Cezar STRATON

Îndemn. Nu amâna prea mult lucrurile ! Viața trece repede. Fă azi tot ceea ce poți, căci nu poți ști cu siguranță dacă te afli sau nu în iarna vieții tale ! Nu ți s-a promis că tu vei avea parte de toate anotimpurile, așa că trăiește pentru azi. "Viața" este un dar pentru tine. Felul în care îți trăiești viața este darul tău pentru cei care vin după tine. Transformă-l într-unul fantastic. Ține minte, "adevărata avere este sănătatea, nu niște amărâți de bani...Să ieși din casă este bine, a te întoarce acasă este mai bine! Uiți nume, dar...este bine, căci alți oameni uită și că te-au cunoscut vreodată ! Nu-ți mai pasă de lucruri de care îți păsa, dar cu siguranță îți pasă că nu-ți mai pasă de ele. Dormi mai bine pe un fotoliu cu televizorul zbârnâindu-ți în față decât într-un pat. Acesta se numește "pre-somn." Îți lipsesc zilele când totul mergea doar apăsând pe un buton de "pornit" și "oprit"... Ai tendința de a folosi mai multe cuvinte cu patru litere..."ce?" (what în engleză), "când" , "unde" etc. Ai observat că tot ceea ce se vinde în magazine este "fără mâneci?" Ceea ce odată erau pistrui, sunt acum pete hepatice. Dar ”vechi” este bun în anumite sensuri: cântece vechi, filme vechi și mai ales prieteni vechi! Bucură-te "prieten vechi!"

Cântec naiv.”Ce corp subțire are clipa!/Eu sunt naivul ei copil,/Parfumurile le distil/Ca limbile unui pistil./Și mobilele ondulează,/Sunt munți în cărți de geografie./Destul! În sufletul meu, toate iubirile...îs deraiate!/of, fluturi...inimi desfrânate.../” (Emil Brumaru).

Cochonnet à la Yalta. Datorită strădaniei personalului de la Palatul Livadia, meniurile și rețetele pentru preparatele țarului au fost publicate în cartea ”Le cochonnet à la Yalta, sau preferințele culinare ale țarului”. Iar porcul de lapte în stil Yalta a fost unul dintre preparatele preferate ale împăratului Nicolae al II-lea. Era relativ ușor de pregătit: purcelul era umplut cu terci de hrișcă, la care s-au adăugat mirodenii, iar când porcul s-a umplut, se turna peste el un pahar de Porto.

Salar. Într-o zi, disperat, Bulă se duce la medicul de familie: – Domnule doctor, nu știu ce să mă fac. Habar n-am ce e cu mine, dar este ceva foarte grav. – Ce simptome aveți, domnule Bulă? - Nu pot să mănânc friptură, nu pot să beau șampanie, nu mai comand icre negre... Ce am? – Este clar ce aveți, domnule Bulă: un salariu de rahat!  

Cuisine.Bucătăria franceză este elegantă și rafinată. Această bucătărie de prestigiu mondial este, de asemenea, renumită pentru prepararea, dezvoltarea unor preparate diverse, venite din cele 26 de regiuni franceze. Bucătăria și tehnicile culinare franceze au influențat foarte mult – prin secole - bucătăria europeană. Școlile, academiile care predau tehnici de gătit, folosesc – inevitabil - standardele de gătit franceze. Vedem  că azi meniurile se schimbă în fiecare zi și feluri noi de mâncare apar... Fiecare regiune ne oferă un fel de mâncare special pentru fiecare sezon: vara, salatele și mâncăruri cu fructe, apoi ciupercile apar, ca ”vedete”,  în tocănițe delicioase. Căprioara, ori vânatul de multe feluri, onorează masa pregătită în timpul sezonului de vânătoare, care începe în septembrie și se termină în februarie. Primăvara, bucătăria franceză este îmbogățită cu stridii. Bucătăria franceză a fost întotdeauna îmbogățită de ”vecinii” din alte țări. Alsacia, care este aproape de Germania, folosește cârnați, carne de porc sărată, prăjituri cu stafide și cartofi, ca ingredient principal în preparatele lor robuste. În sud, în regiunea Alpilor, brânza domnește, e o ”regină”. Provinciile Artois-Picardia din nord oferă mâncăruri din pește și terine. Bouillabaisse, o tocană de pește, cu  roșii și ierburi, este un fel de mâncare popular, din Riviera Franceză și din Provence. Bref: bucătăria franceză e un mixt de gusturi, de influențe... Ea, ca și în alte țări europene, își are rădăcinile în principal în cultura alimentară romană. O afirmație care necesită însă o anumită precauție. Arheologia recentă arată că știm puțin despre mâncarea din Galia; pe de altă parte, nu este atât de legată de bucătăria romană în ceea ce privește ingredientele, metodele de preparare. Probabil că bucătăria romană a predominat mai ales în straturile mai romanizate ale populației. Bucătăria romană a ajuns la noi datorită unei compilații de la sfârșitul secolului al IV-lea, cunoscută sub numele de ”De re coquinaria, d'Apicius”... (Arta culinară). Printre aceste moșteniri, să ne amintim pateurile, un soi de ”burgheri”... apoi budincile, varza și gogoșile, trufele, muștarul, pasta de  nucă de cocos, șunca în crustă, sosuri emulsionate, vinul, etc...

Eva.”Mai vino-n somn, măcar să stăm la sfat/pierduta mea speranță pe vecie,/Voi fi de mine însumi întrebat/Și eu îmi voi răspunde însumi mie,/Dar, deși vis, tot ai să-mi apari, aieve,/Tu fosta, prototipul melei...Eve!”  (M. Beniuc)

Justiție.Capra și Ordonanța (fabulă de Ilie Bâtcă). ,,Capra reclamase, și avea dovezi,/că un lup nemernic i-a mâncat doi iezi./Revenind, voioasă, de la magazin,/l-a găsit în casă numai pe mezin,/care se pitise într-un separeu,/de unde, săraca, l-a extras cu greu./Adus în Instanță, el a povestit/cum a venit lupul, cum i-a păcălit/să deschidă ușa, cum i-a mursecat/pe iedul cel mare, strecurat sub pat,/și pe mijlociul care, sub cherșin,/tremura ca varga, cuprins de leșin./Când tăcu ieduțul, vulpile în robe/îi cerură caprei... să aducă probe!/- Onorată Curte, în acest dosar,/citați-l pe Creangă, martor ocular,/care, într-o carte scrisă chiar de el,/are amănunte despre-acest măcel!/- Nu se poate, dragă! Dumneata glumești?/Creangă ăsta umblă numai cu povești!/Pentru ca ședinței să îi punem punct,/Vă aduc aminte doar un amănunt/de care, se pare, voi nu țineți cont,/fiind încă proaspăt. /Deci, vă vând un pont: Începând de mâine, lupii acuzați/de astfel de fapte vor fi grațiați,/fără a mai cere asta în Instanță./Așa se prevede într-o Ordonanță...Morala:  Când lupii își fac lege pentru sine,/Caprei, niciodată, n-o să-i fie bine!".

Strategie.Tata și mama se înțeleg foarte bine. Secretul? Tata a învățat să spună: „Ai dreptate" înainte ca mama să termine ce are de zis, iar dacă vede că e prea nervoasă continuă și cu: „Văd că ai mai și slăbit".