Cezar STRATON

Înger.Un tip dă să treacă strada când o voce suavă din spatele său spune: - Nu traversa! Omul nu traversează și în fața lui se petrece un accident groaznic, un autobuz trece pe roșu, mor toți pietonii. Ajunge omul la gară, dă să cumpere un bilet când aceeași voce: - Nu cumpăra bilet la acest tren! Omul nu cumpără și a doua zi află că trenul a deraiat și au murit toți călătorii. - Doamne, îți mulțumesc că ai grijă de mine, spune omul cu voce tare... - Nu este Domnul, șoptește vocea suavă, sânt eu, îngerul tău păzitor! - Îngerul meu păzitor? Tare mult îmi doresc să te văd. N-ai putea să te transformi într-o gâză, un flutur, ceva? Un flutur vine și se așează în palma omului. Acesta îl strivește și spune scrâșnind din dinți: - Și unde erai, mă, când m-am însurat? Însurătoare. E ca o fata morgana. La început vezi o cămilă, un lac, palmieri. Dintr-o dată totul dispare şi rămâi cu cămila… Nostradamus (ca bucătar). ” Una dintre publicațiile timpurii ale lui Nostradamus a fost intitulată „Tratat despre cosmetice și conserve” și a apărut în 1555. Cartea oferea instrucțiuni pentru prepararea vopselei pentru păr, a laxativelor, a pastei de dinți (pentru care se folosea sepie pisată și cochilii de melc de mare, sau – dacă dinții erau foarte degradați – un fel de lut albastru). În plus, cartea conținea rețete pentru pastă de marțipan, coajă de portocală confiată, marmeladă, gem de cireșe, jeleu de gutui „demn de un rege” și pere conservate „atât de bune, încât pot fi oferite unui prinț.” Se pare că „gemul iubirii” al lui Nostradamus era atât de puternic și eficient, încât – potrivit descrierii – „dacă un bărbat ar pune o cantitate mică în gură și ar săruta astfel o femeie, fie și, prin salivă, dacă gemul ar ajunge în gura femeii, aceasta ar avea o dorință arzătoare de a consuma, chiar provoca ea actul iubirii.” Textele lui ofereau informații utile despre vreme pentru fermieri și profeții despre anul care urma, și, în cele din urmă, au atras atenția reginei Franței, Caterina de Medici. Aceasta l-a chemat pe Nostradamus la Paris pentru ca el să-i explice profețiile și să alcătuiască horoscoapele copiilor ei. Nu cunoaștem finalul... În timpul celui de-al doilea Război Mondial, fluturași cu catrene care îi erau atribuite în mod fals lui Nostradamus și care preziceau înfrângerea Franței au fost lansați de avioanele germane deasupra Europei. Se pare că creierul operațiunii era secretarul politic nazist, Rudolf Hess, și că până și Adolf Hitler credea în catrenele lui Nostradamus. Știm cu siguranță că ministrul propagandei, Joseph Goebbels, credea total în ele, sub influența soției sale, Magda. Aliații au răspuns și ei acestui război psihologic, aruncând din avion cantități mari de fluturași în teritoriile ocupate de germani. Fluturașii susțineau că Nostradamus profețise înfrângerea germanilor. Mai mult, în scopul de a crește moralul americanilor, studioul de film MGM a produs o serie de filme documentare despre celebrul profet.

Cafenea.”În 1633, sultanul Murad al IV-lea a decretat că băutul de cafea era o infracțiune capitală. Fratele și unchiul lui Murad IV fuseseră uciși de ieniceri, unități de infanterie despre care se știa că frecventau cafenelele. Sultanul era atât de obsedat să-i prindă pe cei care consumau cafea, încât se deghiza în om de rând și străbătea pe jos Istanbulul, decapitând pe loc infractorii. Pasqua Rosée a deschis prima cafenea la Londra în 1652, declanșând o revoluție în societatea londoneză. Ideea că puteai intra într-o cafenea și să te așezi lângă oricine, ca egal al tău, era radicală. Tatăl regelui Carol al II-lea, Carol I, fusese decapitat în timpul Războiului Civil englez, așa că paranoia acestuia în legătură cu supușii care se adunau pentru a vorbi despre politică, a vorbi și a conspira, era de înțeles. La 12 iunie 1672, Carol al II-lea a emis o proclamație privind „Limitarea răspândirii știrilor false și a cuvintelor licențioase despre chestiuni de stat și de guvern”, care se citea, de fapt, cam așa: „oamenii și-au asumat libertatea – nu numai în cafenele, ci și în alte locuri de întâlnire, atât publice, cât și private – să defăimeze acțiunile statului, vorbind de rău despre lucruri pe care nu le înțeleg”. Pentru a combate acest „rău”, secretarul de stat Sir Joseph Williamson a direcționat o întreagă rețea de spioni spre cafenelele din Londra, iar în decembrie 1675, Carol al II-lea a ordonat închiderea tuturor cafenelelor din capitala britanică. Totuși, interdicția a durat doar 11 zile; oamenii au protestat: cafeaua prinsese rădăcini permanente în Anglia. La Oxford, localnicii începuseră să le spună cafenelelor „universități de bănuți” sau „de mărunțiș” deoarece, cu prețul unei cești de cafea, puteai avea acces la discuții intelectuale și la dezbateri pe teme importante. Într-o cafenea londoneză, Isaac Newton a disecat un delfin la un moment dat, sub privirile hipnotizate ale publicului. 

Ketchup.În secolul al XIX-lea, ketchup-ul era vândut în SUA ca medicament pentru diaree, indigestie sau reumatism. În farmacii se vindeau inclusiv pastile din concentrat de ketchup.

Risipă.Aproximativ 50% dintre legumele și fructele produse în SUA sunt lăsate să putrezească pe câmp, sunt date animalelor ca furaje sau sunt transportate direct la groapa de gunoi pentru că nu îndeplinesc „standardele estetice” impuse de magazine.

Miere.În fiecare an, membrii tribului Gurung, din Nepal, își pun viața în pericol pentru a aduna de pe stânci „mierea nebunilor”, miere halucinogenă cunoscută pentru efectele sale medicinale și afrodiziace. Mierea este produsă de unele dintre cele mai mari albine din lume. Iute. Pepper X, cel mai iute ardei din lume, este atât de picant, încât provoacă migrene care necesită spitalizarea. Are o tărie de 3,18 milioane unități pe scara Scoville. Prin comparație, un ardei Jalapeño puternic are doar 3.600 unități.

Unt.Untul de arahide a fost creat inițial pentru pacienții bogați din spitale, ca aliment bogat în proteine, ce nu trebuia mestecat. Vizitatorii pacienților l-au popularizat apoi printre prieteni, fiind considerat la început un produs de lux.

Corp.”În fond, în raport cu mintea şi sufletul, corpul nostru nu este decât un „loc de trecere”, de pasaj. De aceea, sunt multe femei foarte „vizitate” care nu şi-au pierdut nimic din puritate.” (J. Touzalin). Precauție. ”Când ești poftit la o masă, pleacă sătul de acasă.” (Anton Pann, ”Despre laude”)