Cezar STRATON

Motto. La școală: - Ce sunt vegetarienii, copii? Bulă: - Vegetarienii sunt oameni care nu mănâncă animalele, dar le lasă fără hrană.

Este, fundamental, Homo sapiens un Homo carnivorus? În acest ciclu de articole încercăm să găsim răspunsuri – fie și parțiale, incomplete, la această întrebare. O dilemă de a cărei rezolvare în viitorul apropiat depinde nu doar soarta biosferei – tot mai sărăcită de lăcomia ființei ce s-a auto-intitulat, cu orgoliu, ca fiind unica ”gânditoare” – ci și destinul Omenirii, în general.

KFC.Renumita rețetă secretă alcătuită din 11 condimente și mirodenii a defunctului colonel Sanders, fondatorul KFC, a dat naștere la multe zvonuri. Conform unuia dintre ele, cele două companii independente din structura sa prepară separat câte o parte a amestecului secret, rețeta completă fiind depozitată într-un seif cu acces limitat, în subsolul sediului social al companiei. În ”Big Secrets” (1983), W. Poundstone dezvăluie concluziile unor experți angajați de el pentru a elucida misterul rețetei bătrânului colonel: cele 11 ingrediente nu erau, în realitate decât: zahăr, făină, sare, piper negru și glutamat monosodic, un aditiv alimentar folosit pentru accentuarea gustului. O asociație fondată la începutul anilor 80, ”People for the Ethical Treatment of Animals” (PETA) militează activ împotriva companiei Kentucky Fried Chicken, acuzând-o de maltratarea puilor crescuți și apoi serviți în restaurantele lanțului. Printre mijloacele de ”luptă” ale PETA se numără căutarea unor purtători de cuvânt din rândul vedetelor (Pamela Anderson, Paul McCartney, Pink, Phil Collins etc.) și crearea unui site internet (kentuckyfriedcruelty.com), în activitate și azi.

Ouă.Producția mondială de ouă de găină era în 2013 de 68 milioane de tone, înregistrând o creștere lentă, dar susținută, în precedentele două decenii. Deloc surprinzător: China este primul producător mondial cu 24,5 milioane de tone (36% din volum), pe când UE (7 milioane tone), Statele Unite (5 milioane) și India (3,8 milioane) se situează mult în urma sa. În vederea rentabilizării, lanțul de producție este reglat cu precizie. Ouăle conținând viitoarea generație de găini ouătoare sunt diferite, genetic, de puii crescuți pentru carne. Puii sunt triați: cei șchiopi și masculii sunt zdrobiți sau gazați. Puicile sunt apoi vaccinate și transportate spre crescătoriile industriale: ele vor crește acolo până în ziua în care vor putea face ouă, cinci luni cu aproximație. De obicei, găinile ouătoare sunt închise în cuști strâmte, aliniate în interiorul unor hale imense, unde vor rămâne o perioadă destul de scurtă: după aproape un an și vreo 300 de ouă făcute, ele vor fi trimise la abator. Proporția găinilor crescute astfel diferă (90% în Spania, 70% în Franța, 60% în Italia și doar 30% în Suedia). Cele mai norocoase sunt, așadar, găinile suedeze sau, mai rar, cele din țări în care au condiții mai bune, fiind crescute în aer liber. Viața lor va fi și ea puțin mai lungă, până la doi ani în tipurile de crescătorii alternative sau bio. Să amintim că speranța de viață a unei găini este între 10 și 12 ani.

Curcani. Chiar dacă e mai puțin apreciat ca puiul de găină – ce acaparează 88% din piață – curcanul e consumat în Occident, în special la anumite sărbători. Și ce au consumat Neil Armstrong și Buzz Aldrin după ce au aselenizat cu Apollo 11, în iulie 1969? Friptură de curcan, desigur! Surprinzător, dar Israelul întrece SUA la consumul cărnii de curcan pe locuitor: 13,1 kg anual, față de 7,2 kg. Adesea, carnea de curcan e servită în Orient ca shaorma. În SUA, în noiembrie, în preajma Zilei Recunoștinței, 46 de milioane de curcani trec prin abatoare (o cincime din producția anuală a țării). Greutatea medie a păsării rumene și tronând în mijlocul mesei  este de 6,8 kg. În total, 313 milioane de kilograme de carne de curcan sunt consumate cu acest prilej, adică 1 kg per locuitor.  

Rață.Mai puțin obișnuit e consumul de carne de rață. Totuși, carnea acesteia este apreciată în Europa și în Asia. Mari consumatori: francezii (4 kg pe an) și malaysienii, cu 3,8 kg. Primele cinci țări consumatoare din lume  sunt China, Franța, Malayesia, Birmania și Vietnamul. China este țara cu cele mai multe rețete pe baza măcăitoarei domestice. Se gătește, desigur, carnea (cunoscuta rață Peking), dar și sângele (în supe), pielea, gâtul, capul, limba și labele. Fripte sau marinate, în soteuri, acestea din urmă sunt oferite, cu gentilețea specifică, peste tot în Țara Marelui Zid.

Zburătoare.Alte ”zburătoare” – cu consumuri mai mici, de ”nișă” – sunt prepelițele și bibilicile. Primele (consumate mai rar, la ocazii sau în restaurante), dar preferate sunt mai degrabă ouăle lor, sunt prețuite – și produse – îndeosebi în Franța, Spania, Italia, dar și în China și SUA. Același lucru despre bibilică. Franța, principalul producător, alături de Italia, asigură împreună 95% din producția mondială. Hexagonul se află pe primul loc și la consum ori export. La începutul anului 2010, țara producea 40.000 de tone, adică mai puțin de 3% din producția de carne de pasăre – după puiul de găină, curcan și rață, însă înaintea gâștei, a porumbelului și struțului, cărnuri specifice anumitor zone. În Franța se savurează anual 4.000 de tone de carne de struț, aproape de consumul cărnii de porumbel în aceeași țară.