Cezar STRATON

Bere (2).” În 1825 s-a acordat și lui George Krebs autorizaţiunea să deschidă o fabrică de bere. Mai târziu, s-au mai înfiinţat două fabrici de bere mai mici, amândouă în Isvor. Un alt german, Kübler, a deschis o mare fabrică de bere care, de la început, a pus în vânzare o bere foarte bună şi care era foarte căutată. În anul 1854, Wilhelm Höflich, din Opeln, Germania, (oraş după care fabricantul şi-a luat numele de Opler) înfiinţează o fabrică de bere în strada Grădina cu Cai, de unde, după 6 ani, o mută în strada Isvor. În anul 1870 consumațiunea berei devenind foarte mare, Opler se văzu nevoit a introduce puterea aburului în fabrica sa. În anul 1854, Dominger, instală un cazan pentru fabricațiunea berii la Zalhana, pe malul stâng al Colentinei. Această fabrică a fost cumpărată mai târziu de Sura a lui Israel Hirș, care se căsători mai târziu cu Israel Frenkel, iar acesta vându fabrica lui Czizek care îl luă tovarăş pe E. Luther”. (N. I. Angelescu, 1933).

Țâțe.Pe când aveam 17 ani, visam să am o iubită cu țâțe mari. La 18 ani am găsit-o în sfârșit. Dar nu era deloc sentimentală, așa că am decis să caut o fată sentimentală și foarte sensibilă. La 22 de ani am găsit-o! Era atât de sensibilă încât plângea chiar și pentru cel mai mic lucru și, din când în când, amenința că se sinucide. Așa că am decis că am nevoie de o femeie temperamentală și dinamică. La 26 de ani am găsit-o! Fierbea de energie, începea zece lucruri deodată fără să termine niciunul. A fost foarte interesant la început, dar apoi am început să mă simt ca un idiot în preajma ei. Multă energie, dar fără direcție. Am decis să caut o femeie deșteaptă și practică. La 30 de ani am găsit-o și m-am căsătorit cu ea. Era foarte inteligentă și înfiptă cu ambele picioare în pământ. Era atât de practică încât atunci când a divorțat de mine, mi-a luat tot ce aveam. Acum sunt bătrân și înțelept, și... caut o femeie cu țâțe mari.

Șapte.Există: "7 zile" ale săptămânii denumite după cei 7 zei romani, care au dat numele lor celor 7 planete. 7 note muzicale, 7 stadii ale dezvoltării umane: embrionul, fătul, sugarul, copilul, adolescentul, adultul, bătrânul. Mărimea capului intră de 7 ori în înălțimea corpului. Dimensiunea ochiului este a 7-a parte din lățimea totală a capului. Sunt 7 articulații ale membrelor superioare. Potrivit studiilor științifice, 7 este numărul de ore pe care trebuie să îl doarmă un om pe noapte. În tradiția hipocratică, numărul 7 guvernează bolile corpului uman. Gărgărițele au 7 buline negre.

Evreu.Un lucrător de la serviciul sovietic de "emigrări" încearcă să determine un savant evreu să renunțe la a emigra in Israel. - Aveţi un servici interesant, un apartament frumos, ce vă mai trebuie? – Soția mea insistă… - Şi, ca bărbat n-o puteţi influența? - Păi, și părinţii ei doresc… - Lăsaţi-i să plece, iar dvs rămâneţi! - Din păcate, eu sunt singurul evreu în familie…

”Predare”.Sub teroarea Securității: „Sunt trei ani de când primiți din parte-mi consemnări privind oameni considerați de mine – unii palavragii, alții vrednici de a mă îngrețoșa. Dar de mine însumi a ajuns să-mi fie și mai greață. Nu mai pot suporta, am ajuns la crize de nervi și insomnii devastatoare, mă ucid! Considerați-mă cum veți crede, corect sau necorect, fiți cu mine drepți sau cruzi, dar de astăzi eu nu vă mai pot fi de folos, nu mai pot continua îndeletnicirea aceasta, care-mi provoacă o imensă scârbă de mine” (Ion Caraion).

Apendice.Două blonde discută la telefon: - Știi, soțul meu e în spital! I-au scos apendicele. - Da? Ce-i ăla? - Ceva mărunt și inutil, în josul burții…- Aha, înțeleg! Cred că va trebui să-l internez și eu pe al meu!

Noroc. Cei trei purceluși, Nif-Nif, Naf-Naf și Nuf-Nuf se jucau veseli, se tăvăleau pe covor, cântau…când brusc, se deschide ușa și în cameră intră lupul. Toți au încremenit! Lupul, jovial: – Salam Aleikum! Toți au răsuflat ușurați. – Slavă Domnului, e musulman!

Crezuri. După ce mor, George Bush, Barack Obama și Donald Trump se prezintă la un interviu cu Dumnezeu pentru ocuparea unui post. Dumnezeu îl întreabă pe Bush: – Tu în ce crezi? Bush răspunde: -Cred într-o economie liberă, o Americă puternică, o națiune americană unită și așa mai departe. Dumnezeu este impresionat de răspunsul lui Bush și îi spune: – Bravo, vino și așază-te pe scaunul din dreapta mea! Dumnezeu se adresează lui Obama și-l întreabă: -Tu în ce crezi? Obama răspunde: – Cred în democrație, în ajutorarea celor săraci, în pacea mondială și așa mai departe... Dumnezeu este realmente impresionat de răspunsul lui Obama și îi spune: – Bravo, vino și așază-te pe scaunul din stânga mea! În sfârșit, Dumnezeu îl întreabă și pe Trump: – Tu, roșcovanule, în ce crezi? Iar Trump îi răspunde: -Cred că stai pe scaunul meu! Semne. Cred că singurul truc prin care poţi să-ţi dai seama că o femeie te iubeşte este unul foarte simplu: să o vezi cum se mişcă când vrei, încerci, timid și tu, să o atingi! Fie că vrei să o apuci de mână, pe după gât, să vii lângă ea, femeia, când iubeşte, nu tresare! O femeie, când iubeşte, nu se ascunde, nu se strânge ca o smochină, ci se adună în jurul tău. În ea nu mai există orgoliu şi otrăvuri ieftine, preventive... ci doar o înţelepciune străină nouă, barbarilor, un mod natural de a aşterne, a primi fiecare mişcare străină. Femeile adună, strâng, aduc în spaţiul lor, prin priviri, gesturi, mimică. Ele, în tot timpul, chiar şi atunci când nu sunt lângă tine, sunt, de fapt, acolo, în inima ta, în făgaşul de acum comun. Femeile sunt modul prin care iubirea se răsfaţă, se subtilizează, se rafinează până la esență, se pune cu adevărat în adevăr, în scena tuturor posibilităţilor reale. (G. Colang).

Mireasmă.”Tot mai aproape-mi cerni prin sita deasă/Rochia ta-n fragedele pliuri, de mireasă,/Și-ncet te iau în brațe, mică, moale, goală./Numai în păr ai coroniță de beteală/Și fluturii dau coapselor târcoală/Blând amețiți de forma lor celestială.../Și ți-ai păstrat mănușile până la coate./Eu număr sânii, căci acum se poate,/Și fesele-ți pudrez c-un liric sârg/Și-ți caut mormolocu-ascuns în smârc/Să-l dedulcesc la raiul cu smântâni/Unde-o să stăm vreo două săptămâni/Când, bravi, nuntașii vor dormi sub mese/Și nouă de nimic n-o să ne pese,/Ci vom sorbi unul din cel'lalt birul/Ce-l luăm ca să desfacem trandafirul...” (Emil Brumaru, ”Mireasma miresei”)