Cezar STRATON

Misoginie(evreiască). „De ce a făcut-o Dumnezeu pe Eva dintr-o coastă a lui Adam și nu dintr-o altă parte a trupului acestuia!? Dacă ar fi făcut-o din cap... ar fi fost plină de trufie. Din ochi sau ureche – prea curioasă. Din gură – guralivă. Din mână – hoață. Din picioare – prea umblăreață. A făcut-o din coastă – ca să fie smerită! – și totuși, femeile au toate aceste cusururi” (Talmudul). P.S. Știu ei, evreii, ce știu...

Vodcă.– Bei vodcă? – Nu! – Cu iubirea cum stai? – Toarnă!

Card.Să dăm femeii ce-i al femeii! Cardul.

Putin.La începutul anului școlar, un sfat binevoitor de la Kremlin: - Părinți, nu cumpărați harta lumii, planiglobul pentru elevi! Ar fi o cheltuială inutilă. Eu o scriu, rescriu, colorez!

Libertate.Adevărata libertate de exprimare nu înseamnă a debita, cu ton de sentință, public, tot ce-ți trece ție prin cap. Exprimarea propriilor tale frustrări, ratări. Dimpotrivă, ea presupune, impune grija de a-ți cântări, judeca atent vorbele pe care le poți rosti, în Agora, tocmai în numele acestei redobândite libertăți: cea de a te exprima liber!

Învins.În fața unei femei cu adevărat fermecătoare, se schimbă puțin textual (de fapt, se schimbă esențial, ca idee!) celebra replică atribuită lui Caesar Imperator. Ea ar suna, azi, astfel: ” Veni, vidi…vicisti”. (Am venit, am văzut-o, am fost învins (cucerit)!). Învățați, deci, băietani, limbile... latine!

Vodcă.”Și mai am grijă de ceva: comerciant fiind, să nu scriu „votcă“, dacă pe eticheta sticlei pe care o țin în mînă scrie „Rachmaninoff Vodka“ sau „Beluga Nobile Russian vodka“: niciodată, mai ales în zilele noastre, nu se știe cînd pot apărea supărări externe. Mai ales dacă e vorba, cumva, de o băutură națională, cu denumire de origine firesc protejată…” (Liviu Franga)

Locande.”În documente se povestește despre unele locande care au dus faima bucureșteanului petrecăreț și care aveau denumiri caraghioase, după anumite beteșuguri sau metehne ale patronului. Astfel era cârciuma denumită ”La trei ochi sub plapomă”. Se spune că aici se mânca și se bea atât de bine, încât chiar și unii boieri lepădau caftanele și se alăturau prostimii, unde petreceau zile și nopți, că-și puneau amanet până și anteriile, dacă li se terminau galbenii din pungă. (...) Pe ulița Dudeascăi se afla locanda ”La doi șchiopi”, proprietatea a doi frați care ologiseră. Erau renumiți pentru că aduceau câte o căruță de crapi, prinși în lacul Greaca, și-i puneau în frigări deasupra jăratecului pe care, din când în când, cel pus să rumenească frumusețea de pește învârtea de sucală și-l stropea cu zeamă de usturoi în care topise și câte un smoc de cimbru.” (Tudor Ștefănescu, ”Orașul cu amintiri”, 1979)

”Importuri”.” Căci bucătăria din Hexagon poate oferi, după gust, „un mousse cremos și consistent“. Dar ce-am spune de neuitat proustienele, topite în cerul gurii: „madeline“ (cum scrie în pliant și pe etichetă)? Integrarea în româna noastră zilnică a celebrelor produse de patiserie madeleines cred că este, în cazul de față, mai mult decât totală: irecognoscibilă, ca origine. Atunci, ne întrebăm cu neprefăcută naivitate, de ce nu s-ar putea ajunge la inconfundabila noastră mădălină? Câtă vreme germanul waffel, „foaie crocantă din aluat nedospit, care servește ca foaie de tort, la fabricarea napolitanelor, a cornetelor de înghețată etc.“ (definiție preluată din DEX online) s-a integrat ca „vafă“, iar francezul gaufre a căpătat cetățenia română, devenind, în modul corespunzător cel mai firesc, „gofră“, nu vedem nici un impediment în ducerea până la capăt a aceluiași proces, în cazul „madelinelor“, infinit mai greu de recunoscut decât gingașele noastre mădăline. Revenind, pentru a închide cercul, la aperitive, exemplele, în același sens, oferite, pe de o parte, de forma hibridă, germano-română, „cremwurști“ (pornind de la originalele germane Krenwürstchen, Krenwürstel, cu o serie de variante: sursa este același DEX), respectiv „crenvurști“, „crenvursti“, sau, pe de altă parte, de forma proteică a la fel de celebrului „senviș“ (< engl. sandwich), cu multiple echivalări autohtone („sendviș“, „sandviș“, „sanviș“, „senvici“ etc.), pledează și mai apăsat în favoarea integrării totale. În cel mai actual și, desigur, necesartrend.” (Liviu Franga).

Meniuri.”Mama ne învăța să pescuim. Ne-a arătat toate secretele pregătirii undițelor, a cârligelor și momelii, dar și arta curățării peștelui și pregătirii lui pe grătar. Ca și tatăl meu, mama a ocolit mereu salatele, care nu i-au spus mare lucru. A preferat mâncărurile cu savoare. Regina nu a citit în viața ei nici o rețetă de bucătărie. A fost mereu un bucătar din instinct. Mi-a fost greu să pun în cartea mea de bucate vreo rețetă a mamei. Am decis, în final, să includ o singură rețetă, una de a cărei exactitate sunt sigură! Este vorba despre zabaglione. Regina a fost întotdeauna un maestru în prepararea acestui delicios desert.” (Carte regală de bucate - Principesa Margareta a României, Curtea Veche, 2010, pag. 34-35).

Old.Zilele trecute am fost la un restaurant și am cerut o halbă cu bere. Tânărul ospătar a rămas blocat și i-am citit în ochi faptul că sistemul era în prag de shut down, așa că l-am salvat și i-am zis "un draft de bere". Atunci s-a luminat și a zis: "aaa, e o denumire veche, eu știu de draft, nu de halbă". Așa mi-am dat seama cât de bătrân sunt. Evrei. Un rabin îşi întreabă enoriaşii la sinagogă: - De ce ruşii nu iubesc evreii? Ştrul îi răspunde: - Probabil pentru că evreul nu poate bea vodca precum rusul. Rabinul hotărăşte: - Mâine aduceţi fiecare câte o sticlă de vodcă la sinagogă, le vom turna pe toate într-un cazan, ne aşezăm în jurul lui şi ne învăţăm să bem vodcă. Ştrul vine acasă şi povesteşte tot Rachelei, la care Rachela zice: -Dacă se va turna toată vodca într-un cazan, de ce să cumperi tu vodcă? Ia o sticlă goală, pune apă în ea şi du-o. Ieşim ieftin şi nimeni n-o să-şi dea seama. A doua zi, după ce toţi şi-au turnat sticlele de vodcă în cazan, Rabinul amestecă, toarnă în pahar, gustă, după care zice: - Acum înţeleg de ce ruşii nu iubesc evreii.