Cezar STRATON

Drum.Odată am fost și eu pe drumul cel bun, dar a fost aglomerație și m-am întors!

Elegie.” Vreau tot ce-am scris să uit, să uit/Femeile pe care le-am iubit demult/Cu frumusețea și minciuna lor/Și printre razele luminii să-mi strecor/Și lacrima și roua-ntr-un ulcior/Ce-l duci pe-un umăr și zâmbești întruna,/Când mărul și gutuia și chiar pruna/Îți cad în părul tău negru și lung.../Aș vrea până la tine să ajung,/Să fie seară, tu să-mi spui încet/Că ești prea tânără și că nu-i drept/Doar pe furiș să te sărut pe gât./Și-apoi să taci. Și eu să plec. Atât...” (Emil Brumaru).

Capcană. Un bărbat își sună soția acasă și îi spune: - Dragă, am fost invitat să merg la pescuit în Canada, cu șeful meu și câțiva prieteni de-ai lui. Vom fi plecați o săptămână! Este o oportunitate pentru mine să obțin acea promovare pe care am așteptat-o, așa că, ai putea să-mi împachetezi suficiente haine pentru o săptămână, undița și trusa mea de pescuit? Vom pleca de la birou și voi trece în fugă până acasă, să-mi iau lucrurile! Ok, te rog, pune în bagaj și noua mea pijama de mătase albastră! Soției i s-a părut cam ciudat ce a auzit, dar, ca o soție bună ce era, a făcut exact ce a rugat-o soțul ei. Weekendul următor, soțul s-a întors puțin obosit. Soția l-a întrebat dacă a prins mulți pești. El a răspuns: - Da! O mulțime de somoni! Dar de ce nu mi-ai împachetat noua mea pijama de mătase bleu, așa cum te-am rugat? Soția replică: - Dar am făcut-o! Am pus-o în trusa ta de pescuit!

”Românisme”.” Cum spunea un om de stânga faimos, Belu Zilber, care a făcut pușcărie și înainte și după război, din fericire, comunismul românesc a fost un amestec de I.V. Stalin și I.L. Caragiale. Adică exista și un fel de relativism, se făceau glume, aveai senzația că până la urmă „ne descurcăm noi”. O spun mereu, cuvântul acesta e una din marile derive ale limbii noastre și ale folosirii ei, pentru că românul a făcut din asta un ideal de comportament. Ce înseamnă „a te descurca”? A fenta piedicile, regulile, instituțiile, a te strecura. Adică nu mai vrem să le și schimbăm, că dacă le schimbăm, ne încurcăm. Noi eram învățați cu un anumit traseu, printre ele. Mai sunt și alte câteva expresii. Expresia românească: “asta e situația” este și ea tipică. Adică este un fel de resemnare de cafenea. Am avut o conferință la Institutul Francez, cu dl. Daniel David, în care am pomenit și de faptul, despre care am mai și scris, că noi am avut și o euforie a naufragiului, adică românul, încă de pe vremea lui Caragiale, o demonstrează schițele lui, se simțea bine, la o cafea, să vorbească despre criză. „Criză teribilă, monșer”. Îi priau berea, cafeaua și întâlnirea cu prietenul doar dacă aveau și o bombăneală melancolică, tristă asupra situațiunii. Dar nu asta nu însemna că s-ar apuca să schimbe ceva. “Asta e situația”. Sunt multe de spus despre portretul nostru. Fapt e însă că s-a făcut cultură, s-au scris cărți decisive, a fost posibil Constantin Noica, a fost posibil Alecu Paleologu, adică o generație de pușcăriași care n-au mai fost blocați să se manifeste. Sigur, având și ei grijă să nu forțeze limitele (Andrei Pleșu).

Vară. "Te-aș fi iubit cum n-ai mai fost,/Ca un soldat în plin război,/Dar uite, plouă fără rost/Iar între noi./Ca într-o gară, nu știu cum,/Când unul vine și-altu-i dus,/Și rătăcim pe același drum/În sens opus./Ne răsfoiește timpul, femeie,/Pe un peron vechi de gară,/Tu Iliada, eu Odisee,/Scrise demult, într-o vară./Te-aș fi iubit ca un pândar/Ieșit la drum în calea ta,/Dar zilnic trece și-n zadar/Altcineva./Suntem și noi ca două punți/Pe apa unui singur dor,/Dar despărțiți de niște munți/Întâmplător./Ca un copil te-aș fi iubit,/Ce fură mere din vecini,/Uitând că totul e păzit/De-un gard cu spini./Dar vara ce ne-a logodit/Cu brâu de flori împurpurat,/Ori a plecat, ori n-a venit/Cu-adevărat." , ”Dan Verona, ”Vara promisă”) .

Dorință(neîmplinită). Bubulina: – Iubitule, am fluturi în stomac! Bulă: – La naiba, femeie! Tu chiar mănânci tot ce prinzi!?

Potriviri.” Unirea unui bărbat prost și a unei femei proaste formează o așa-zisă ”mamă-eroină” (care va face mulți copii – n.a.). Unirea unei femei proaste și a unui bărbat inteligent naște o mamă singură. (Că deșteptul nu va sta o viață lângă o proastă! – n. a.). Unirea unei femei inteligente și a unui bărbat prost creează o familie obișnuită (cea clasică, deoarece orice femeie e mai deșteaptă, genetic, ca prostul ei bărbat – ce nu-i musai un prost, dar, oricum...)  Unirea unui bărbat inteligent și a unei femei inteligente dă naștere – cel mult - unui flirt ușor.” ( Faina Ranevskaya). P.S. Ce păcat! Abia ăștia doi, deștepții... ar trebui să se reproducă! Dar nu se potrivesc...la orgolii.

Dileme existențiale.Ori.. ”misiune imposibilă”. Din seria: m-aș mărita dar – cam - n-are cine mă lua! Întrebarea zilei: oare chiar vor să își refacă viața femeile de 50 + sau doar simulează?! Cum gândesc femeile de 50 + despre bărbații ce le curtează:  - Dacă omul e tinerel: - Ce să fac, soro, cu puștanul ăsta?! Să-l iau și să-l cresc ?! Să-mi mănânce pensia?!  Să mi-o tragă oleacă, apoi să mă înșele cu toată lista lui de  gagici de pe fbk?! Lasă-mă soro, mai bine singură! Dacă omul e mai ”trecut”: - Ce să fac soro cu obositul ăsta?! Să-l întorc cu pătura?! Să umblu cu el pe la doctori?! Lasă-mă, soro, mai bine singură! Dacă omul e divorțat: - Ce să fac soro cu ăsta, refuzat la export?! Adică aia l-a lăsat de rău și îl iau eu de bun ?! Ce-s firmă de reciclat deșeuri!? Lasă-mă, soro, mai bine singură! Dacă omul – pețitorul -  nu a fost însurat niciodată: -  Ce să fac, soro, cu ăsta, rămas singur până la vârsta asta? Are el ceva de nu l-a luat nimeni până acum: ori e impotent, ori e pe invers, ori e băiatul lui mama,  ori e prea fițos. Lasă-mă, soro , mai bine singură! P.S. Sfat sincer: femeie... ia-ți o pisică, un câine, ceva...

Fericire.” Fiecare individ crede că mâine va fi fericit dacă va fi mai bogat, mai apreciat, mai iubit, dacă își schimbă partenerii sexuali, mașini, cravata sau sutienul... Fericirea ”de mâine” nu există. Fericirea este imediată sau niciodată. Nu e vorba de îmbogățire, acumulare, ci de a ști cum să o guști în fiecare clipă. Este bucuria de a trăi, indiferent de circumstanțe. E bucuria de a simți universul prin toate simțurile, de a gusta soarele și ploaia, vântul și sângele, aerul din plămâni, sânul din mână, unealta din pumnul cuiva. Dacă nu știi că trăiești, toate astea se pierd în jurul tău fără să le guști, iar viața trece fără ca tu să reții nimic din bucuriile neîntrerupte pe care ți le oferă.” (R. Barjavel).

Evoluție.Până acum bunica umbla după mine să-i bag ața în ac... acum mă caută să-i bag parola de la wi-fi...