Cezar STRATON

Iubire.”Nu știu, iubitule, dac-ai fost plecat cândva/ Eu cu tine-adorm, și cu tine-n veci mă voi trezi, dimineața/În visele mele același, doar tu vei fi/ Și dacă, uite...cerceii-n urechi îmi tremură acuma/ Știu că doar tu ești, zbătându-te în inima mea.” (Poem aztec de dragoste).

Cicăleală.Soția se pregătește să prăjească un ou ochi, când tocmai se întoarce soțul acasă și începe să țipe: - Atenție! Atenție! Mai mult ulei! Avem nevoie de mai mult ulei! O să se ardă! Atenție! Întoarce-l, întoarce-l! Hai! Atenție! Ai înnebunit? Uleiul o să se termine! O, Doamne, Dumnezeule, sarea! Nu uita sarea! Soția, deja enervată la culme de țipetele soțului, îl întreabă: - De ce țipi așa? Crezi că nu sunt în stare să prăjesc un ou? Ce te-a apucat?! Bărbatul se oprește din țipat, o privește în ochi și îi răspunde foarte calm: - Asta, ca să-ți faci o idee de cum mă simt eu când conduc mașina și tu stai lângă mine...

Poveste.Au fost  - cică!? - odată ca niciodată un bărbat perfect și o femeie perfectă, care s-au întâlnit, s-au plăcut și s-au căsătorit. Inutil să mai spunem că viața lor în doi era, de asemenea, una perfectă. Într-o seară de Crăciun, în care ningea puternic, această pereche perfectă mergea cu mașina pe o șosea plină de curbe și, la un moment dat, cei doi au văzut o siluetă care înainta anevoios pe marginea drumului. Era Moș Crăciun. Pentru a nu-i dezamăgi pe copiii cei mulți care așteptau cadourile, perechea perfectă l-a invitat pe Moș Crăciun să urce în mașină. Din nefericire, nu după mult timp, au avut un accident. Din cei trei a supraviețuit doar unul. Întrebare: cine a supraviețuit?  Răspuns: Bineînțeles că femeia perfectă. Dintre cele trei personaje, ea este singura care există. Toată lumea știe că Moș Crăciun nu există. Cât despre bărbați perfecți (ha, ha, ha!)…ce să mai zicem!? În continuare, povestea este numai pentru bărbați. (Femeile nu ar trebui să citească mai departe). Dacă Moș Crăciun și bărbatul perfect nu există, înseamnă că femeia a condus mașina. Ceea ce explică de ce s-a și întâmplat accidentul. Dacă ești femeie și ai citit și restul poveștii, atunci povestea asta are și o...morală: Femeile nu fac niciodată ce li se spune! P.S. Întrebarea/dilema sinceră  a povestașului: asta o fi de bine ori de rău..!?

Autostopista.”Trec prin toate astea cu o mare viteză tristă/când – hop! – o demențial de frumoasă autostopistă/îmi face semn cu lumină de mi se-neacă ochii./Frânez într-o clipă. Cobor. Mi-o apropii./Piele de aur în montură de smoală./Gura – o epilepsie roșie în pielea goală./Țâțele – trase la compas și pline de gaz ilariant – făcute-s pentru mine./În sfîrșit! Să răstorni ceva viu în iarba culcată!/Trag fermoare, cotrobăi, bag botul/în carnea care mi se deschide cu totul/și mă silabisește înfrigurată.//Cînd mă ridic, ziua plutește moale și fără idei./Plăcerea îmi înnoadă la gît eșarfa ei./– Chiar ți-a plăcut?/– La nebunie frumoaso! Adio!/Fluier și viteza crește în retrovizoare/Moartea râde satisfăcută la marginea unei șosele cu soare.” (Florin Iaru).

Sfat.Avertizare emisă de Institutului Român de Seismologie Aplicată: foarte important, în caz de cutremur! După noile instrucțiuni fiecare cetățean trebuie să aibă în casă un cârnat, cabanos sau o bucată de kaizer. În caz de cutremur, trebuie scos repede din frigider și ținut strâns în mână. Acest lucru poate ajuta câinilor dresați să vă găsească mai ușor pentru a putea apoi să fiți îngropat creștinește.

Dragoste.Despre dragostea la prima vedere. Crezi în dragoste la prima vedere? - La vârsta mea, vederea nu mai e ce-a fost, trebuie să te pipăi! Ceartă. După o ceartă de ”Valentine‘s Day”, mereu bărbatul e cel care se îmbracă și pleacă, pentru că femeia (din fericire - n.a.) nu știe cu ce să se îmbrace!  

Vise. Bubulina se trezește dimineața și îi spune lui Bulă: - Ce obosită sunt. - Cum adică, nu ai dormit bine?! – Ba da, Bulă, dar am visat că am pedalat toată noaptea. – Te înțeleg, Bubulino. Și eu sunt foarte obosit? – Dar tu ce ai visat, Bulă? - Am visat că am făcut amor toată noaptea. - Cu mine, sper! - Nuuuu, tu erai ocupată, pedalai pe bicicletă.

Sâni. În autobuz: - Doamnă, luați-vă coatele de pe umerii mei! - Nu sunt coatele, ci sânii. - Atunci lăsați-i.

Discriminare (pozitivă?). Moscova (sau București, era cam totuna...), februarie 1950, ora 3 noaptea. Afară sunt minus 30 de grade, e coadă la carne, vreo trei sute de oameni. Pe la 5, apare măcelarul, care le zice: – N-o să vină multă carne. Am primit indicații de la Centrală să nu dau la evrei. Fără să protesteze, vreo patruzeci de oameni se desprind din coadă și pleacă, tăcuți, prin viscol. Pe la 7.30, măcelarul iese și zice: – M-au sunat de la Comitetul municipal. O să fie puțină carne.. rău. Cică să nu dau la ăia care nu-s membri de partid.…Peste o sută de oameni se retrag, tăcuți. La 11, măcelarul iese iar: – Am primit un telefon de la Kremlin. Vine doar un pic de carne. N-o să vând decât la foștii ilegaliști. Pleacă simplii membri de partid, rămân doar vreo duzină de indivizi, înghețați bocnă. Atunci, măcelarul le spune: – Dumneavoastră- ca ilegaliști -  o să înțelegeți: nu e carne deloc. Puteți să plecați. Ceea ce și fac, abia mișcându-se. Niște bătrâni ilegaliști n-or să protesteze! Totuși, unul îi spune altuia, clănțănind: – Nu știu de ce, dar am senzația că evreii au fost și acum avantajați!

Obârșie.1. Fata-i mică, dar cu mare drac în ea. 2. Sub pomul bătrân, găsești mereu umbră. 3. Femeia îl face pe om, și tot ea îl strică pe om. De aceea se și zice: - De unde ești, bădie? – Apăiii...de unde mi-e muierea.. (Emilian Novacoviciu,  „Folclor Pornografic Bănățan (Partea Hazlie)”, 1930).

Afine.” Un pumn de afine în coșul alb de răchită,/Le prefir încet cu mâna; ca niște perle,/Alunecoase le simt și reci,/Ca ochii șarpelui în întunecime./O vară târzie îmi amintesc,/În poiana aceea de munte,/Culegeam afine, le striveam pe limbă,/La striveam în joacă pe frunte./Parcă respira un animal nevăzut,/Parcă sângele mi se făcea mai subțire:/Adolescent sălbatic fugit de-acasă,/"Niciodată toamna nu fu mai frumoasă". (Mircea Florin Șandru)