Cezar STRATON

Iarbă.”Un fir de iarbă îi spune unei frunze veştede: Ce zgomot faci când cazi! Ai reuşit să îmi împrăştii toate visele de iarnă. Iar frunza veştedă răspunse indignată: - Jos te-ai născut şi tot jos îţi duci zilele! Lucru lipsit de melodie ce eşti! Tu nu trăieşti la înălţime, şi-a vântului cântare nu te-atinge. Apoi frunza tomnatecă se aşternu pe pământ şi adormi. Dar la venirea primăverii, se trezi din nou acum, ca fir de iarbă. Şi-apoi, când fu încă o dată toamnă, iar de deasupra coborau prin aer frunze veştede, ea spuse pentru sine: - Oh, frunzele astea! Atât de zgomotoase! Îmi împrăştie visele de iarnă.” (”Spunea un fir de iarbă” - Khalil Gibran)

Deziluzie.Când vine vorba de domeniul profesional, Gabriel Dorobanțu vorbește cu inima deschisă. A dezvăluit fără a ezita că a cântat de 20.000 de ori celebra sa melodie: ”Hai, vino, iar în gara noastră mică”. Totuși, aducând în discuție planul amoros, lucrurile iau o altă întorsătură. Îndrăgitul cântăreț nu a fost însurat niciodată, iar asta pe fondul unei mari dezamăgiri. În tinerețe a iubit mult o femeie, care însă l-a părăsit în final, iar de atunci a spus că nu o să mai iubească vreodată. Totuși, a mai încercat să formeze un cuplu, însă în zadar. ”Gabriel a iubit foarte mult o femeie, în adolescență. A fost foarte dezamăgit. Ea l-a părăsit. Nu a reușit să mai iubească la aceeași intensitate și și-a propus să nu o mai facă vreodată”, a povestit un prieten de-al cântărețului, pentru ”Cancan.ro”, în urmă cu mai mult timp.

Copac.”Să desenăm copacul fără frunze / și cei ce trec pe sub privirea lui / să se oprească și să stea ascunse - atâtea foste socluri sub statui / să desenăm încet, puțin stângaci / copilul care urcă în copac... / pentru cădere (totuși) să-i desfaci – o veche parașută sau hamac.” (Nicolae Prelipceanu)

Dor.”De-atâtea stoluri, câte-au tot trecut / pe unde-au fost, pe semne, curcubeie / s-a-negurat văzduhul, ca de lut / chiar apa s-a închis, ca o femeie / Și cânepile îți visează torsul, / cum se topesc, pătrunse de nămol, / Din berea blondă încolțește orzul, de când ciocnesc paharul tău... tot gol!” (Miron Scorobete)

Scrisoare.”Iubito! Iubito! Ce multe aș avea să-ți povestesc despre om / sau despre așa-numitele găuri negre din cer, / știu să extrag rădăcina pătrată dintr-un binom / și la masa de seară, știu să pun în varză piper... / Dar tu ce mai faci, steaua mea cu nume de botez și grație / învăluită suav în albastrul tău capot de dantelă, / chiar ieri eu ți-am pus la poștă un sărut în ecuație... / desigur, la urma urmei... e-o nimica toată, o bagatelă...” (Vasile Constantinescu)

Hai-ku.”Vag, conturul unei / Zile / care trece și renunță / Și coboară! / Numai lebăda / Își scaldă / În singurătatea apei / Cântecul care-o omoară.” (Ion Hurjui)

Decalogul fiului risipitor. 1. Nu poți opri plecarea de acasă a fiului risipitor. Asta nu înseamnă că nu te iubește, ci mai degrabă întreabă-te ce anume l-a făcut să plece de acasă (deziluzii, nebunia din jur etc., – orice adult e un copil nevinovat care a crescut în această lume).

2. Nu te pune în calea sa, chiar dacă nu ești de-acord cu el. Pe același drum pe care pleacă, se va întoarce la tine.

3. Nu te umili în fața sa, nici nu blestema în urmă. Chiar de ți-ar lua și jumătate de inimă, roagă-te să se întoarcă sănătos acasă.

4. Dacă ai pus în el ceva bun, într-o zi își va veni în sine, se va regăsi și se va întoarce.

5. Nu aștepta ca cel care ți-a greșit să facă singur tot drumul înapoi. Ieși în calea sa, pentru că povara greșelii lui e mai grea decât supărarea ta.

6. Nu-i mai fă morală celui care s-a întors și-ți cere iertare. Dacă și-a cerut iertare, înseamnă că a înțeles unde a greșit, și-a învățat lecția.

7. Nu te plânge lui de suferințele tale, nu mai pune pe sufletul său remușcări suplimentare.

8. Dacă l-ai iertat, îmbracă-l cu „haina cea dintâi”. Privește-l ca și cum nu s-a schimbat nimic din dragostea ta pentru el. Nu-l pune la coada mesei, nu-i mai aminti cât necaz ți-a făcut, străduiește-te să-l vezi ca la început.

9. Apără-l înaintea fraților, vecinilor și a tuturor celor care-l acuză. Nu-l bârfi, nu-l expune judecății altora.

10. Dacă copilul tău greșește a doua oară, ia de la capăt acest decalog, pentru că n-ai de ales, dacă vrei să se mai întoarcă acasă.

Șah(vs sex). Iepurele și lupul joacă șah mereu și iepurele câștigă de fiecare dată. Într-o zi lupul, excedat, întreabă: - Bă iepuraș, cum se face că mă bați de fiecare dată la șah? - Băi lupule, eu fac o partidă de sex înainte de cea de șah… A doua zi, lupul merge în bucătărie la nevasta lui și o ia pe la spate. Lupoaica exclamă: - Oh, ooh, oooh! Ahhh... Iar mergi la șah, iepurașule?  

Explicații(posibile). Posibil ca I.L. Caragiale – ce a sedus-o, la Iași, pe trista, ”abandonata” Veronica - să nu fi văzut legătura dintre Eminescu şi Veronica Micle ca pe una serioasă, ştiind cât de temperamental şi desprins de realitate era, de multe ori, prietenul său, iubind mai mult idealul de femeie decât femeia în sine. Sau poate că ”revizorul” Caragiale a fost pur şi simplu curios să afle cum e în pat femeia de care vorbea cu atâta înflăcărare prietenul său. Cert e că, întâlnind-o pe Veronica la Iaşi, în cadrul unui cenaclu al Junimii, Caragiale nu şi-a pus problema că-i poate face vreun rău poetului, considerând-o doar o toană. Un factor important al implicării Veronicăi în relaţia cu Caragiale se poate să fi fost şi lipsa lui Eminescu din Iaşi, prins cu problemele ziarului „Timpul”, lipsă pe care Veronica a resimţit-o acut, ca pe o părăsire.

Lege.Lecția despre legi. - Orice lege are o portiță de scăpare, explică studenților un celebru profesor de drept. Cei deștepți o găsesc, cei cu bani o cumpără... - Și ce se întâmplă cu cei care n-au bani și nici n-o pot găsi singuri?, întreabă un student... - Pentru aceștia sunt făcute legile, răspunse profesorul.

Paternitate.Rashela e pe patul de moarte: – Itzic, trebuie să-ți mărturisesc ceva. Trulică, ăsta mic, copilul nostru, nu e al tău! – Dar cu cine l-ai făcut? – Cu studentul care a fost în gazdă la noi. E adevărat, iertare, mai ales că voi muri... – Cum l-ai convins? – I-am dat bani. – De unde ai avut banii? – Din buzunar, de la tine. – Și atunci de ce zici că nu e al meu?

Mnioarcă.”A sta numai cu mâna la mnioarcă” (A sta cu măna la sexul femeii; figurat, un om leneş: „aista nu face nimic toată ziua; numai cât stă cu mâna la mnioarcă…”; subs. mnioarcă = „persoană cu pleoapele lăsate, plângăcioasă”.) (Gh. Pața, ”Folclor licențios din Zona Dornelor”)