Cezar STRATON

Consult.Motto (etern?!) doftoricesc: ”Ești sănătos!? S-o crezi tu, pacientule! Tot îți găsesc eu ceva! ”. Un tip de 80 de ani se duce să-și facă controlul medical anual. Doctorul îi ascultă inima cu stetoscopul și începe să dea din cap: - Of, of! Omul, speriat, îl întreabă pe doctor: - Care-i problema? - Păi, spune el, aveți un murmur la inimă. Fumați? - Nu, spune moșul. - Beți mult? – Nu, aproape deloc. - Viață sexuală aveți? - Da, bineînțeles! - Păi, atunci, spune doctorul (- Evrika!) - mi-e teamă cu murmurul ăsta, să nu faceți un infarct, așa că va trebui să renunțați la jumătate din activitatea sexuală. Uitându-se perplex la doctor, moșul spune: - La care jumătate, doctore… privitul sau ... gânditul?! Alegere. – De ce e mai bine să te căsătorești cu o femeie mai mică la înălțime?– Când un bărbat alege dintr-o grămadă de răutăți, o alege pe cea mai mică! Filme. În America rulează „Om bogat, om sărac”. În Rusia rulează „Om sărac, om sărac”. În România rulează „Om trăi și om vedea”. Păcat. Să fumezi e nociv, să bei, e urât. Dar să mori sănătos… nu-i păcat? Penar. Luni începe școala. Ocazie cu care guvernul vrea să relanseze campania ”Fără penar în funcții publice”. Culme. Apropo! Știți care-i culmea veseliei? Când vine soțul vesel acasă, îi spune un banc bun soției și… începe să râdă unul din dulap.Schimburi.Fără America, europenii nu ar găti roșii sau cartofi. Fără China, indienii nu ar bea ceai. Fără etiopieni, italienii nu ar sorbi cafea.. Istoria alimentației este cea a schimburilor gastronomice incredibile în care oamenii s-au angajat timp de milenii. Susținute de mișcarea imperiilor, desigur, dar și, mai presus de toate, a religiilor. Ele au fost cele care au reglementat consumul de carne, alcool și altele. Alimentația era, până de curând, o preocupare a economiștilor, sociologilor și antropologilor. Istoricii au considerat subiectul mai degrabă secundar, dacă nu frivol. Dar, de când Claude Lévi-Strauss a scos la iveală simbolismul ”crudului” și al ”gătitului”, referirile la mâncare și-au făcut loc în sfera istoriei sociale. Fapte majore precum foametea, depozitarea cerealelor și canibalismul și-au găsit locul în analiza istorică, dezvăluind cât de mult depindea soarta națiunilor și a indivizilor de cultivarea hranei, de modul în care aceasta era prelucrată și servită. Sociologii, la rândul lor, au reflectat asupra a ceea ce ei numesc ”comensalitate”, adică formele de hrănire împreună, la aceeași masă (mensa), atât pentru a reuni grupul împreună, cât și pentru a ține la distanță persoanele nedorite. Cu toate acestea, gastronomia, pe care Rachel Laudan o definește în cea mai recentă carte a sa drept „stiluri de preparare culinară”, a fost abandonată cărților de bucate și revistelor de specialitate. Ritual. În Amazon, indienii Yanomani sunt faimoși pentru practicarea unei anumite forme de antropofagie. În eseul ei din 1987 ”Gracia y justicia en los manjares” („Grație și dreptate în mâncare”), filosoful uruguayan María del Carmen Soler Ponce povestește cum aceștia își îngurgitează morții, după ce i-au ars cu hainele și arcul lor. Apoi folosesc cenușa rezultată pentru a „săra” piureul de banane pe care îl înghit, oferind deci trupurile celor vii ca un mormânt pentru strămoșii lor, ale căror nume nu vor mai avea voie să le pronunțe vreodată. Camembert. Simbolul brânzeturilor franceze și ”McDo”, emblema mâncării fast food, au mai multe în comun decât s-ar putea crede. Istoria oficială a camembertului este una de legendă, inventată de producători, oameni de știință și... un bucătar american. De fapt, nu cunoaștem originea reală sau rețeta originară a brânzei normande. Singura certitudine: cu coaja sa gri-albastru, produsul vândut în secolul al XIX-lea nu semăna deloc cu produsul igienizat care domină astăzi secțiunea de brânzeturi a supermarketurilor. Brânza a fost unul dintre motivele ”virtuosului vandalism” comis de José Bové prin devalizarea unui McDonald's aflat în construcție la Millau în 1999, un episod care l-a făcut un erou în Franța și în curând în străinătate. Americanii au impus unilateral taxe de import mai mari asupra excelentului Roquefort produs în regiunea Aveyron. Or, dacă Statele Unite au decretat Roquefortul indezirabil, de ce ar continua Franța să accepte hamburgerul cu brânză, poreclit în Hexagon „McMerde”? Mâncarea servită de multinaționala americană era „junk food”: mâncare proastă pentru consumator, rea pentru fermierii din „Franța adâncă”, producători de alimente de calitate și, în final, păguboasă pentru țară. În același an, Bové a plecat la Seattle la invitația lui Ralph Nader pentru a manifesta împotriva Organizației Mondiale a Comerțului. Francezul au reușit să introducă în mod ilegal Roquefort nepasteurizat în Statele Unite. A pozat pentru presă în timp ce savura un sandviș cu brânză albastră în fața unui McDonald's din oraș. Păstrăv ”a la Hitler” Hitler vegetarian? Ideea este intrigantă și tulburătoare: principalul vinovat al celui mai grav genocid din istorie a refuzat să omoare animalele și să le consume carnea...? Realitatea este mai prozaică: Hitler nu a fost niciodată un vegetarian complet. Desigur, din 1930, a evitat să mănânce carne și, în ultimii ani ai vieții sale, a mâncat aproape exclusiv legume crude și musli (fulgi de cereale). Dar nu era nimic ideologic în acest regim. Potrivit lui Robert Payne, unul dintre biografii săi calificați, această imagine a unui Führer ascetic, care nu bea, nu fumează și nu mănâncă carne, este doar opera propagandei lui Goebbels. Dacă Hitler a acordat un loc din ce în ce mai mare fructelor și legumelor în mesele sale, a fost mai ales ca să combată durerile intestinale și balonarea de care suferea. Dar problemele sale stomacale nu l-au împiedicat niciodată să consume alte bunătăți. Astfel, printre mâncărurile sale preferate, remarcăm porumbeii, chiftelele de ficat, caviarul și mai ales păstrăvul în unt. Ingrediente: • 150 g file de păstrăv • 100 g hribi • Unt • Lămâie • Sare și piper. Curățați ciupercile uscate. Se călesc într-o tigaie cu unt deja fierbinte. Condimentați-le cu sare și piper. Se toarnă puțină apă și se fierb ciupercile timp de aproximativ 5 minute, până când cea mai mare parte a lichidului s-a evaporat. Scoateți tigaia de pe foc. Adăugați mai mult unt, piper și sare. Fileurile de păstrăv se fierb la abur și se așează pe un vas de servire preîncălzit, cu ciupercile.” (”Viața și moartea lui Adolf Hitler”, Buchet-Chastel, 1974).