Cezar STRATON

Nebuni."Murim săraci, murim umili,/Din moftul unor imbecili/Și este vai și-amar de noi./Suntem pe mâna unor nebuni,/Nu mai există nici valori,/Nu se mai nasc nemuritori,/Există bani și-atâta tot/Să fim maimuțe-n carnaval,/Maimuța n-are ideal,/Maimuța are numai bot./Sunt puse țările la zid,/Democrația e un vid,/Sub echilibrul pururi frânt/Se-aruncă-n lume maladii”.

Cleptomanie.- Domnule doctor, sunteţi sigur că m-aţi vindecat de cleptomanie…boala asta atât de grea? – Sigur! Deși.. na, dacă, totuși, o să constataţi că boala v-a revenit, aduceţi-mi şi mie un iPod, model nou!

Kiseleff.O veche rețetă de tort, de acum două veacuri, repovestită de Kera Calița de la Locanta Jariștea: „La ridicarea în scaunul domniei, Bibescu Vodă a recomandat Obșteștei Adunări ca poporul român, recunoscător, să-și arate admirația pentru generalul conte Kiseleff, ce cu pricepere și înțelepciune a condus Principatele în timpul ocupației muscălești. Iar Obșteasca Adunare a votat atunci, cu entuziasm – eternul pupâncurism valah, n.a. - fondul de 15.000 de galbeni pentru ridicarea statuii contelui guvernator. Bătrânul conte Kiseleff a mulțumit de la Paris pentru cinstire, dar a recomandat românilor construirea unui șir de cișmele publice spre păstrarea numelui său. Și drept urmare s-au construit cișmelele și grădina din nordul orașului, străbătută de drumul pietruit ce s-a numit șoseaua Kiseleff. Totodată a rămas în amintirea poporului român și tortul de bezea adus din capitala Țarului, tort pregătit de Prințesa Bagration și apoi admirat și aranjat la toate sărbătorile de toate boieroaicele Valahiei.” Ingrediente. Blatul se prepară din 8 albușuri și 500 grame de zahăr care se bat pe foc mic cu coajă de lămâie rasă, apoi această compoziție se lasă o oră la rece. Se coc patru foi pe dosul unei cratițe (pe o foaie de pergament unsă cu unt) la pâlpâirea unui foc abia întrezărit. Cele patru foi de bezea se răstoarnă pe o planșetă și pergamentul se jupoaie după ce s-a răcit puțin. Crema se face din 2 pachete mari de unt, 100 grame de cacao de cea mai fină marcă, 300 grame de zahăr, 150 ml lapte, o lingură făină, 4 gălbenușuri care se amestecă și se bat cât te țin puterile. La sfârșit se ard 2 linguri de zahăr cu 60 de nuci și se rostuiesc foile de bezea cu crema și se ornează după imaginația fiecăruia. (comentator.ro). Divorț. Bulă, la notar: – Cât mă costă să divorțez de nevastă-mea? – 500 de euro, domnule! Toate cheltuielile sunt incluse în acest preț. - Cum adică ?! Când ne-am căsătorit, am plătit la Primărie doar 20 de lei. – Ce pot să vă zic, domnule?! Adevărul este că libertatea e, se pare – tot mai scumpă.

Lectură.Eu zic să lăsăm naibii sexul și să vorbim despre literatura serioasă, clasică. Ce părere aveți, de pildă, despre Kamasutra?

Gelos.„Un gelos e bărbatul ce nu şi-a mai satisfăcut nevasta de 6 luni, dar este obsedat să-l ucidă pe actul ce ar încerca s-o facă.” (Anonim

Crimă (”de amor turbat”). Guţă Gândac, acuzatul, povesteşte faptele aşa cum s’au petrecut, fără să ascundă nimic. Gândac era îndrăgostit de cea mai frumoasă florăreasă din mahala, de Lina Viţel. Locuiau în aceiaşi „cameră" — unica — a bordeiului de pe str. Ileana Cosânzeana. (!?). Lina era mândră ca niciuna. Asta îi era de ajuns lui Gândac pentru a fi fericit. Din zori şi până în seară, el stătea la crucea de uliţi în mahala, şi lustruia pantofii şi botinele „fanţilor". Banii câştigați îi dădea Linei, pentru cheltuielile ei. Dar se vede că „au fost farmece la mijloc" după cum spunea o vecină, tot țigancă. Căci deşi Gândac era „băiat chipeş şi muncitor", Lina l-a părăsit. L-a părăsit fiindcă îi era mai drag fratele lui, de Marin Gândac. Guţă s’a făcut foc de mânie când a aflat. Într’o noapte, ducându-se la bordeiul unde locuia Lina, a întrebat-o ce are de gând să facă ea cu „inima lui". (O minunată declarație de dragoste – n.a.). Florăreasa a râs, sfidător. Atunci, Guţă Gândac, mâniat, a scos din buzunar cuţitul cu care curăţa de noroi botinele clienţilor şi a lovit pe Lina drept în piept. Florăreasa s’a prăbuşit la pământ. Când au venit vecinii, Gândac plângea pe sânul iubitei lui moarte. În timpul dezbaterilor, când Gândac povestea cum a săvârşit crima, toate florăresele din sală plângeau. Nu se ştie dacă plângeau pentru Lina sau pentru „Gândac ocnaşul”. Poate pentru amândoi...? Pentru apărarea lui Guţă Gândac a pledat d. av. G. Preda, care a arătat cum s’a săvârşit această crimă pasională, cerând circumstanţe atenuante pentru acuzat. Curtea, prezidată de d. consilier Papadopol, a condamnat pe lustragiul Gândac la 4 ani închisoare corecţională. La cetirea sentinţei, florăresele şi-au ascuns ochii negri în batiste şi au lăcrămat. — Biata Lina, bietul Gândac !... (”România”, 1939). Ahoe. ” Poetul și, deopotrivă, omul de sport (rugbist și iubit antrenor), Tudor George a scris o astfel de pagină inedită, alături de prietenii săi Pîcă și Pucă, într-o chițimie de poveste botezată „Singapore”, loc de evaziune bahică de sub presiunea sistemului și neîntreruptă visare... Tudor George-Ahoe era, în primul rând, un răzvrătit. Jurnalistul Marian Burlacu a cules o întâmplare din cariera lui Ahoe. Sistemul nu prea asimila personajele cu barbă, iar Ahoe, pe terenul de joc, în troleibuz sau la Casa Scriitorilor, avea înfățișarea unui viking. „La un moment dat s-au sesizat tovarășii cu găitane albastre și au condamnat barba lui Ahoe la brici. Bineînțeles că acesta nici nu a vrut să audă, astfel că, amenințați că nu-l vor mai putea folosi pe Ahoe, la un antrenament, colegii l-au imobilizat și l-au bărbierit cu forța. În acest episod, găitanele doar au ciobit orgoliul lui Ahoe, căci barba a crescut la loc.” Dincolo de șine, din grumazul Giuleștiului, un chiot dus de vânt printre buturile de la CFR Grivița Roșie s-a păstrat până astăzi, din generație în generație, din glas în glas: “Un strigăt din vechea Troie, Ahoe! Pentru faima lui Dan Coe /legendarul fotbalist rapidist…” (comentator.ro)