Cezar STRATON

Hrană.”Problema aprovizionării trupelor din acea epocă – a lui Ștefan cel Mare (n.a.) – cu hrană se făcea inițial cu alimente aduse de ostași și ulterior prin exploatare locală. Ca urmare, coloanele și în general formațiunile de servicii ale oastei moldovene erau foarte reduse. ”Hrana o poartă pe oblâncul șeii, anume brânză de burduf și pâine albă”, scria cronicarul Bielski, contemporan cu Petru Rareș. Moldovenii aveau calități militare deosebite. Doctorul lui Ștefan cel Mare, Muriano, scria: ”Toți supușii sunt bărbați viteji, ageri și nu făcuți să stea pe perne, ci la război, pe câmpul de bătaie. Turcii au mare frică de acest domn.”. Bielski, cronicar polonez, scria (ceva mai târziu): ”sunt bravi și meșteri în a mânui sulița și scutul, deși sunt niște țărani simpli, luați de la plug.” (Ion Cupșa, ”Bătălia de la Vaslui”, Ed. Militară, 1975)

Zahăr (și nu doar).” Pentru americani, dulceața zahărului este gustul care face toate noutățile acceptabile. Zahărul, care nu miroase și care are puterea magică de a face aproape orice să fie parțial delicios, a asociat, într-adevăr, gust lumii mai mult decât orice altceva. Cândva un medicament rar și divin – mierea a fost numită „sudoarea cerului“, „saliva stelelor“ –, acum producția sa a crescut de patruzeci de ori în ultima sută de ani: este expresia culinară a democrației. Numai când ciocolata latino-americană, condimentată anterior cu ardei iute, a fost aliată cu zahărul (de Conrad van Houten din Amsterdam, în 1828) a cucerit vălul palatin al întregii lumi. În 1825, Brillat-Savarin, autor al ”Fiziologiei gustului”, a prezis că zahărul a fost destinat să fie „aroma universală“. La acel moment Goethe a plătit 2,70 de mărci de aur pe un kilogram; zahărul a fost elixirul plăcerii doar pentru cei bogați, care au cheltuit pe el mai mult decât pe pâine. Acum profeția s-a împlinit: aproape toate produsele alimentare ambalate conțin zahăr.

Importuri.Mâncarea chinezească a atins apogeul în secolul al XII-lea, mulțumită importurilor comercianților aventuroși. Mâncărurile Europei au fost orientalizate prin utilizarea masivă a condimentelor –  ce erau aproape numai de origine indiană în Evul Mediu. Apoi a fost americanizată prin introducerea cartofilor, a tomatelor, a curcanului de Crăciun și a altor produse de origine americană. Fast-food-ul nu e nici american, nici european, ci o moștenire de la vânzătorii ambulanți din Orientul Mijlociu și Orientul Îndepărtat. La nouvelle cuisine este rezultatul unui aport de idei japoneze în tradiția franceză. Aceste importuri au fost întotdeauna aduse de minorități, în ciuda opoziției. Toate inovațiile se confruntă cu o opoziție.” (Theodore Zeldin, ”O istorie intimă a omenirii”).

Spirit.”„Ce sălbatică e viața, e sălbatic de frumoasă! Stări de spirit, asta trebuie dat altora; nu conținuturi, nu sfaturi, nu învățături” (C. Noica)

Evadare (?).La tribunal: - De ce ai evadat din închisoare, inculpat? - Voiam să mă însor, domnule judecător... - Hmmm... stranie concepție despre libertate mai ai...

Atenție!Vorbitul fără greșeli gramaticale va fi considerat defăimare la adresa politicienilor!

Paște (regal). ”În anul 1939, Regele Carol al II-lea împreună cu suita sa a sărbătorit Paștele la Balcic. Suita regală a stat pe malul mării, la Castelul Reginei Maria, în perioada 1-13 aprilie. Fructele au fost aduse de la București, special pentru masa pascală. Au fost, din belșug, mere, pere, banane, portocale și grapefruit-uri. Mesele regale au fost stropite cu băuturi aduse special tot de la București: cognac Napoleon (o sticlă), cognac Brossault (o sticlă), vin Pouilly – Fuise (din 1929) – trei sticle, vin Chateau Mirat – Barsac (din 1914) – trei sticle, vin Cheval Blanc St. Emilian (recolta 1919) – trei sticle. De la Economatul castelului s-au luat zece sticle de șampanie Cremat, două sticle de rom englezesc (categoria I, de jumătate de litru) și o sticlă rom de casă de 0,5 litri. Din pivnița de consum s-au luat 20 de sticle “Riesling de Românești” (producția anului 1937), 20 din “Muscat de Dobrovăț” (din 1936), 20 din “Grasa de Cotnari” (1936), 20 din “Profiriu de Dobrovăţ” (1937), 20 din “Pelin de Segarcea” (1937), 15 din “Burgogne Românesc” (1937), 15 din “Cabernet de Ruşeţu” (1937) şi 15 de Malaga (categoria I de 750 ml). S-au mai consumat şi cinci sticle de “țuică de Glâmbocelu” (din 1931) şi trei de țuică “Domeniul Coroanei”, dar şi 60 de sticle Bere de Azuga și 150 de sticle de apa minerală Broşteni (Suceava, de pe domeniul fratelui regelui, prințul Nicolae – n.a.!). S-au mai băut încă 20 de litri de must sterilizat şi cinci litri de Coca Cola. Personalul castelului a băut 20 litri de vin roşu, adus de acasă şi 40 litri vin de Balcic. Nu am aflat, din surse autorizate, ce s-a consumat la masa de Paște.  Am aflat că, doar cu șase luni înainte, pe 29 octombrie, în Castelul pe care îl moștenise de la mama sa, regele Carol al II-lea, împreună cu suita sa au consumat, la dejun, cotlete de șalău, fazan la frigare, salată “Beatrice”, budincă “Sans Souci” și fructe.  În anul 1923, Ziua Națională (10 Mai, în acea vreme) a coincis cu sărbătoarea Paștelui. Dejunul regelui a fost bogat și s-a servit, cu acel prilej, „Bullion de pasăre, morun şi nisetru cu sos Ravigot, ouă roșii, șuncă cu aspic, gelatină (adică răcituri) de pasăre, maioneză cu raci, salata rusească de legume, miel fript, salată verde, prăjituri, cașcaval, portocale, migdale şi stafide”. (bucatarescu.ro)

Evaporare.– Iubitule, am lăsat ieri în frigider două sticle cu pălincă, de ce astăzi este numai una? – Pentru că n-am văzut-o…

Călătorii.De ce oamenii iubesc călătoriile? Pentru că în drum se află între ce au fost și ce vor fi.

Circumciziune.„Tăierea împrejur ar putea veni de la tăierea viţei-de-vie. Fără amputarea ei, frunzele ar prolifera la infinit şi ar strivi, ar anula strugurii, rodul”. (L. Durrell)