Cezar STRATON

Dor.” Dragostea mea,/ancoră grea,/ține-mă strâns;/toate mă dor:/gura – de dor,/ochii – de plâns.//Vântul căzu –/- poate că nu,/dar s-a făcut/liniște-n cer,/fără puteri,/ca la-nceput./Nu mai visez/pași pe zăpezi,/urme de vulpi;/nu mai sunt flori,/sufletul lor/doarme în bulbi.//Singurățăți…/Nu mi te-arăți,/nu-mi trimiți vești./Cât fără rost./Oare ai fost?/Oare mai ești?” (Nina Cassian).

Fasole.Acum vreo nouă decenii, Simona Racoviță publica un volum impresionant de ”Meniuri pentru tot anul”. Iată o rețetă extrasă din această carte: Fasole albă călită: Ingrediente: - 250 grame fasole albă fiartă ca pentru iahnie,- 1 lingură untură,- 1 ceapă tocată,- puțin pătrunjel tocat,- 3 linguri bulion de roșii. Mod de preparare: Încingem untura să rumenim ușor ceapa câteva minute, apoi adăugăm pătrunjelul tocat și bulionul de roșii. După câteva clocote, punem fasolea fiartă, apă, sare și piper. Se lasă să mai fiarbă puțin.”

Sete.În timpul slujbei, preotul întreabă: - Ce poate fi mai rău decât băutura? O voce puțin mai „dreasă”, din ultimul rând, răspunde: - Setea, părinte, setea! Caracatiță.O delicatesă sud-coreeană, din caracatiță vie este mâncată fie integral, fie în bucăți, în funcție de mărimea specimenului. Servit crud și, de obicei, doar cu un strop de ulei de susan, este atât de proaspătă, încât tentaculele caractiței încă se mișcă. Acestea se pot lipi sau bloca în gâtul consumatorului provocând asfixie sau chiar moartea, ceea ce face ca mâncarea acestei moluști să fie o experiență înfricoșătoare.

Organe.Peste tot în lume sunt recuperate și gătite aproape toate organele unui animal. În Irak există Pacha, cap de oaie care se gătește intact. Dacă aveți ocazia să mâncați Pacha, încercați ochii, se spune că sunt niște delicatese. China ne rezervă numeroase surprize culinare: urechi de porc însângerate, limbă și picioare de rață, cap de meduze. În Indonezia, se mănâncă degetele de la picioarele maimuțelor.

Marlene.Care era psihologia modului masculin de a mânca, după misterioasa Marlene Dietrich: ”bărbații adevărați – tot mai rari, azi, din păcate - adoră să mănânce încă bine, în tihnă, să se bucure de moment, să converseze... Cei care mănâncă cu degetele, zdrobesc nervos alimentele cu furculița sau înfulecă pe nerăsuflate, cu ochii la ceas, suferă de ceva. Și... nu de stomac".

Cartofi.În Țara Românească, cronica din timpul lui Ioan Gheorghe Caradja (1812-1818) amintește de vânzarea cartofilor ardeleni pe piața bucureșteană și de cultivarea cartofului de către țăranii din jurul capitalei.  Și aici însă, țăranii se arată conservatori. În 2 aprilie 1831, divanul Valahiei cere mitropolitului Neofit să-i îndemne pe locuitori să semene cartofi, fiindcă ar fi mai rezistenți în acel an ce se anunțase secetos. Neofit va face acest lucru câteva zile mai târziu, cerând tuturor protopopilor „să facă zilnic adunare de săteni la biserică pentru a ceti rugăciuni pentru ploaie, spre rodirea pământului și să semene mulți cartofi.”. Escamole(Mexic). Poate părea o salată de cereale, dar acest fel de mâncare este alcătuit din larve de furnică. Adesea numite caviar de insecte, escamolele sunt considerate o delicatesă în bucătăria mexicană, iar consumul acestora datează încă din vremea aztecilor. Ouăle sunt recoltate din sistemul de rădăcină ale plantelor maguey și agave, iar larvele minuscule pot fi găsite în tacos, omlete sau ca fel de mâncare independent. Aceste larve mici sunt mărunțite cu unt sau prăjite și au un gust plăcut, de nuci.

Alunele explozive.Uleiul de arahide poate fi procesat pentru producerea glicerolului, folosit în fabricarea nitroglicerinei. Nitroglicerina face parte din principalele ingrediente utilizate în producerea dinamitei.

Supă.Cercetătorii spun că prima supă a fost produsă în jurul anului 6000 înaintea erei noastre. Ingredientul principal? Carnea de hipopotam.

Haleală(la greu). Cel mai mare fel de mâncare. Mergi la restaurant și ți-e o foame de lup? Orice ți-ai comanda, nu îi vei întrece pe beduini. Aceștia servesc la nunți un fel de mâncare oarecum ciudat: cămilă umplută cu oaie, oaia fiind umplută cu pui, care la rândul lor sunt umpluți cu pești, iar în pești sunt introduse ouă. Ce zici, ai reuși să îți termini porția?

Frites. ”Ce sunt, așadar, faimoșii pommes frites, pe care unii îi consideră doar o banală garnitură pentru multe fripturi și îi numesc cu un straniu dispreț „niște cartofi prăjiți și nimic mai mult”? Să ne gândim doar la cariera internațională pe care au făcut-o aceștia: deja, în 1802, Thomas Jefferson servea invitaților săi la un dineu oficial ținut la Casa Albă „cartofi prăjiți în stil franțuzesc” (în meniu, se preciza în limba franceză „Pommes de terre frites à cru, en petites tranches"). La origine, însă, acest fel de mâncare este citat încă din 1629 de către un călugăr spaniol, aflat în plină acțiune misionară în Chile. Din Anzi, unde există în jur de 2.000 de tipuri de cartofi, patatele au trecut Atlanticul pe Vechiul Continent, în Peninsula Iberică. Apoi, cum Spania deținea și Țările de Jos, pe la 1680 au ajuns la flamanzi, de la aceștia la valoni, după care au trecut granița în Hexagon. Aici, au început să fie pregătiți în fel și chip.” (Dan. C. Boerescu).

Boa.” Gazda noastră, Felix Fang, îl vizitează pe Lupe Liang, un bucătar de modă veche din Chinatown-ul din Los Angeles, pentru un curs „exclusivist" despre opt feluri de mâncare cu boa constrictor – care se spune că măresc libidoul și excită. Care începe ca peste doi metri de șarpe viu, sfârșește ca un șir de opt feluri de mâncare, și nicio parte din animal nu e risipită. De la piele prăjită și buric picant de șarpe până la vin pentru potență, cu infuzie din pancreasul șarpelui, Felix și camarazii ei se îmbarcă într-o aventură culinară care urmărește să profite de puterile afrodiziace ale bestiei.” (vice.com)