Cezar STRATON

Eros.”Privind înapoi, constatăm că nu există nicio epocă de aur în materie de sex. În 1950, comuniștii chinezi au distrus sistematic cantități enorme de antichități erotice într-o încercare de a șterge amintirea acestor tradiții ambigue. În anii 1930 și 1940, când a investigat satisfacția sexuală la americani, Kingsey a constatat că bogații și săracii au avut idei atât de diferite, de parcă ar fi locuit pe planete separate. Săracii s-au dedat de la o vârstă fragedă, „cu un singur gând“, contactelor sexuale, făcând dragoste înainte de căsătorie de șapte ori mai frecvent decât cei bogați, folosind prostituate de trei ori mai des; dar, cu trecerea anilor, au devenit mai credincioși soțiilor lor decât cei bogați, care, dimpotrivă, au început viața cu mai multă prudență: în tinerețe s-au masturbat de două ori mai mult decât cei săraci, limitându-se mai mult la jocuri excitante, dar, înaintând în vârstă, s-au rafinat în „arta iubirii“, devenind preocupați de sâni și preludiu, spre deosebire de cei săraci, care aveau îndoieli în privința experimentării și chiar a sărutului, considerând nuditatea obscenă. Cu alte cuvinte, cu cât oamenii au devenit mai prosperi, cu atât sexul a fost privit cu mai puțină deschidere. Sfaturile din ”Kamasutra” au fost inspirate de negustorii tihniți ai luxoaselor orașe medievale din India.” (Theodore Zeldin, ”O istorie intimă a omenirii”)

Meniul (ca formă de patriotism). Bucătăria rusă a început să pătrundă în bucătăria aristocrației ruse târziu, abia după războiul din 1812 împotriva Franței, când patriotismul a devenit la modă. În locul șampaniei franceze, în saloanele înaltei societăți au început să se bea în mod aparent kvas rusesc (până atunci, o băutură țărănească considerată „vulgară”, fiind făcută din pâine neagră fermentată), iar pe mese au început să apară preparate rusești, totuși, încă într-un sortiment limitat. De fapt, chiar și Ecaterina a II-a avea o pasiune pentru murături (un alt produs ”vulgar”), motiv pentru care a fost bârfită discret de diplomații străini. Dar nu toți nobilii își puteau permite zilnic un bucătar francez sau măcar produse străine. Pictura lui Pavel Fedotov „Micul dejun al unui aristocrat” este grăitoare: titlul său original era „Un oaspete care a sosit la momentul nepotrivit” și înfățișează un aristocrat speriat, care nu aștepta musafiri și, prin urmare, se grăbește să acopere rapid, să ascundă o bucată de pâine uscată de secară. Iar acești nobili sărăciți, chiar și în capitală, au fost un fenomen de masă în secolul al XIX-lea. Mai mult, mâncarea „vulgară” era de fapt savurată în secret de cam toată lumea. Eticheta impunea însă ca aceasta să fie exclusă de pe mese în prezența oaspeților, în funcție de context: cu cât cina era mai ceremonioasă, cu atât bucătăria franceză ocupa mai mult spațiu. Unii nobili au urmat fără să vrea această etichetă, pe care Lev Tolstoi a descris-o atât de bine în Anna Karenina. Când Stiva Oblonski îl invită pe Levin la restaurant, ei comandă stridii franțuzești, supă de legume cu napi, calcan în sos gros, carne de vită friptă și claponi. Levin, deși ar prefera terciul și supa de varză, este forțat să mănânce mâncăruri franțuzești. Apropo, terciul popular figura și în meniul restaurantului, dar era numit în mod francez - „kacha à la russe”. După același principiu, aproape toate preparatele rusești erau rebotezate franțuzește dacă erau incluse în meniu.

Mâncarea(ca formă de protest). În secolul al XIX-lea mâncarea rusă populară, considerată aproape 150 de ani „rușinoasă”, a început să devină, în cazuri izolate, simbolul dorinței de opoziție. Printre aristocrați, ale căror opinii politice se abăteau de la politica generală a statului, un fel de mâncare „vulgar” putea fi servit la cină, în prezența unor oameni cu opțiuni asemănătoare, ceea ce era un gest de protest împotriva snobismului aristocratic. Decembristul Kondraty Ryleev, la întâlnirile secrete din casa lui (le numea „mic dejun rusesc”), le-a oferit oamenilor care aveau păreri asemănătoare „mâncăruri interzise” - pâine de secară și mâncăruri din varză. Au mai băut vodcă, nu bere. Primii slavofili din anii 1830 și 1840 au susținut, de asemenea, o performanță demonstrativă la întâlnirile lor: au amestecat cvas rusesc cu șampanie franceză într-un oală mare de argint și au băut amestecul rezultat în semn de apropiere de oameni. Diviziunea dintre alimentele „decente” și „vulgare” a început să se estompeze din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. „Terciul Gurievskaya” (terci dulce de griș cu diverse adaosuri) a devenit unul dintre felurile de mâncare preferate ale lui Alexandru al III-lea. Influența Franței asupra preferințelor aristocraților ruși a slăbit treptat, și bucătăria rusă și-a afirmat din ce în ce mai mult poziția.

Meniu.În timp ce-mi lăsa nota de plată, ospătarul m-a întrebat lingușitor: — Ei, cum ați găsit friptura? — Sub un cartof, întâmplător! — Dar dumneavoastră, doamnă, cum aţi găsit ”şalăul în maioneză”? — Credeţi că l-am găsit?! Nu!… Din cauza maionezei, care a fost tulbure, n-am văzut unde s-a ascuns, șmecherul!

Paradoxuri (oftalmologice). Ochiul femeii are finețea extraordinară de a depista un fir de păr feminin ”intrus” pe reverul partenerului ei, de la zece metri distanță. Dar… nu reușește să dibuie marginea ușii garajului de acasă, nici măcar de la un metru distanță (mai ales - văleu! – la parcarea cu spatele!)

Timpuri (gramaticale, istorice). Profesorul: - Se dă propoziția: ”Într-o zi, corupția din România va fi stârpită”… Bulă, ia spune-mi tu… la ce timp este verbul din propoziția enunțată!? Bulă: - La viitorul imposibil, domnule profesor!

Burger.”Aroma burgerului cu bere este inconfundabilă, însă nu e de neglijat nici faptul că berea conferă cărnii o catifelare și o frăgezime aparte. Iată o versiune a rețetei tradiționale din Chicago, cu picanteria specifică pentru „The Windy City”, acolo unde am savurat și eu cândva primul burger pe pământ american. Ingrediente: 400 grame carne tocată de vită, 50 mililitri bere, 1 linguriță sos Tabasco, 1/2 sos Worcerstershire, 4 chifle. Mod de preparare: Carnea tocată, berea și sosurile se frământă cu mâna într-un bol, apoi se formează 4 burgeri, care se împachetează separat în folie și se pun la rece 3-4 ore. Se prăjesc la grătar pe ambele părți, apoi se montează în chiflele tăiate pe jumătate împreună cu garniturile favorite. Se pot scrie tomuri întregi despre ceea ce poate însoți carnea într-un hamburger. Să amintim aici doar ceapa trasă la tigaie cu bere, feliile de brânză Cheddar, castraveciorii murați, sosul 3 în 1 (ketch-up, maioneză, muștar), varza roșie cu oțet balsamic... Și, bineînțeles, cinstita halbă de bere brumată alături!” (Dan-Silviu Boerescu)

Aparențe. Ion și Maria făceau cumpărături – de criză – la supermarket. La un moment dat, Maria începe să umple căruciorul numai cu scumpeturi: icre negre, somon, camembert, etc. Ion: - Ce ai, Mărie, te-ai tâmpit!? De unde vom găsi noi bani să plătim toate astea!? – Taci, boule! Stai să treacă de noi colega mea de serviciu... apoi voi pune totul înapoi, cuminte, în raft!