Cezar STRATON

Chiromanție.”Întinde-mi stânga (ceaşca n-o întoarce,/nici să nu pui să ţi se dea în cărţi!)/ dă-mi palma - ca, privind în ea ca-n hărţi/ fără legendă (în timp ce vremea toarce // pe umărul tău drept,iar săptămâna/ se face lună, - lunile, ani lungi)/ nici una dintre-aceste calme dungi/ să nu-şi mai afle liniştea...Dă-mi mâna!" (Şerban Foarţă).

Memorie. “Absența relațiilor sexuale îmbunătățește considerabil (și, vai, palid compensatoriu...n.a.) memoria.” Am citit asta într-un ziar, în urmă cu zece ani, la data de 10 iunie, 2o13, ora 9:42, în timp ce așteptam la frizerie, de unde am plecat la Kaufland,  unde am cumpărat un kilogram de cotlete, o sticlă de vin, o pizza, două legături de ceapă. Na! În concluzie: eu, unul, cred că nu-i adevărată teoria asta!

Scrumbie.Pentru una scrumbie dunăreană  se adună de mai-nainte:  50 grame  untdelemn de turnesol, 100 grame ulei de măsline extravirgin, 2 lămâi bine coapte, 10 grame piper alb măcinat,5 grame piper negru boabe, câteva foi de dafin verzi, ceva verdeață (mărar sau pătrunjel, nu și una și alta), 10 grame sare de mare. Întâi se admiră scrumbia și se mulțumește Maicii Dunăre pentru darul ei! Se curăță minunea, se îndepărtează bronhiile, i se taie burta în lung, se îndepărtează intestinele, se sărează puțin în interior și se lasă la odihnă 15 minute. Acum, o foaie de hârtie cerată se unge cu untdelemnul de turnesol și se înfășoară în jurul scrumbiei. Se așează pe grătarul încins pus peste cărbunii vii,  acoperiți cu o spuză ușoară. După rumenirea pe o parte, se întoarce grătarul pe cealaltă parte. După coacere, scrumbia se desface în două, îndepărtând capul, coada și șira spinării. Se rostuiește totul pe tipsie și se îneacă în amestecul de ulei de măsline, piper alb, sare și zeamă de lămâie. Acum se adaugă câteva boabe de piper negru, câteva foi de dafin verde și ceva verdeață mărunțită. Se potrivesc felii de lămâie jur-împrejur și se duce totul la rece. (comentator.ro). Amant.”Ce este un amant? Un bărbat care se ataşează de femeile care se…detaşează.” (J. Touzalin).

Pesto(Bucătăria Balkaniei). Ingrediente: - 100 grame parmezan, - 100 mililitri ulei extravirgin de măsline, - 4 căpățâni de usturoi,- 50 grame semințe de pin,- 2 tulpini de busuioc. Desigur, înșiruirea ingredientelor arată doar proporțiile. După cercarea produsului, întreaga ființare omenească dorește încă și încă! Se spală și se usucă 2 mănunchiuri de busuioc, se culeg frunzele de pe tulpina ierboasă și se taie pe lung. Alături, semințele de pin (iacă, avem și ocupațiune la plimbările prin parcuri!) se prăjesc într-o tigaie fără grăsime și se lasă să se răcorească. Se mărunțesc, după curățire, căpățânile de usturoi. Toate ingredientele de până acum se fac piure într-un mojar de bucătărie, peste care se adaugă uleiul de măsline. Se adaugă parmezanul, dat pe răzătoare. Se amalgamează intim în mojar, până la obținerea unei paste. Pesto se întinde ușor pe rondele de pâine prăjită. A făcut ceva bun și Carol cel Mare - aduse busuiocul în Europa. Restul, numai războaie și iar războaie! (comentator.ro). Genuri. "De exemplu, dacă bărbatul are posibilitatea inteligenței, femeia are posibilitatea iubirii. Nu înseamnă că ea nu poate avea inteligență; ea poate avea inteligență, trebuie doar să i se dea ocazia s-o dezvolte. Dar cu iubirea se naște – ea are mai multă compasiune, mai multă bunătate, mai multă înțelegere. Bărbatul și femeia sunt două corzi ale aceleiași harpe, dar ambele suferă, separate fiind una de alta. Și pentru că suferă și nu știu motivul, ei încep să se răzbune unul pe altul." (Osho).

Liberare.„Aveam să fiu într-adevăr liberat în chiar ultima zi: numele meu începe cu litera S, n-aveam pile de nici un fel, nu eram bolnav incurabil, fusesem «nesincer cu ancheta», nu figuram pe listele de turnători («au colaborat cu organele de administraţie») şi nu mă număram printre reeducaţi. Dar evenimentul liberării se apropie şi poate avea loc din clipă-n clipă. În mica celulă de la Zarcă, singur îngenunchez şi fac un bilanţ. Am intrat în închisoare orb (cu vagi străfulgerări de lumină, dar nu asupra realităţii, ci interioare, străfulgerări autogene ale beznei, care despică întunericul fără a-l risipi) şi ies cu ochii deschişi; am intrat răsfăţat, răzgâiat, ies vindecat de fasoane, nazuri, ifose; am intrat nemulţumit, ies cunoscând fericirea; am intrat nervos, supărăcios, sensibil la fleacuri, ies nepăsător; soarele şi viaţa îmi spuneau puţin, acum ştiu să gust felioara de pâine cât de mică; ies admirând mai presus de orice curajul, demnitatea, onoarea, eroismul; ies împăcat: cu cei cărora le-am greşit, cu prietenii şi duşmanii mei, ba şi cu mine însumi.” ( N. Steinhardt, ”Jurnalul fericirii”).

Lupi. Un copilaș speriat își întreabă tatăl:- Tati, tati...cred că au intrat niște lupi în bloc! Se aud niște urlete...Tatăl: - Stai cuminte, fiule...sunt vecinii noștri de scară, care tocmai au primit noile facturi! P.S. Habar n-am dacă ăsta e un banc...

Greu. Azi, două lucruri sunt foarte greu de găsit în România: sufletul pereche pe viață și...un loc de parcare la mall...

Farmec.”Cunosc două feluri de femei frumoase: unele care sunt ”numai” frumoase – altele care au, în plus, ”farmec”. Farmec? Iată o noțiune mult-cuprinzătoare... și cu înțelesuri adesea contradictorii. Etimologic, cuvântul este din neogreacă: ”farmakon” înseamnă în această limbă, ”leac”...iar, cuvântul înrudit ”farmaki”, înseamnă otravă.” (N. Carandino).

Porci. Preotul satului, încurajator:- Doamne-ajută, Ioane! Văd că ai un porc frumos, sănătos...până la iarnă face, cred, suta de kile! – Ce sută, părinte!? Face 130...ca popa! P.S. Eternul umor rustic, sănătos... fie el și involuntar...

Educație(sexuală). În timpul unui consiliu profesoral, directorul liceului întreabă: - Cum merge noul nostru curs de educaţie sexuală? - Merge perfect! Elevii participă cu atât entuziasm, încât, până la finele anului şcolar va trebui să deschidem, de urgenţă, o creşă!