Cezar STRATON

Dietă.O dietă mediteraneană verde („Med verde”), care conține mai multe materii vegetale și foarte puțină carne roșie sau păsări de curte poate fi chiar mai bună pentru sănătatea cardiovasculară și metabolică decât versiunea tradițională, scrie jurnalul online Inima. Dieta mediteraneană clasică, bogată în alimente pe bază de plante, este legată de un risc mai scăzut de boli de inimă, accident vascular cerebral și diabet și în prezent formează coloana vertebrală a liniilor directoare dietetice pentru a preveni bolile coronariene. Cercetătorii au dorit să afle dacă o versiune mai ”verde” a acestei diete, mai mare în surse de alimente vegetale verzi și mai mică în aportul de carne roșie ar putea fi mai bună pentru sănătate. Dieta ”Med verde” a inclus 28 g /zi de nuci, evitarea cărnii roșii / procesate și cantități mai mari de materie vegetală. De asemenea, a inclus 3-4 căni / zi de ceai verde și 100 g cuburi înghețate de Wolffia globosa (tulpină cultivată Mankai), o formă bogată în proteine ​​a păianjenului de plante acvatice, luată ca un shake de proteine, un substitut parțial pentru proteine ​​animale. Cei cu ambele tipuri de dietă mediteraneană au slăbit mai mult: verde Med 6,2 kg; Mediteranean (clasic) 5,4 kg; dieta sănătoasă simplă, 1,5 kg. Circumferința taliei - un indicator al unei îngrășări potențial nocive - a scăzut cu o medie de 8,6 cm în rândul celor din dieta verde Med. „Educația și încurajarea de a urma un model dietetic verde Med împreună cu activitatea fizică are potențialul de a contribui major la sănătatea publică, deoarece poate îmbunătăți echilibrarea factorilor de risc cardiovascular, prevenind în cele din urmă morbiditatea și mortalitatea cardiovasculară”. Și concluzionează: „Descoperirile noastre sugerează că o restricție suplimentară a aportului de carne cu o creștere paralelă a alimentelor pe bază de plante, bogate în proteine, pot reduce riscul cardiovascular, dincolo de efectele benefice cunoscute ale dietei tradiționale mediteraneene.

Tarantulă.În Venezuela, membrii tribului Piaroa gătesc cea mai mare tarantulă de pe planetă, păianjenul Goliat mâncător de păsări. Mărimea sa poate atinge 30 cm. Friptă cu atenție, se extrag din ea 100 g de carne albă, asemănătoare cu carnea de crevete.

Scorpion.Este o altă nevertebrată cu gust de crevete, pentru unii, sau de popcorn, pentru alții. Se servește prăjit în diverse țări asiatice. Cei care-l preferă gata preparat pot găsi în comerț carne de scorpion la cutie.

Omizi.În Congo, peste 13.000 de tone de omizi din specia ”Imbrasia” sunt vândute anual pentru consum. Omizile sunt vândute de două ori mai scump decât carnea de vită, și se pare că asigură peste jumătate din consumul de carne al țării!

Insecte.La scară mondială, peste două miliarde de persoane consumă regulat insecte (furnici, termite, gândaci, lăcuste, ploșnițe etc.). Se spune că împăratul Japoniei, Hirohito (sec. XX), aprecia un preparat de viespi fripte, amestecate cu orez, totul scăldat în sos de soia. Nepalezii degustă un lichior din puiet de albine, numit ”bakuti”. În Coreea de Sud sunt apreciate larvele fluturelui de mătase, Bombyx. Crisalida (gogoașa) fiartă la abur, este servită ca aperitiv. Mescal vs. Tequila. Aceste două băuturi alcoolice obținute din agave sunt uneori confundate. Spre deosebire de mescal, adevărata tequila nu conține niciodată larva unui fluture de noapte care se hrănește din agave. Cât despre prezența larvelor în sticlele de mescal, este vorba doar despre un artificiu comercial care datează din anii 1940.

Condimente.Nu doar meniurile cu carne, ci bucătăria în general nu poate fi azi concepută în lipsa condimentelor. Aceste ingrediente – indispensabile nu doar în tigăi și oale, ci și în farmacopeea modernă – au stimulat călătoriile și marile descoperiri geografice, au inspirat și motivat schimbările geopolitice și au dus la evoluții economice și sociale la nivel mondial. Mirodeniile au constituit motorul unui întreg val de schimbări, care încă se derulează, pe tot globul. Încă înainte de sec. XV, negustorii din Orientul Mijlociu și din nordul Africii păstrau în mare secret sursele lor, stabilind prețuri fabuloase pentru mirodenii. În acest scop fabricau ”legende” pentru a-i înspăimânta pe bogații cumpărători greci și romani, precum cea care susținea că o pasăre de dimensiuni înfricoșătoare își făcea cuibul din bețe de scorțișoară. Când culegătorii o momeau cu bucăți proaspete de carne, pasărea își părăsea cuibul, iar aceștia culegeau rapid – și adesea cu prețul vieții – bețele de scorțișoară. La începutul sec. Al XIV-lea, pentru 0,5 kg de nucșoară, acești abili negustori cereau la schimb șapte boi. Cuișoare. Una dintre cele mai prețuite mirodenii sunt cuișoarele, care sunt mugurii uscați ai unui arbore asiatic, ce produce cam 15-18 kg anual. Pentru a obține un kg de cuișoare uscate, se folosesc între 8.000-14.000 de muguri. Se spune că în China, prin anii 200 î.e.n., câțiva demnitari ce așteptau să fie primiți de către unul din împărații dinastiei Han ar fi descoperit că mestecând muguri de ”Syzygium aromaticum” își schimbă mirosul respirației. Astfel, împărații chinezi au impus timp de secole această practică. Mult mai târziu, în sec. XVI-XVII, după ce Magellan adusese deja cuișoare și nucșoară în Spania, olandezii au găsit drumul spre Indonezia, impunând monopolul asupra culturii și vânzării mirodeniilor, ceea ce a dus la creșterea prețului lor. În sec. XVIII, arborii de cuișoare înfloreau deja în multe alte zone decât Indonezia: Zanzibar, Madagascar, Brazilia, Mauritius etc. Odată cu dispariția monopolului olandez, prețul cuișoarelor a început să scadă și toate categoriile sociale și-au permis să le cumpere și utilizeze. Cuișoarele sunt mai prezente în bucătărie decât realizăm: turta dulce este un exemplu. Cât despre băuturi, ele sunt la loc de cinste în lichiorul francez de portocale, celebrul ”Cointreau”.