Cezar STRATON

Expresii.De ce e greu de învățat limba română? Expresii tipic românești: 1. Un român nu este surprins, lui „i-a picat faţa”. 2. Nu doar „a făcut atât de mult cu atât de puțin”… el „a făcut din rahat bici”. 3. El nu-și va pierde cumpătul… lui „îi va sări muștarul”. 4. Nu doar a stricat ori a gafat…el „a dat cu mucii în fasole”. 5. Nu va încerca să te prostească… el „te aburește”. 6. Nu te va minţi…el „îți va vinde gogoși”. 7. El nu pricepe dintr-o dată… lui „îi pică fisa”. 8. Un român nu este extrem de obosit… el este „varză”. 9. Nu consideră pur şi simplu un efort ca fiind inutil…ci spune că e „frecție la picior de lemn”. 10. Nu înnebunești un român… îl „scoți din pepeni”. 11. Un român nu va avea „sindromul impostorului”… el „se va simți cu musca pe căciulă”. 12. Un român nu e nebun…el e „dus cu pluta”. 13. Un român nu-ți va spune să nu mai pierzi timpul aiurea… îţi va spune să nu mai „freci menta”. 14. Unui român nu îi este frică… el „are un morcov în fund”. 15. Un român nu doar păstrează tăcerea… el „tace ca porcu-n păpușoi”. 16. Ca român, nu te amăgești… te „îmbeți cu apă rece”. 17. Un român nu renunță…el „își bagă picioarele”. 18. Un român nu a fost înșelat… el „a luat țeapă”. 19. Un român nu este bețiv…el este „sugativă”. 20. Un român nu are idei neobișnuite… el are o „minte creață”.

Limbaj (gastronomic). ” Vom constata, împreună, cât de solidă, cel puțin în plan lingvistic, este integrarea europeană, ilustrată de mostrele meniurilor găzduite de vitrinele noastre frigorifice. Un bun exemplu de aperitiv este exoticul „inel de creveți cu sos sweet chili“. Și lui, dar, mai ales unui „risotto cu hribi“ li se poate asocia un vin roșu sec. Hribii au și o altă calitate demnă a fi consemnată: alăturați unui sos de trufe, pot alcătui, pentru pizza, „un topping deosebit“. Revenind la pizza (străvechi, de altfel, cuvânt din bucătăria tradițional românească, drept care nici nu l-am mai subliniat prin cursive), nu mai e un mister pentru nimeni că această savuroasă creatură gastronomică, universal iubită, poate conține, pe lângă italica mozzarella și bacon. Dacă dai peste un salam de casă gastro, precizarea de pe etichetă poate, însă, tempera un pic elanul. Și atunci îți abați abați privirea spre ceva ușor: spre măslinele „super super mammouth“, de exemplu.” (Liviu Franga).

Ibrahim.”La Ibrahim” - locanda unui turc pripășit în București odată cu oștile otomane -  era renumită în mâncăruri din carne de berbec, fie perpelit pe jar, fie amestecat cu multe legume și mirodenii, mâncare căreia i se zicea atunci ”tacană”, că de aici vine și numele tocăniței românești. Mai făcea nevasta lui Ibrahim pilaf din piept de oaie tânără, rumenit cu zeamă de morcovi și baclavale umplute, că te lingeai pe degete. Mai încoace, către ulița Dobrotesei, se afla ”Locanda lui Mațe Fripte”. Chiar dacă te vedea murind de foame, nu s-ar fi îndurat să-ți arunce vreo fărămitură de pâine, că de aici și numele, dar de cinstit nu se pomenea alt om ca el! Când era liniștit, Mațe Fripte începea să-i zică din gură câte un cântec de dor și inimă albastră, pentru că în tinerețe se îndrăgostise de o fată care-l părăsise datorită zgârceniei lui. Cânta așa de frumos că oamenii se înghesuiau în cârciumă numai din plăcerea de a-i auzi glasul melodios, care topea până și sufletele împietrite.” (Tudor Ștefănescu, ”Orașul cu amintiri”, 1979).

Reclamă.”Avem bere mai rece decât sufletul soacrei tale. 5 lei halba.”

Ciudat.După scumpirile din restaurante. Șeful de sală îl întreabă pe ospătar: - I-ai făcut clientului de la masa 8 nota de plată? - Da, domnule. - Extraordinar tip! Continuă să zâmbească!?

Dramă.Mihaela Mihai, - sora cant-autorului Doru Stănculescu - interpreta șlagărului „De-ai fi tu salcie la mal...”, a avut trei căsnicii nefericite, iar autoritățile comuniste i-au refuzat întoarcerea în țară. Unul dintre soți, un francez extrem de gelos, pentru a o ține sub control, o droga în fiecare dimineață, punându-i ceva în cafea. Limbaj. – Bună seara, aș dori 4 mici! – Domnu draghe, aici, la noi, e cu meniu ungurescu! – Me scuzați! Dațí la mine‚ atunci...4 miciuri...! Tăieri. În Germania, în redacția unei reviste de gastronomie, are loc următorul dialog între un tânăr (și naiv) redactor și editorul publicației: - Șefu, aș vrea să scriu un articol critic despre nebunul ăsta de Donald Trump și obiceiurile lui culinare. – Nu, că s-ar supăra pe noi și ne-ar tăia acreditările la Casa Albă. Adio vizite în California, degustări, mici atenții pentru jurnaliști, etc. – Atunci, să scriu un material despre  ciudățeniile meniului dictatorului rus, Putin? – Nici atât! El s-ar supăra și ne-ar tăia gazul, petrolul. Bașca vodca Beluga, icrele negre, frumoasele noastre însoțitoare în teren, când vizităm Rusia. – Poate ceva despre Israel? – Nicidecum! Că s-ar supăra evreii... și cine știe ce ne-ar mai tăia și ăștia! P.S. Iată un posibil micro-eseu despre libertatea presei ”libere”...

Secrete ”regale”.Bucate cu margini ascuțite. „Majestatea Sa a ținut mereu o dietă strictă. În plus, n-a mâncat niciodată nimic cu margini ascuțite, crezând că este un semn rău. Fostul ei bucătar, Graham Newbould, a povestit pentru Express.co.uk despre ciudatul avertisment al Reginei. Această familie de monarhi nu avea nici măcar sandvișuri pătrate: «Aici se crede tradițional că cei care aduc mâncare cu margini ascuțite încearcă să răstoarne tronul Angliei», a dezvăluit el.” Paharul de șampanie. „Înainte de a merge la culcare, regina Elisabeta a II-a obișnuia să bea un pahar de șampanie Bollinger, Krug sau Lanson și făcea o plimbare în grădină, într-un mediu curat. Acest lucru a ajutat-o ​​să se relaxeze mai bine și să-și refacă puterea peste noapte. În plus, chiar înainte de moartea soțului ei Philip, Duce de Edinburgh, Majestatea Sa dormea ​​întotdeauna într-o cameră separată. Ea era convinsă că sforăitul lui sau doar mișcarea în vis i-ar putea înrăutăți calitatea somnului.”

Eminescu.”Băutor n-a fost Eminescu. Bea puțin, numai ademenit de prieteni, și numai vinuri ușoare, curate și bune! Vinul îl făcea vioi, vesel, doritor de a îmbrățișa și de a ferici pe toată lumea. Fuma puțin, dar bea prea multe cafele, deși știa că ele nu-i fac bine (...).  În ceea ce privește viața sexuală el era de o sobrietate totală. Niciodată nu vorbea despre femei decât având în vedere partea ideală a ființei lor și disprețuia pe bărbații care aleargă după ”fuste” ori vorbesc despre afacerile lor amoroase.” (Ioan Slavici, ”Eminescu-omul”, 1909)