Cezar STRATON

P.C.R.În sfârșit, o veste bună pentru nostalgicii comunismului (azi... unii activi în PSD, alții în USR-Plus, AUR, etc): a apărut primul magazin online în care nu se găsește nimic!Vacă. Abia după ce te urci pe cântar, pricepi că vaca de pe ambalajul ciocolatei era avertizare, nu reclamă! Kamasutra (la 60 de ani). Poziția mea preferată în pat? Sincer: lângă priză, să-mi pot încărca, controla telefonul. Cocoși. Într-o familie, bărbatul ia deciziile importante. Femeia doar hotărăște care-s alea. Vegane. Să nu crezi că, dacă femeia e la dietă, nu îți poate mânca zilele! Test. Nevasta dovedește cu adevărat că te iubește, atunci când te vede că ești obosit și îți spune: lasă vasele, iubi, că te trezești tu mâine mai devreme ca mine... și le speli! Adevărat. Dacă vreți să aflați diferența între bărbat și femeie, gândiți-vă la șah… Regele se mută doar un pătrățel, dar regina face ce vrea ea! Nudism. Femeile sunt în avantaj pe plaja nudiștilor, pentru că doar ele pot vedea pe loc, nemijlocit, ce părere au bărbații nudiști despre corpul lor. Înțelepciune. Bunicu avea o vorbă: femeia e ca fasolea, dacă nu are arac solid, se întinde și la vecini… Sindromul ”hard to kill”. Dacă, totuși, port de 4 luni aceeași mască de unică folosință și încă mai trăiesc, înseamnă, oare, că sunt ”greu de ucis”?!” Un soi de Bruce Willis...!? Vârste. Cicero, filosoful, spune că, în general, bătrâneţea e socotită odioasă – pentru tineri, desigur, așa va fi, mereu -  și asta... pentru patru motive. 1. Primul este că trebuie să te retragi din viaţa activă. Contra-argumentele lui Cicero sunt de ordinul următor: retragerea e, de fapt, o şansă, pentru că poţi să te dedici integral – ieșit din circuitul zilnic... de slugă la un șef/patron...(el înșuși,o slugă a conjuncturii, a întâmplării politicicoide, la o adică). Retras din activitate... te poți consacra, liniștit, vieţii contemplative, adică vieţii de reflecţie, de analiză şi de înţelegere pe care n-ai putut s-o practici câtă vreme erai angajat zi de zi, în viaţa Cetăţii sau în viaţa ta profesională. Totuși... şi creativitatea celui care se concentrează pe viaţa contemplativă este integrală, împlinitoare, doar când omul este sănătos. Deși - mai ales ! – meditația lui încep, când el e bolnav, beteag... Bach, compozitorul, care a compus lucruri formidabile la bătrâneţe, avea toate bolile imaginabile, de la diabet până la o serie de atacuri cerebrale; dar nimic nu l-a impedicat să facă ce a făcut, și să creeze. Sofocle, filosoful grec, când era bătrân, a provocat enervarea moştenitorilor lui, când ei au vrut să dovedească în faţa tribunalului că moșul... s-a cam prostit, sclerozat.. Și că nu mai e capabil să administreze treburile familiei, ale gospodăriei ş.a.m.d. Pentru a se apăra, Sofocle a venit în faţa tribunalului şi a citit cu voce tare ultima lui creație – ”Oedip la Colona”, una din marile lui piese, ce a străbătut - de atunci, peste milenii... După ce a terminat lectura, i-a întrebat pe cei din juriu dacă socotesc că cel care a scris un asemenea text este prost ori inapt să funcţioneze normal, liber, în familia lui. Cine putea să-l contrazică? Aşadar, -scuze! -obiecţia cu retragerea din viaţa activă nu ţine, decât dacă vei fi judecat de către niște tineri agramați, proști și grăbiți să-ți ”mănânce coliva”! . 2. Al doilea lucru trist: şubrezirea corpului. Nu putem să fim atât de optimişti încât să spunem că bătrâneţea e scutită de neplăceri. Adevărul e că sunt foarte multe neplăceri. Şi că n-ai cum să nu te plângi din ce în ce mai des...pentru că nimeni dintre cei tineri - nici chiar din cei apropiați ție - nu te vor asculta, înțelege corect. Exerciţiul lamentaţiei - ”să te tot plângi că te dor șalele”, de pildă, devine, pentru cei în vârstă, o ocupaţie, un soi de plăcere zilnică. Te plângi ba că nu mai ai puterea tinereţii, că nu mai ai memoria de altădată etc. Însă câtă putere vrei? Vrei să fii puternic ca un elefant? Ai vrut, în tinereţe, să ai puterea unui elefant? Şi ce fel de putere vrei? Dacă ai avea de ales – spune, minunat, Cicero – între a fi gladiator/campion în arenă, la lupte, şi a fi Platon, un om înțelept, tu ce ai prefera? Să nu-mi spuneţi că aţi vrea să fiţi – simultan – și un deștept, un Platon cu nişte muşchi de gladiator, pentru că nu ţine, trebuie să vă specializați, să alegeți fie un model, fie altul, la un moment dat. În orice caz, e un pasaj foarte frumos în ”Iliada”, în care Homer spune că ar fi fost mai multă nevoie, la Troia, de zece Nestori decât de un Ajax: adică mai multă nevoie era acolo de zece înţelepţi, decât de un mare combatant, erou, spadasin. Depinde ce înţelegem prin „Putere”, depinde de funcţionalitatea ei, depinde de modul cum o folosim. 3. Al treilea necaz: declinul plăcerilor senzuale. Cicero ne reaminteşte că toată viaţa noastră ni s-a spus, de cei mai vârstă, de profesori şi maeştri, că e bine să ne controlăm senzualitatea, că e bine să ne purtăm atent cu această ispită, care e atât de atrăgătoare, dar şi atât de riscantă. De obicei, nu reuşim. Ei bine, la bătrâneţe căpătăm - pe gratis - ce n-am obţinut prin efort, prin abținere, la tinereţe. Să zicem mersi că, fără nici un fel de bătaie de cap, suntem, în sfârşit, în situaţia de a deţine virtutea, prin abstinență... Bătrâneţea se bucură de alte plăceri. Una dintre ele e să fii înconjurat de tineri şi să fii iubit de ei. Nimic nu e mai răsplătitor pentru un om bătrân—mă rog, vârstnic - decât entuziasmul unor tineri care îl respectă şi care descoperă în acest fel câteva virtuţi pe care le pierd, în general, tinerii pripiți în ziua de azi: politeţea, respectul, filialitatea, cultura, eleganța vorbirii, simțul umorului, bunul simț, lipsa ambiției de a ajunge la funcții și demnități... 4. În sfârşit, a patra problemă legată de bătrâneţe e că se simte pe aproape moartea. Cicero se străduieşte să ne vindece și de această spaimă. Replica lui Constantin Noica la acest subiect era: „E foarte curios. Se moare de milioane de ani şi lumea nu s-a învăţat – culmea - cu asta”. Cicero mai spune un lucru supărător de adevărat: ideea că moartea se cuplează strict, obligatoriu, cu bătrâneţea, e un exces. Când moare un bătrân, spune el, ai sentimentul unei flăcări care se stinge de la sine, fără violenţă, fără intervenţii brutale din afară. Așa este! Dramatică e, însă, moartea tinerilor. Când moare un tânăr, ai senzaţia unei flăcări peste care cade un torent. Şi, de fapt, se moare la toate vârstele. (Mai ales azi, cu acest virus misterios, Covidul, care nu alege). Ideea clasică - că nu se moare decât la bătrâneţe, de bătrânețe, este deja o legendă. Dar moartea la alte vârste decât la bătrâneţe este infinit mai dramatică, mai supărătoare, mai greu de explicat decât moartea unui bătrân care, în fond, e la un sfârşit de ciclu, la un sfârşit de recoltă şi nimeni nu se poate aştepta să rămână pe scenă la nesfârşit. Mai mult – spune Cicero – la un anumit moment există şi un soi de saţietate de viaţă. Nu mai vrei. Te-ai săturat... ai ”gustat” cam totul... Ideea „aş vrea să iau totul de la început” – spune el, Cicero – e din punct de vedere sportiv, uman - dar și fiziologic - inacceptabilă. Un om care a încheiat o cursă nu va vrea niciodată, când ajunge la capăt, să revină la linia de plecare şi să se tot învârtă, dement, pe acelaşi traseu. Închei cu o vorbă de duh a unui psiholog american, James Hillman, care a scris o carte întreagă despre bătrâneţe: „A fi bătrân e o aventură. Să ieşi din cadă şi să ajungi la telefon sau pur şi simplu, să cobori câteva trepte implică pentru mine tot atâtea riscuri ca o călătorie prin deşertul Gobi, călare pe o cămilă, atunci când eram tânăr”. Vă doresc tuturor să aveţi puterea, curajul şi curiozitatea să parcurgeţi această aventură, bine dispuşi. Să fiți sănătoși. Și să îmbătrâniți ”frumos”! Și asta e o performanță, la o adică... nu-i așa!?