Cezar STRATON

Țigară."Iubește-mă măcar până-mi termin țigara.../aș întârzia fiecare fum,/inima ar bătea cu o spornică lenevie,/aș încerca să te strig cu numele tău de duminică,/clipa a fi o orhidee albastră cu petalele pălind;/...rămâi până-mi termin țigara..." (Gh. Tomozei).

Barabule.Se pare că în timpul domnitorului Scarlat Callimachi (1812-1819) s-ar fi introdus cultura cartofului și în Moldova, adus din Transilvania, conform agronomului Simion P. Radianu. Această informație este confirmată de lucrarea diplomatului austriac Ștefan Raicevici, care spune că un profesor francez deținea în 1812 terenuri în arendă în Moldova care erau cultivate cu cartofi. Din lucrarea lui Nicolae Iorga numită Documentele familiei Callimachi (1902)  reiese că domnitorul, în scopul extinderii culturii de cartofi, a pus pe A. I. Beldiman să traducă din greacă o broșură intitulată Învățătură sau povățuirea pentru facerea pâinii din cartofle (tipărită la Iași în 1818). Posibil ca aceasta să fie prima carte în limba română despre cartof.

Jarosinski (Eric). Tipul acesta (născut în 1971) e un germanist american, cu studii serioase și doctorate luate la cele mai importante facultăți germane și americane. Ce-mi place mie – și sper că îmi veți da dreptate – la Eric, e că din 2013 a zis ”nein” (ori never) mediului academic scrobit, începând să posteze pe Twitter, sub pseudonimul ” NeinQuarterly” numai aforisme, care respectă, fiecare, strict, limita de 140 de caractere tipografice. Este - de altfel – primul scriitor recunoscut mondial care folosește smartphone-ul ca instrument principal de scris. Eric scrie curent în germană, engleză, olandeză și franceză. Cartea sa de debut   - ”Nein. Un manifest”, 2015 – a fost tradusă deja în zece țări. Reiau aici numai câteva astfel de – cum să le numim? – enunțuri, sentințe etc. 1. Keep It Simple: ”Doar două probleme legate de lumea de azi: 1. Lumea 2. Azi. Trei, dacă numărăm și ziua de mâine. 2. Îndrăzneala Speranței: ”Vestea bună: Speranța noastră pierdută a fost găsită. Vestea proastă. Ea refuză să se întoarcă. 3. Teoria mediului de Socializare: ”Bucuria. Găsită online. Aproape că umple vidul. Creat online. 4. Bitter Scon. ”Nu depresia. Ci anxietatea. Gândul că o să trezesc dimineață. Singur. Cu nimic de care să-mi mai fie frică.  5. Raporturi De Aur. :”Speranța mea: pe jumătate pierdută. Poezia mea: pe jumătate găsită. Paharul meu: pe jumătate gol. Mormântul meu: pe jumătate gol. 

Liliac.Până la începutul pandemiei, puțini s-ar fi gândit că acest mamifer e comestibil. Iată că e... și chiar pe o arie extinsă. Liliecii din anumite specii (cei care se hrănesc cu fructe, nu cei insectivori) sunt vânați și consumați tradițional în China, Vietnam, Seychelles, Indonezia, Palau, Thailanda și Guam. De fapt, liliecii sunt o sursă importantă de hrană încă din Preistorie. În prezent, supa de liliac (aromatizată cu diverse condimente exotice și cu lapte de cocos) pare să fie cel mai popular preparat în multe țări asiatice.

Băuturi(ciudate). Dacă aţi băut tequila, a venit momentul să încercaţi ceva mai tare: Baby Mice Wine. Aşa cum îi spune şi numele, această băutură tradiţională coreeană, dar care se consumă şi în China, foloseşte ca ingrediente vin şi pui abia născuţi de... şoareci. Se spune, acolo, că această băutură minunată întăreşte şi tonifiază organismul. Eschimoşii preferă Seagull Wine, o băutură în care se dizolvă un goeland (un soi de pescăruș).  În Insulele Laos, şerpii se „scaldă“ în whisky-ul local. Băutura tradiţională în Tibet, ceaiul cu unt de iac, are tendinţa să deruteze la prima degustare. Însă, ca să-l apreciezi, trebuie să te gândeşti că e ca şi cum ai servi o supă caldă. Locuitorii tribului Masai din Africa amestecă laptele cu sânge de animale, o băutură surprinzătoare, care constituie hrana lor de bază. (gds.ro).

Balut (Filipine). Oul Balut  - despre care am mai scris aici, anțărț - este o mâncare stradală foarte populară în Filipine, dar și în alte țări din Asia: Vietnam, China, Cambodgia. Evident, nici acesta nu e un simplu ou, ci o explozie de proteine, după cum îl descriu localnicii. De ce? Pentru că este un ou de rață fertilizat, înăuntrul căruia s-a dezvoltat un embrion. Înainte ca puiul să iasă din carapace, oul este fiert, iar interiorul său este chiar preparatul Balut, considerat, acolo, un afrodiziac. Se servește cu multă bere. Dacă dorești să-l încerci, poate ar fi bine să începi tot cu berea... ori cu un alcool.

Ciudățenii (1). Câteva lucruri despre ciudățeniile românilor sesizate de niște vloggeri americani care au vizitat România. 1. Românii mănâncă pâine cu orice. Așa că dacă ai în față un bol cu supă, o vei mânca cu pâine, dacă ai sarmale, vei avea alături și un castron cu pâine, dacă ai o salată, la fel, vei avea și pâine. Dar e bine, pentru că pâinea în România e fantastică. Plătești cel mult 50 de cenți americani pentru cea mai extravagantă pâine pe care o vei avea vreodată în viață ta. E pur și simplu foarte bună, gustoasă. În orice caz, dacă nu mănânci pâine în România pierzi foarte mult. 2. Deserturile sunt foarte interesante. Ca americani suntem foarte obișnuiți să ne placă chestii foarte dulci, cu mult zahăr, bogate în arome și în grăsimi. Există locuri numite „cofetărie” unde românii au tot felul de chestii fancy, care seamănă cu niște bucăți de tort și tot felul de prăjituri. Arată fantastic, sunt artistice, frumoase. Și sunt mult mai gustoase decât gogoșile noastre!”

Scovergi.Scovergile au origine românească. În diverse zone ale ţării au diverse denumiri – scovergi, turte, se aseamănă şi cu langoşul unguresc, dar nu sunt la fel, pentru că bunicile noastre când făceau pâine, le rămânea puţină cocă, pe care o rumeneau, o întindeau în untură şi ne dădeau să mâncăm cu miere, dulceaţă, zahăr”, a mărturisit Mircea Ion pentru „Business Magazin”. Dar e un loc sub soare și pentru scovergile noastre, și pentru mekiții bulgărești, vorba aia, tot pe acolo intră. Le găsesc niște preparate literare, tradiționale, câtă vreme Lucian Blaga se dădea în vânt după ele și era întâmpinat cu mormane de scovergi când revenea în Lancrăm. (zilesinopti.ro)