Cezar STRATON

Pervertiri.„Printre noi se instaurează încetul cu încetul un duh perfid care răstoarnă valorile. Anormalul devine normal. Viciul devine virtute. Minciuna devine adevăr. Furtul inteligent devine profesie onorabilă. Sodomia se cheamă orientare comportamentală. Pervertirea tineretului se intitulează program de sănătate anti-sida. Prostituția se cheamă libertatea femeii de a face ce vrea cu propriul trup. Sărăcirea spiritului devine globalizare. Invadarea unei țări se cheamă război preventiv. Terorismul își reclamă valențe divine. Înfeudarea economică se numește credit bancar. Pomana politică devine act de caritate.” (Bartolomeo Anania)

Stimulente (salutare). Ana, soția oferită lui Ludovic al XIII-lea al Franței, avea doar 14 ani. Tinerii soți se înțelegeau destul de greu. Regele era la fel de destrăbălat ca tatăl său, zburând din nevastă în amantă... Regina, neglijată, căuta în afara patului conjugal ceea ce nu găsea în brațele lui Ludovic. Într-o seară, nevoit să rămână la Palat... un curtean abil l-a convins - oferindu-i și o infuzie, probabil afrodiziacă - să viziteze camera reginei, neglijate... Din această întâlnire, oarecum întâmplătoare, s-a născut, 9 luni mai târziu, un copil. Viitorul Ludovic al XIV-lea... Regele Soare. Astăzi, încercăm să reconstituim rețeta acelui ”elixir regal”. 500 ml vin alb, sec, de calitate, 30 g de scorțișoară, 30 g de ghimbir ras fin, 50 g de zahăr topit, 2 ouă de nagâț (?) sau de prepeliță, 1 păhărel (?) de coniac, 1 praf de nucșoară rasă. Se prepară un decoct, lăsând să se macereze totul timp de 48 de ore. Apoi se bat, amestecă energic toate ingredientele... și se beau cu o oră înainte de întâlnirea erotică.

Decolteu.1. Prin el, prin deschiderea lui tot mai largă – ne avertiza, acum mai bine de un veac, Al. Dumas – se evaporă, încetul cu încetul, pudoarea femeilor. Oare ce ar fi scris prolificul autor – şi bărbat – dacă ar vedea cum arată azi un bikinel, un chiloţel tanga... 2.  „Singurul lucru profund pe care un bărbat îl poate aprecia la o femeie” (Zsa Zsa Gabor ). Replica necesară a unui bărbat de azi la definiţia dată de actriţa interbelică: totul e să ai răbdare! Acum, fustele sunt tot mai scurte, decolteurile lor sunt tot mai adânci: ce deliciu va fi când cele două tendinţe se vor uni!

Dedesubturi (ori „desuuri”, în transcriere simplist franco(a)fonă). Mă întristează, de fapt, singurătatea bărbaţilor şi femeilor din lumea modernă. Dificultatea mărturisirii, frica adresării, evitarea comunicării directe dintre sexe... Spaimă şi obsesie care pot genera şi un astfel de sfat „sigur”, dat de consilierii apuseni ai ieşirii cu orice preţ din mlaştina solitudinii sexuale, acelor femei care, „pândind” constant şi disperat un bărbat acceptabil – ideal, unul ce frecventează acelaşi club, bar, discotecă –  l-ar putea „agăţa” – precum pescarul ghinionist - o jinduită pradă – cu o stratagemă „irezistibilă”. Ea ar consta în ideea de a-i trimite posibilei prăzi, într-un plic instantaneu cerut barmanului, chiloţeii purtaţi atunci, însoţiţi de un bileţel explicativ: „ne vedem mâine seară aici, apoi... tu decizi...”. Dacă nu face infarct peste noapte, „masculul-ţintă”, ne asigură autorii, va fi sigur prezent la rendez-vous, zăpăcit, cumulativ, de curiozitate, dar şi de „feromonii irezistibili” emanaţi de „desuul” minuscul. În fine, invoc aici titlul unei piese de teatru jucate cu succes în acele vremuri (anii 70-80) pe scenele teatrelor noastre: „Cum s-a făcut de-a rămas Catinca fată mare”... Păi cum? Uite-aşa... Din lipsă de desuuri sexy și accesibile.

Fasole.Italienii au crezut mereu că fasolea ar avea niscai proprietăți afrodisiace. De aici provin o mulțime de rețete... din care nu lipsește niciodată fasolea! O rețetă din sec XIV chiar îndrumă: ”se fierbe fasolea de trei ori, bine spălată, apoi se mai clocotește o dată, cu ulei, ceapă, mirodenii, niscai brânză rasă și ouă. Dacă se mai adaugă niscai rozmarin, piper și usturoi, felul ăsta îi va împinge pe meseni să ridice paharul... și pofta lor... mai mult decât ar trebui.”

Scaune (eliberate). Înainte de a fi moralistul mizantrop şi sarcastic din volume ca ”Hanibal” sau ”Arma secretă”, Eugen Jebeleanu a glorificat, în versuri împiedicate, chinuite, regimul comunist. În 1952 a publicat volumul de versuri ”În satul lui Sahia”, reportaj versificat de mare întindere şi, în acelaşi timp, odă  închinată unor imaginare realizări ale noului sistem politic. Alexandru Sahia, scriitorul pro-sovietic de o valoare modestă, mort la 29 de ani şi supraevaluat post-mortem, în scop propagandistic, este evocat în treacăt în cartea lui Eugen Jebeleanu. Pelerinajul în satul lui este doar un pretext pentru ridicarea în slăvi a schimbărilor din România. Poetul îl întreabă pe un sătean unde se află „gospodăria de stat”, iar săteanul îi răspunde cu o mândrie teatrală. „Vezi   acolo steaua aia? / (Omul m-a cuprins de spate) / Aia  roşie  ca  văpaia / De le-acoperă pe toate…// (Am  zărit-o). – «Păi, atunci… / Cum  ă n-o vezi, frate  dragă. / Doar un ochi să vrei s-arunci. / Uite-o! Scânteie, de bagă / Toate stelele-n dăsagă.” Steaua roşie de la intrarea în „gospodăria de stat”, inspirată de   steaua roşie de la Kremlin, bagă aşadar toate stelele de pe cer în dăsagă! Autorul compară în repetate rânduri ceea ce vede în sat cu ceea ce a fost înainte de 1947, când pământul era proprietatea casei regale. În mod mecanic-tendenţios, el  pretinde că prezentul este infinit superior trecutului. Cu imaginaţia lui precară, el încearcă să ne convingă că în scaunul eliberat de rege stă acum un muncitor studios, care concepe o inovaţie la batoze. Scena este hilară: „E târziu. Dar nu e gol / Scaunul legănător. // Unde ieri căscau domol / Boieroaicele cu graţie, / Şade-acum un muncitor / C-un creion şi o carte-n  mână. // Uite-aşa, de-o  săptămână, / După muncă, / Ochii-n carte şi-i aruncă. / Chibzuieşte-o inovaţie / La batoze.” Simplist şi fals, amplul poem ”În satul lui Sahia” ar fi putut fi intitulat ”Folosirea mai eficientă a scaunelor”. (Alex Ștefănescu)

Mariaj.1. O nouă formulă de cerere în căsătorie: „Am rate la bancă. N-ai vrea să le împărţim împreună?” 2. De fapt, toate femeile se mărită din dragoste: pentru bani, pentru situaţia socială, pentru imagine. 3. „Dacă urâţi singurătatea, nu vă căsătoriţi niciodată.” (A.P. Cehov). 4. Un bărbat distins şi bogat, în vârstă de 80 de ani, îi cere mâna unei domnişoare de 20 de ani: Domnişoară, aţi binevoi să acceptaţi să deveniţi văduva mea?