate întâmpla cuiva  de două ori într-o viață să fie prea încordat ca să și-o tragă”.

Hugues.” Primul mare local de lux fusese deschis, în București, pe la 1835, de bucătarul belgian Donat Hugues, al cărui restaurant (maison de premier ordre avec cuisine francaise) va funcționa ulterior, din 1860, în piața Teatrului Național de pe Podul Mogoșoaei, la parterul hotelului ce-i va purta numele și pe care îl va moșteni nepotul său, Baptistin Mars. Hugues îi va ispiti pe bucureșteni, inclusiv cu trufe negre sau, după cum cu uimire le descria scriitorul moldovean Dimitrie Ralet, „niște cărbuni stinși și negri, dar arzători, fără brânzeturi, care se prețuiesc de unii după gradul stricăciunei lor”. Mâncarea de aici era, de departe, cea mai rafinată din toți Balcanii: „La hotel «Hugues» se pregăteşte bucătărie franţuzească, nemţească, rusească, italienească şi românească, după preferinţele consumatorilor”, scria Ulysse de Marsillac, directorul gazetelor ”La Voix de la Roumanie”, ”Le Journal de Bucarest” și ”Le Moniteor Roumain”, în opul său faimos, ”Guide du Voyageur à Bucarest”, tipărit la 1877. (comentator.ro)

Umor(cazon). (1). 1. V-ați parfumat ca niște curve! Numai nevastă-mea și fiică-mea se mai parfumează așa. 2. Măi rahat, nu mai mișca în formație că te mănânc! 3. Băgați la tărtăcuță, regulamentul nu poate fi încălcat absolut niciodată, cu excepția situațiilor prevăzute de regulament! 4. Să nu mai prind picior de soldat nebărbierit prin unitate! 5. Instrucția domnului medic militar Ionescu, cu tema „Cum rămân sănătos”, se amână pe motiv de boală. 6. O mână criminală a dat cu piciorul și a spart chiuveta!! 7. Sergentul Popescu va fi pedepsit cu cinci zile de arest pe motiv că imitând vocea locotenentului Ionescu a urlat ca un bou…8. Să nu mai prind televizorul mergând noaptea prin cameră! 9. Dacă sunteți proști și nu țineți minte, cumpărați-vă un carnețel și un pix și țineți-le la buzunarul de la piept și vă puteți nota. Uite așa ca mine.

Fugu.Cei mai mulți oameni nu iau în calcul faptul că moartea poate deveni o realitate a mesei lor, însă pentru cei care încearcă Fugu trebuie luată în calcul. Fugu este un pește japonez care conține suficientă otravă pentru a ucide 30 de persoane. Bucătarii care pregătesc această delicatesă japoneză scumpă se pregătesc intensiv perioade lungi de timp. Nu te speria! De cele mai multe ori nu se întâmplă nimic. Fugu este servit sub formă de tocană, la grătar sau sub formă de felii subțiri și orice mică greșeală implicată în pregătire poate însemna un sfârșit agonizant pentru consumator. Dacă vrei să încerci această delicatesă mortală, ar trebui să vizitezi Japonia în perioada octombrie-martie atunci când este sezonul Fugu, una dintre cele mai ciudate mâncăruri din lume.