Cezar STRATON

Evoluție. Bărbatul a descoperit armele și a inventat vânătoarea. Femeia a descoperit vânătoarea și a inventat blănurile. Bărbatul a descoperit culorile și a inventat pictura. Femeia a descoperit pictura și a inventat machiajul. Bărbatul a descoperit cuvintele și a inventat conversația. Femeia a descoperit conversația și a inventat bârfa. Bărbatul a descoperit jocul și a inventat cărțile de joc. Femeia a descoperit cărțile de joc și a inventat vrăjitoria. Bărbatul a descoperit agricultura și a inventat hrana. Femeia a descoperit hrana și a inventat rețetele de slăbit. Bărbatul a descoperit prietenia și a inventat iubirea. Femeia a descoperit iubirea și a inventat... căsătoria. Bărbatul a descoperit femeia și a inventat sexul. Femeia a descoperit sexul și a inventat... durerea de cap. Bărbatul a descoperit schimburile și a inventat banii. Femeia a descoperit banii. Ei bine, de aici, totul a început să se prăbușească...

Lămuriri.La școala de călugărițe, novicelor li se explică deșertăciunea desfrânării: – Fetelor, înainte de a păcătui trebuie să vă întrebați dacă merită o oră de plăcere pentru o viață plină de rușine. O fată ridică mâna și întreabă, îmbujorată: – Puteți să-mi spuneți cum ați făcut să dureze o oră? Și dacă a fost o oră continuu...? Și după cât timp s-a repetat!?

Lesbos. „A face dragoste cu o altă femeie este ca și când ți-ai explora și răsfăța propriul corp, dar prin intermediul altei ființe, consensuale și delicate.” (Elaine Genest)

Poem.”O să rămâi în mine și după ce-o să pleci,/La fel de nepătrunsă, la fel de-mbietoare,/O insulă ciudată cu drumuri și poteci/Ce nu duc nicăirea sărmana mea plimbare./O să rămâi în mine și când vei încerca/Să intri în pădure și să te pierzi într-însa./Vezi ! Urma ta săpată e în visarea mea/Și pot, oricând îmi place, să umblu după dânsa./Și te-aș găsi chiar dacă n-ai vrea să te găsesc,/Și te-aș afla oriunde te-ai ghemui hoțește./Visarea mea e ca un condur împărătesc/Ce numai la piciorul tău zvelt se potrivește./O să rămâi în mine și după ce-o să zbori/Din inima mea neagră, ca un canar din cușcă./Tristețea mea ciudată te va ochi și-n nori;/Tristețea mea țintește mai bine ca o pușcă./Și te-aș zări oricâte costume ai schimba,/Oricâte măști ți-ai pune să nu te pot cunoaște./Visarea mea – din sute de mii te-ar descifra./Tristețea mea – din sute de mii te-ar recunoaște.” (Radu Stanca)

Capșa. Încurcate mai sunt căile Domnilor... Prin 1962, întors la hotel de la întâlnirea moscovită cu un Hrușciov ce tocmai îl informase despre existența rachetelor atomice din Cuba („Omul ăsta e un nebun bun de legat, e în stare să arunce lumea în aer!” – se va confesa el unui apropiat), Gheorghiu-Dej a simțit nevoia „să tragă un pui de chef” cu scriitorul Ilya Ehrenburg, cu care se împrietenise mai demult. Boemul autor amintit este, poate, unul dintre puținii evrei notabili pe care Stalin nu i-a „epurat” (bănuiesc că „vulpoiul” Ghiță Dej știa bine asta). De ce? Dumnezeu știe...Poate pentru nevoia de prestigiu cultural, poate pentru că Stalin a rămas cucerit de textele de propagandă compuse pentru front de sclipitorul evreu mereu „orientat” – OK, știu că am comis pleonasm – de vreme ce le spunea mareșalilor săi: Ilya valorează pentru moralul soldaților mei mai mult decât zece divizii de tancuri! Una peste alta, la un înaintat ceas bahic, scriitorul tocmai revenit din România – dar care cunoștea boema bucureșteană și aprecia atmosfera interbelică de cafenea pariziană – îi spune lui Dej: „Ce-ați făcut din Capșa, o stolovaya(cantină de fabrică)?! În București nu mai ai unde sta la taifas. Ba mi s-a spus că pe Papacostea, șeful restaurantului, care e un geniu gastronomic, l-ați băgat la pușcărie. Ce naiba se întâmplă la voi, tovarășe Dej?”. Când m-am întors acasă, după trei zile, am fost la Capșa – scrie memorialistul – „iar grecoteiul dirija totul cu farmecul său inimitabil”. Asta e partea frumoasă a poveștii.

Adecvare.Dar ce înseamnă să mănânci de sezon, alegând mai ales fructe și legume locale, specifice zonei tale? Fiecare legumă, fiecare fruct are sezonul său, deoarece solul și condițiile climatice  locale sunt favorabile creșterii sale. De ce am rupe ciclul anotimpurilor mâncând căpșuni în decembrie? Consumul unui produs local și sezonier înseamnă: Mai bine pentru sănătate, gust si prospețime, protecție portofelului nostru, sprijinirea fermierilor din țară, reducerea impactului asupra mediului, noi descoperiri culinare. Pe de altă parte, consumul unui produs de import și în afara sezonului înseamnă: pesticide, un bilanț negativ de carbon din cauza transportului de mărfuri pe mari distanțe, gust artificial și fără beneficii nutriționale pentru sănătate, prețuri mai mari. Per total: un dezastru ecologic pentru planetă.

Avertisment.Ea: - Un sărut și voi fi a ta pentru totdeauna! El: - Mulțumesc pentru avertisment!

Bulimie.Iese prietena mea (mai durdulie, deh!) din cabina de probă, cu geaca în mână: - Mi-e mică, zice. – Ce ți-e mică, o întreb, geaca sau... cabina? (Cred că vă imaginați continuarea...)

Vals.”O să leșini în timpul unui vals/Și-o să te-ntind pe-o canapea și-o să-ți descalț/Piciorul fin și-o să-ți desfac corsetul/Și sânii ți-i voi pălmui pe-ncetul/Până ce ochii mari o să-i deschizi/Privindu-mă cu ochii tăi avizi/Fără să știi o clipă cine sunt/Și dacă ești în cer sau pe pământ/Iar eu o să-ți descleșt frageda gură,/Turnând într-însa doar o picătură/Din vechile șampanii de la gheață/Ca să-mi revii mai aprigă în brațe,/Cu sânii goi și numai în ciorapi,/Spre a ne face visători de cap...” (Emil Brumaru, ”Un vals pentru eternitate”)