Motto. Cu ce începe prepararea unei fripturi la popota armatei ruse? Cu ocuparea unei crescătorii de porci din Ucraina.
Clei. Un bucureştean se duce la un restaurant oltenesc şi îi spune chelnerului: – Nu vă supăraţi, vreau neapărat reţeta acestui sos. – V-a plăcut atât de mult? – Deloc, dar caut un clei bun, ca să pot lipi nişte scânduri!
Interdicții.Hrana pe bază de carne este supusă unor tabuuri în numeroase culturi. Carnea de porc este interzisă de islam și iudaism, animalul fiind considerat necurat de aceste două religii. (Unii autori pun interdicția pe seama perisabilității crescute a cărnii de porc în condițiile de climă specifice acelor zone aride – rațiuni igienico-sanitare care ar fi determinat și tradiția circumciziei la băieți). Iudaismul permite consumul animalelor terestre care, totodată, au copite despicate și rumegă hrana. În afară de porc, cămila și iepurele sunt, de asemenea, interziși, deoarece nu răspund criteriilor precedente, spre deosebire de capre și cerbi. Cât despre animalele care trăiesc în apă și au înotătoare și solzi, acestea sunt permise, dar nu și fructele de mare (homarul, crabul, stridiile și scoicile). Atât pentru islam, cât și pentru iudaism, animalele trebuie să fie tăiate și golite de sânge înainte de a fi tranșate. Pe subcontinentul indian, vacile sfinte fac obiectul unei interdicții. Nimeni nu consumă acolo carnea de zebu. Cea mai mare parte a populației globului (95%) consumă produse din carne de găină și ouă, și doar puțin peste jumătate, inclusiv produse din porc, respectiv (și, ori exclusiv) vită (carnea și laptele).
Ceapă.Dacă un măr pe zi ține doctorul deoparte, ce face o ceapă? Ține toată lumea departe!
Belges.Cum află un belgian că afară e ger? Mulge vaca și observă că obține, în loc de lapte, înghețată. P.S. Banc – ați ghicit! – francez.
De gustibus.Într-un restaurant select, un muzicant cam brunet se apropie de masă lui Bulă, ce era elegant înțolit, și-l întreabă: – Dumneavoastră ați cerut ceva de Beethoven? – Nu, eu am cerut pui cu smântână. Apropos: o rețetă cu pui, de la prietenul meu ieșean, scriitorul Liviu Antonesei: pateu de ficăţei de pui condimentat. ”Parcă mi s-a făcut poftă de un pateu picant, de casă, că nu-mi spun nimic cele conservate, cu tot felul de E-uri şi alte otrăvuri. Bun, sigur că ar fi minunat să găsesc şi toate ingredientele în format bio, sau măcar eco, dar măcar nu introduc toxine suplimentare… Să ne gândim cum îl facem. Sigur, mai întâi, mă uit în frigider să văd ce se găseşte pe acolo. O jumătate de kilogram de ficăţei tocmai i-am achiziţionat şi, din fericire, erau proaspeţi, nu congelaţi. Bun. Deocamdată, pun ficăţeii la fiert, cu puţină sare şi nişte mirodenii de găsit în orice bucătărie, cât de modestă – piper, ienibahar. Între timp, scot din frigider trei ouă şi le fierb tari. Salvez gălbenuşurile şi le ţin la îndemână. Scot un pachet de unt şi pun deoparte 4 – 5 nuci – de unt! Mai scot într-un pahar nişte măsline verzi, cu sâmburele înlocuit cu gogoşari şi trei ardei iuţi. Acum, sunt proaspeţi şi verificaţi, chiar sunt iuţi. Dar pateul nostru nu se supără nici dacă folosim ardei în oţet. Acum însă, am proaspeţi. Cât mai fierb ficăţeii, îi clătesc şi mărunţesc. Gata! Au fiert ficaţii! Bun, îi scot din cratiţă într-o sită şi-i ţin până se scurge bine apa. Îi mărunţesc în fugă şi-i arunc în blender. Rulez circa 30 de secunde, opresc, adaug gălbenuşurile, ardeii, măslinele şi ele mărunţite în grabă, untul. Mă gândesc puţin şi arunc şi un praf de piper iute. Cred că sunt cu gândul la vin! Rulez blenderul încă trei şedinţe de câte 30 de secunde şi totul se omogenizează perfect. Scot conţinutul într-un vas potrivit, îl bag în frigider, să se întărească puţin pateul, dar recunosc că nu m-am putut abţine şi am gustat ce mi-a ieşit. Bine, dar cu ce? Părerea mea este că, dacă pateul tot e de casă, n-ar strica să avem la îndemână tot o pâine de casă! Oricum, recomand pâine proaspătă, deşi riscul de a mânca mai mult decât e nevoie sporeşte direct proporţional cu prospeţimea pâinii! Sau putem folosi lipiile libaneze (indiene, greceşti, mediteraneene…), pe care punem pateu şi le răsucim apoi ca pe nişte clătite. Însă, există soluţii excelente şi pentru cei care, din diverse motive, evită pâinea. Se iau câteva roşii, se taie în jumătăţi, se golesc de conţinut (care merge excelent la o supă…), se umplu cu pateu, se aşază pe nişte platouri tapiţate cu frunze de salată verde şi se mănâncă până la loc comanda. Ca să lunece pateul mai uşor, mai ales în cazul în care îl mâncăm cu pâine, un pahar de vin roşu ne poate fi de mare ajutor.